Luna Plină din 15 aprilie de la ora 10.42, face parte dintr-o serie de patru eclipse totale consecutive de Lună – se extind şi pe parcursul anului 2015, un eveniment astronomic numit tetradă, foarte rar, el având loc de 3 ori la aproximativ 500 de ani. În ultima perioadă a mai avut loc în anii 1948 şi 1949 şi 1967 – 1968, anii importanţi pentru istoria lumii; în 1948 s-a declarat independenţa statului Israel iar 1968 a avut loc în partea estică a Europei Revoluţia de catifea, iar Israelul în 1967, a cucerit noi teritorii în urma Războiului de 6 zile. Deşi fenomenul astronomic nu poate fi observat din țara noastră, eclipsa de lună din 15 aprilie, numită şi luna sângerie, după cartea pastorului John Hagee, a devenit un fenomen dezbătut și în România, după ce presa americană publică zilnic zeci de articole pe această temă. Eclipsa de lună care se va produce în noaptea de 14 spre 15 aprilie a devenit unul dintre cele mai dezbătute subiecte de pe mapamond după ce pastorul american, John Hagee a publicat cartea sa, „Patru luni sângerii. Ceva este pe punctul de a se schimba”. În acest best-seller, Hagee susține că eclipsa din 15 aprilie reprezintă începutul Apocalipsei. Cele două eclipse totale de Lună din luna aprilie, 15 aprilie 2014 și 8 aprilie 2015 se suprapun cu Paștele evreiesc și cele două eclipse din toamnă, 8 octombrie 2014 și 28 septembrie 2015 se suprapun peste sărbătoarea Corturilor, denumită şi Sukot – aceste coincidenţe nu ştiu cât de importante sunt pentru că Paştele se stabileşte în funcţie de calendarul lunar. Oricum există o mulţime de speculaţii în jurul acestor 4 eclipse de Lună.

Cert este că eclipsa totală de Lună din 15 aprilie este cea mai dură dintre toate cele patru, ea activând intens Crucea cardinală şi evident făcând ca anumite tensiuni să ajungă la paroxism.

Ascendentul momentului se află în semnul Racului – în conjuncţie cu Kronos, între Jupiter, unul dintre protagoniştii Crucii cardinale, aflat în casa I şi Hades aflat în casa a XII a. Scriam într-un articol anterior că se poate asemui Roza vânturilor cu Crucea cardinală, de fapt aceasta fiind unul dintre cele mai vechi instrumente ale omenirii care indica începutul unei mişcării, care anunţa evenimente noi, adică ea este indicatorul vremurilor ce vor urma, ea poate determina prezentul prin perspectiva posibilităţii de a fi în timp. De aceea se poate spune că la nivel subtil ea ne arată direcţia. Roza-Vânturilor redă generic existenţa Legii unice a echilibrului şi a stabilităţii unitare într-un ansamblu energetic spiritual-material. Redefinit, este schema geometrică a interferenţei fluxurilor logice şi energetice care pot închega sau desface legăturile dintre timp şi dimensiune fără a afecta armonia globală.

Kronos, Hades, Zeus, Vulkanus, se numesc planete transuraniene, asta nu pentru că se află dincolo de Uranus, ci pentru că ele presupun o viziune holistică, modernă, la limita frontierei înţelegerii actuale. Mulţi astrologi, şi chiar astronomi, bănuiesc că acolo, dincolo de Pluton, există una sau mai multe planete gigant care încă nu au fost descoperite prin telescop sau prin alte metode concrete. Nechit Vinereanu, de pildă, susţine că sunt acolo multe planete, pe care el le-a şi botezat şi pentru care dispune deja de efemeride, şi le ia în considerare în studiile astrologice, din această categorie fac parte şi cele sus menţionate. Am încercat să folosesc de mai mult timp aceste planete, doar că este dificilă interpretarea deoarece presupune o viziune diferită şi transmiterea unor informaţii mai mult spirituale. Deoarece am căutat explicaţii la evenimentele din ultima perioadă, în special din România, şi aici mă refer la arestările fără precedent care au loc, practic în aceleaşi contexte: aceleaşi legi, aceiaşi oameni care ştim că furau de zeci de ani şi brusc acum sunt arestaţi, aceiaşi judecători şi procurori , acelaşi parlament, preşedinte şi popor. Aşa am observat că Zeus şi Jupiter, practic mitologic aceiaşi reprezentare doar că Jupiter reprezintă legea pământeană iar Zeus legea divină, sunt în cuadratură de aproape un an, perioadă în care s-a declanşat în mare forţă aceste arestări. Ceea ce vreau să spun, este că s-a intervenit din exterior cu o forţă puternică, pentru a se instaura ordinea spirituală pe pământ. În plus la această eclipsă totală de Lună Zeus este în conjuncţie cu Marte retrograd, revenindu-se asupra unor acţiuni ce păreau închise sau pierdute. Practic Zeus se referă la obiective sociale foarte mari, planetare, el acţionând pentru a scoate la suprafaţă tot răul şi pentru ca în acest fel, să iasă la lumină şi să se reverse, tocmai pentru că fiind atât de mare nu putea fi domolit şi contracarat decât prin confruntarea cu un alt rău.

