Eclipsele de Soare au loc de fiecare dată când este Luna Nouă, ele au un mesaj interesant, pentru că dublează cumva golul de energie al Lunii, prin o diminuare drastică a mândriei şi orgoliului. De fapt, eu cred, că acestea sunt momentele în care suntem atât de diluaţi, atât slăbiţi, încât numai putem controla nimic, şi atunci lăsăm totul să se întâmple.
Probabil de aceea în trecut aceste eclipse de Soare păreau atât de înspăimântătoare, căci omul pierdea pentru moment controlul şi se simţea abandonat de puterea Luminii şi a Soarelui. Probabil de aceea există atâtea poveşti cu monştri sau legende destul de cumplite dacă le privim cu atenţie mesajul, legate de eclipse, în special de cele solare.
Eclipsa din 3 noiembrie este una specială şi extrem de rară, căci este o eclipsă hibrid de Soare, adică în unele părţi ale globului este eclipsă totală iar în altele inelară. Este ca şi cum pentru un scurt moment, suntem trataţi diferenţiat, sau se fac anumite modificări diferenţiale, ele fiind bazate pe nişte criterii sau principii care ne scapă.
Oricum, este doar o părere personală, este ca şi cum se încep anumite schimbări dintr-o anume zonă, se continuă în altă zonă la un nivel mai uşor, mai simplu, iar în alte părţi acestea sunt radicale şi definitive. De aceea eclipsa hibrid este un fel de aplicare în etape, dar şi preferenţială, cu scopul ca activităţile să fie înţelese de unii care să decidă singuri transformările, prin exemplul radical care se dă altora. Şi aici nu este vorba de zone geografice sau sociale, ci de stadii de evoluţie şi de credinţă.
Evident că eclipsele au loc de când lumea şi pământul iar rolul lor energetic şi informaţional este acelaşi, doar că a fost interpretat în funcţie de percepţia etapelor istorice ale omenirii. În momentul actual, evoluţia informaţională a ajuns într-un punct culminant. Ni s-a permis accesul la informaţii importante iar descoperirile din fizica cuantică sau biologie ar fi trebuit să ne îndrepte gândurile către Dumnezeu, sau mai bine spus către Echilibrul Raţiunii, care stă la baza unei Creaţii perfecte.
În schimb noi ne-am însuşit toate acestea şi le-am aplicat cu un orgoliu şi o vanitate incredibilă crezând că putem copia Creaţia. Chiar dacă suntem în posesia unor informaţii de excepţie, ele sunt de departe incomplete, căci le lipsesc Iubirea şi Echilibrul, Pacea şi Bucuria.
Păi să vedem, lumea contemporană este preocupată de aspecte economice, politice şi mai puţin sociale, care ocupă atâta timp, încât, pentru suflet, nu rămân decât acele ore în care mai suntem în stare să privim natura, să ne îndrăgostim sau să-i conducem pe cei dragi pe ultimul drum. Acestea au rămas aproape singurele momente în care omul se întreabă ce este viaţa, când trăieşte pacea, fericirea sau durerea. În rest, totul este o goană după mâncare, haine, bani, confort, alte treburi în care materia este centrul preocupărilor. Singurele mijloace care ne-ar fi înălţat: muzica, dansul, lectura şi filmele, le-am transformat în: zgomote, senzualitate, violenţă, atitudini condamnabile faţă de viaţă.
Ne este ruşine să arătăm că mai putem fi sensibili, că putem râde cu toată inima, că plângem, că avem emoţii, trăiri interioare care ne înalţă, momente de extaz şi visare.
Relaxarea, meditaţia, pacea, odihna au devenit întruniri zgomotoase, mese copioase, beţii, sedentarism, lene şi nelipsitul televizor ce ne ţine mereu în alertă.
Eclipsa de Soare vorbeşte întotdeauna despre iubire, căci Soarele reprezintă inima fiecăruia dintre noi, izvorul vieţii care izvorăşte din iubire. Dragostea dintre un bărbat şi o femeie este un sentiment frumos, înălţător în adevăratul sens al cuvântului, transformă omul în bine făcându-l mai generos, mai bun, mai darnic, mai puternic, împlinind prin celălalt în ceea ce îi lipseşte.
Cele mai multe iubiri pământeşti eşuează însă. Apar plictiseala, grijile vieţii materiale estompează treptat sentimentele, fiecare partener evoluează altfel şi, după un timp, cei doi se trezesc singuri, fiind împreună, total străini unul faţă de celălalt.