Kronos, în conjuncţie cu Ascendentul, ne vorbeşte de aroganţă şi snobism versus spiritualitate şi autoritate obţinută prin efort personal, iar poziţionarea sa ne sugerează că această eclipsă va aduce o luptă a acestor contrarii. Kronos, mai reprezintă punctul culminant al lecţiei de viaţă, al experienţelor, este momentul în care viitorul va fi transpus prin prezent.

Hades, aflat în casa a XII a , ne vorbeşte despre deficienţele trecutului, despre declin şi despre consecinţele în prezent ale acţiunilor din trecut. Hades este o planetă care combină alte energii planetare, care implică Saturn (responsabilitate, discernământ), Neptun (dependenţa, spiritualitate), și Pluto (distrugere, transformare). Hades reprezintă, de asemenea, conștiința colectivă, datoriile karmice, și de plătit din spate. Cu toate acestea, ea are în subordine un domeniul general, vag, prin care intrăm în starea de vis; pentru că Hades este poarta către portalul pentru alte lumi și ne arată doar ceea ce suntem gata să știm sau putem să înţelegem. Spre deosebire de Zeus și Vulkanus, Hades este în mare parte inconștient și are foarte puțină energie subconștientă atașată

Vulkanus se află în acest moment în semnul Racului, şi formează cuadratură cu Nodul Nord.  Această planetă reprezintă forţa, sub cele mai subtile aspecte ale ei, dar cu siguranţă forţa transformatoare sau generatoare de transformare. Forţa eruptivă a acestei planete va scoate la lumină o lume nouă şi un nou mod de a face lucrurile. Până atunci poate declanşa furie, stări de impulsivitate extremă, agresiuni.

Iată o scurtă istorie a acestei presupuse planete:

matematicianul francez Urbain Le Verrier, co-predictor împreună cu J.C. Adams al poziţiei lui Neptun înainte de a fi descoperită, într-o comunicare din 2 ianuarie 1860 a anunţat că problema devierilor observate ale mişcării lui  Mercur pot fi clarificate dacă se presupune că există o planetă lângă Mercur sau poate o a doua  centură de asteroizi în interiorul orbitei lui Mercur. Singura posibilitate de a observa această planetă sau virtualii  asteroizi era ca aceasta să treacă prin faţa Soarelui sau în timpul eclipsei solare totale. Profesorul Wolf de la centrul de date solare din Zurich a stabilit existenţa unor pete ciudate pe  Soare, iar un alt astronom a aflat mai multe. Mai multe pete păreau să se potrivească cu 2 orbite în interiorul orbitei lui Mercur, una cu o perioadă de 26 zile şi cealaltă cu o perioadă de 38 zile. În 1859, Le Verrier a primit o scrisoare de la astronomul Lescarbault, care susţinea că a văzut un punct negru rotund pe Soare în data de 26 martie 1859, părând a fi o planetă care trece prin apropierea sa. Punctul acela a fost zărit timp de o oră şi un sfert, timp în care s-a deplasat o distanţă egală cu un sfert din dimensiunea diametrului solar. Le Verrier l-a numit planeta Vulcan sau Vulkanus. În 1860 a fost o eclipsă totală de Soare. Le Verrier a mobilizat o serie de astronomi francezi şi nu numai pentru a-l găsi pe Vulcan, nimeni nu a făcut-o însă. Petele ciudate descoperite de Wolf au trezit interesul lui Le Verrier şi imediat înainte de moartea acestuia, în 1877, câteva dovezi au fost publicate. Pe 4 aprilie 1875 un astronom german, H. Weber a zărit un punct rotund pe suprafaţa Soarelui. Orbita lui Le Verrier indica un posibil tranzit pe 3 aprilie în acel an, iar Wolf a notat că această orbită (de 38 zile) s-ar putea să efectueze un tranzit pe atunci. Punctul a fost fotografiat la Greenwich şi în Madrid. Agitaţia s-a produs la eclipsa totală de soare din 29 iulie 1878, când doi astronomi au pretins că au văzut în apropierea Soarelui mici discuri iluminate care puteau fi mici planete aflate in interiorul orbitei lui Mercur. J.C. Watson (profesor de astronomie la Universitatea din Michigan) a crezut că a descoperit două planete. Lewis Swift (co-descoperitor al cometei Swift-Tuttle care a revenit în 1992) a văzut şi el o stea ce părea a fi Vulcan – dar care avea o altă poziţie decât vreuna din cele descrise de Watson. Versiunile lui Watson şi Swift nu se potriveau cu versiunea lui Le Verrier sau Lescarbault.