Iubirea adevărată nu are sfârşit. De aceea cei ce „s-au iubit” de fapt nu au fost niciodată îndrăgostiţi, ci numai atraşi puternic unul de celălalt.
Iubirea se arată în fapte, în vorbe, în gânduri, se simte, se trăieşte. Iubirea dă puterea de a învinge greutăţile, curajul sacrificiului, înseamnă statornicie, fidelitate şi inimă curată.
Iubirea nu acceptă compromisuri. Iubirea este armonia în doi.
Nu ar exista divorţuri dacă oamenii s-ar iubi.
Ar fi important să învăţăm să nu avem reţineri în a accepta ideea că omul are ocazia să repare nişte greşeli luând-o de la capăt cu cel pe care îl iubeşte CU ADEVĂRAT, variantă preferabilă unei lungi agonii în doi în care fiecare păcătuieşte cu vorbe grele, gânduri sau fapte, încărcându-şi karma.
Desigur, nu este o pledoarie pentru divorţ, ci pentru viaţa curată şi cinstită, pentru maturitatea alegerii, pentru responsabilitatea vieţii tale şi a celui de lângă tine.
Învăţaţi să-l recunoaşteţi pe cel pe care vi-l trimite destinul spre a crea un cuplu armonios.
Vă veţi pune întrebarea: „dar eu de unde să ştiu când vine şi cine este cel sortit?”
Aşteptaţi cu încredere semnele Cerului. Veţi avea un semn, sau veţi simţi cu inima, şi nu cu raţiunea, când va veni momentul, printr-un fel de presentiment.
Dumnezeu a dorit ca doi oameni – bărbat şi femeie – să creeze un cuplu armonios, în care fiecare să înveţe de la celalalt, în care cei doi să se completeze, să se întregească, să se atragă prin ceea ce îi deosebesc, dar fără a deveni atât de diferiţi încât să nu aibă nimic în comun. Permanent, ceva ce este darul unuia să-l atragă pe celălalt şi reciproc. Permanent, fiecare să privească cu dragoste la celălalt, oferind siguranţă, echilibru, pace, bucurie. Fiecare să-i fie celuilalt izvor de încredere, speranţă, cunoaştere a sensibilităţii umane.
Când doi oameni se aseamănă foarte mult, la început asta îi atrage spre o prietenie care aparent se manifestă ca iubire. După un timp, ceea ce este comun fiind cunoscut, sursa aceea inepuizabilă de nou lipseşte, atracţia dispare şi, dacă nu se ajunge la plafonare, tinde să devină o camaraderie – dar nu dragoste.
Ar trebui să nu fim neglijenţi cu viaţa, căci nu este o loterie, ci un joc inteligent pe care îl putem câştiga. Însă,  miza jocului este evoluţia spirituală şi fericirea interioară şi nu bogăţiile materiale.
Este important să ştim, că toate acele atitudini care au drept consecinţă răul unor oameni sunt păcate. Toate acele atitudini care sunt incorecte, dar nu au efect decât asupra sufletului nostru, sunt greşeli. Greşelile se iartă în urma rugăciunilor care cer acest lucru, iar păcatele se plătesc în mai multe feluri.
Eclipsele ne determină să ne rugăm căci frica ne cuprinde, pentru că simţim că nu la noi este controlul. Eclipsele ne învaţă să avem încredere în puterea rugăciunii şi a gândului bun.
Multe greşeli ne sunt iertate prin rugăciuni. Multe păcate pot fi răscumpărate prin conştientizarea lor, prin rugăciuni şi fapte bune.
Rugăciunea este legătura omului cu Cerul, canalul prin care comunică, ce porneşte din inima sa şi ajunge la Dumnezeu.
Rugăciunile spuse mental fără a fi trăite, simţite, care se rostesc strict la nivelul raţiunii, al intelectului, nu au efectul dorit.
Poate că acum este momentul să învăţăm să ne rugăm clar, frumos, fără grabă, concentrându-ne atunci când ne rugăm.
 
Aici intervine această eclipsă de Soare, şi trebuie să fac o precizare, ea poate avea efecte imediate pentru unii, dar în principal deschide o etapă scurtă de aproximativ 6 luni, una medie, de 9 ani, până în 2022, când va avea loc următoarea eclipsă hibrid de Soare şi una lungă de 18 şi aproximativ 4 luni ani când va avea loc o eclipsă în acelaşi context, adică din aceiaşi serie Saros. Am specificat această informaţie pentru a înţelege durata, forţa şi importanţa unei eclipse de Soare.