După acestea, nimeni nu l-a mai zărit pe Vulcan, în ciuda oricăror eforturi făcute pentru găsirea lui în timpul eclipselor totale de soare. În 1916, Albert Einstein a publicat Teoria Generalizată a Relativităţii, care explica devierile din mişcarea lui Mercur fără a fi nevoie invocarea unei planete în interiorul orbitei lui Mercur. În mai 1929 Erwin Freundlich a fotografiat eclipsa totală de soare din Sumatra. Ulterior a analizat atent imaginile stelelor. Alte imagini au fost luate după 6 luni dar nici un obiect mai luminos decât unul de magnitudine 9 nu a putut fi observat în apropierea Soarelui. Probabil că această planetă există iar influenţa sa asupra Pământului şi vizibilitatea sa nu sunt uşor de descifrat, adică nu avem evoluţia spirituală necesară pentru a le putea concretiza. Cert este că ele ne influenţează existenţa într-un mod greu de explicat, ceea ce m-a determinat să scriu toate acestea.

Revenind la astrologia clasică, avem câteva aspecte deosebit de interesante. În primul rând semnul Berbecului este deosebit de activat, pe de-o parte prin conjuncţia Mercur Uranus în opoziţie cu Marte retrograd şi Zeus, iar apoi prin prezenţa Soarelui în opoziţie cu Luna. De aceea se poate spune că eclipsa se va resimţi direct şi concret atât în viaţa noastră cotidiană, în activităţile şi relaţiile noastre, dar şi prin fel de fel de evenimente mundane sau cataclisme cât şi la nivel subtil şi spiritual, fiind un moment de început al unor transformări remarcabile. Trebuie amintit că efectul lui Marte asupra Pământului este extrem de puternic pentru că se află la cea mai mică distanţă de el.

Apoi conjuncţia Mercur Uranus este în cuadratură cu Jupiter şi Ascendentul dar şi cu Pluton, ceea ce va declanşa schimbare de atitudine şi de poziţii, mai ales la nivel social. Pluton se află la jumătatea distanţei dintre Venus şi Saturn retrograd, formând cu ambele planete două septile marcante, care pot genera haos, probleme majore sau chiar dificultăţi importante, chiar la nivel economic.

Apoi Luna se află pe punctul mijlociu dintre Pluton şi Lilith, care aduce cu siguranţă provocări dar şi dezvăluiri, deasemenea eclipsa totală de Lună va aduce la suprafaţă şi la lumină o mulţime de aspecte, având atât rol declanşator cât şi de curăţare, de eliminare.

La fel de interesant şi intens este şi punctul de mijloc dintre Saturn retrograd şi Neptun pe care se află Pluton, el ne vorbeşte despre acţiuni grave, despre decădere morală, dar şi despre distrugerea răului în esenţa lui. De fapt nu este prea luminos viitorul pe care această serie de eclipse totale de Lună îl deschide, singurul efect ar fi acela de a ne transforma gândurile şi faptele, de a deveni mai buni şi mai înţelepţi, împiedicând în acest fel procesul de autodistrugere în care se află omenirea în acest moment.

/* Style Definitions */ table.MsoNormalTable {mso-style-name:”Table Normal”; mso-tstyle-rowband-size:0; mso-tstyle-colband-size:0; mso-style-noshow:yes; mso-style-parent:””; mso-padding-alt:0cm 5.4pt 0cm 5.4pt; mso-para-margin:0cm; mso-para-margin-bottom:.0001pt; mso-pagination:widow-orphan; font-size:10.0pt; font-family:”Times New Roman”; mso-ansi-language:#0400; mso-fareast-language:#0400; mso-bidi-language:#0400;}