Eclipsele au fost întotdeauna un punct de atracţie în popor, pentru că ele păreau să deschidă anumite porţi spre lumi înspăimântătoare, prin care veneau spre noi creaturi şi energii puternice, dar greu de gestionat, înţeles sau acceptat.
Despre felul tehnic, astronomic, adică din punct de vedere al mecanicii cereşti, în care se produc eclipsele puteţi citi mai multe https://www.mirabilys-magazin.ro/articole/eclipsele-de-soare-şi-de-lună.
Eclipsa solară de marţi va fi una inelară — care apare atunci când Soarele şi Luna sunt aliniate exact cu Pământul, şi diametrul aparent al Lunii este mai mic decât cel al Soarelui. Astfel, din Soare se mai vede doar corona, în forma unui inel strălucitor ce înconjoară Luna întunecată. Acest eveniment astronomic se produce în contextul în care Luna se apropie de cel mai îndepărtat punct al orbitei sale în jurul Pământului, având o mărime aparentă prea mică pentru a acoperi întregul disc solar.
Singurul loc din lume unde va putea fi văzută întreaga eclipsă este o micuţă regiune din Antarctica. Fazele parţiale ale eclipsei vor putea fi vizibile şi din alte locuri. Majoritatea acestor locuri sunt însă zone de ocean, din afara rutelor maritime.
O eclipsă care nu este vizibilă este probabil tratată cu mai multă superficialitate, ceea ce nu este neapărat şi corect. În 29 aprilie, Luna se află, împreună cu Soarele în semnul Taurului, semn în care Luna este exaltată, adică este puternică şi ne influenţează subconştientul, într-un mod greu de explicat, fiindcă energia lunară este subtilă şi insinuantă. Ea se află în decanul guvernat de planeta Venus, iar planeta Venus este exaltată în semnul Peştilor. În plus, dacă folosim o tehnică străveche prin care fiecare semn zodiacal cuprinde în el toate cele 12 semne, ca parte a întregului, atunci gradul la care se află conjuncţia Soare Lună este în semnul guvernat de Soare – Leul. Adică atât Soarele cât şi Luna se află în puncte importante din horoscop, aducând o forţă interioară deosebită acestei eclipse de Soare.
În plus Ascendentul momentului de Lună Nouă, adică al eclipsei de Soare, este în semnul Racului, guvernat de Lună, iar Luna, în acest fel capătă o forţă sporită. Practic cuplul Soare Lună are o forţă exterioară dar şi interioară extrem de mare, el ne influenţează atât la nivel conştient cât şi la nivel subconştient într-un mod extrem de interesant.
Venus, este importantă ca şi guvernatoare a decanului, aşa cum spuneam mai sus, iar relaţia cu Neptun este puternică şi ne transmite un mesaj extrem de interesant, pentru că ne implică în acţiuni colective de vârf, adică tot ceea ce facem sau spunem capătă importanţă, căci fiecare gest sau gând, decizie sau aderare, ne face responsabili de evenimentele care vor urma. Aşa că atitudinea fiecăruia dintre noi trebuie să fie fermă, fiecare trebuind să se implice, să acţioneze, să-şi exprime ideile dar şi nevoile sufleteşti, pentru că acum este un moment al marilor decizii. Inclusiv nepăsarea este o atitudine care va înclina balanţa de-o parte sau alta, va determina ca anumite acţiuni să se declanşeze irevocabil. Cel mai greu este însă se decelăm, să înţelegem, căci adevăratele motive sunt ascunse cu grijă, sunt mascate sub forma unor bune intenţii, fiind foarte uşor să ne lăsăm păcăliţi sau să fim manipulaţi.
Marte în mişcare aparent retrogradă şi în exil în semnul Balanţei, face legătura prin inconjuncţia cu Luna şi Soarele – un aspect dificil de sesizat, el fiind ca un fel de unghi mort atunci când conducem – cu Crucea Cardinală. Aşa că Marte este cel care declanşează evenimentele, el este extrem de abil, dar în acelaşi timp dur şi lipsit de compasiune, punând în practică răzbunări mai vechi sau aşteptări amânate, neîmplinite, fiind cumva condus de explozivul Uranus. Oricum ceea ce domină această eclipsă de Soare şi implicit Luna Nouă, este câştigul, rezultatul material, banii, ei sunt în prim plan, în plan secund şi motivaţia declanşării resorturilor subtile, pe scurt toate interesele sunt strict materiale, fiind un război de interese greu de stopat, dar nu imposibil.
Neptun poziţionat pe Mijlocul Cerului, în domiciliu propriu, în propriul decan, este şi el prins în acest joc de putere, prezentându-ne situaţii iluzorii, învăluite, ceţoase, greu de descifrat sau de înţeles pentru o abordare superficială. În schimb apa pe care o guvernează va genera curăţări subtile şi evenimente meteorologice greu de controlat, care au rolul de a ne îndrepta gândurile spre planul spiritual. În plus inconjuncţia exactă cu Lilith, face că manipularea, utilizarea frici ca instrument de conducere sau de atragere şi aprobare să fie la ordinea zilei. Să nu uităm că Lilith este în cuadratură cu Soarele, şi în domiciliu Soarelui, Leul, ceea ce evident face că noi să vedem doar ceea ce ne înspăimântă, nu ceea ce este mai presus de noi, forţa divină şi puterea credinţei.
Un aspect extrem de interesant al temei, mi se pare că este vârful de săgeată realizat prin cele două septile formate între Neptun şi Pluton şi Pluton şi Saturn, acest vârf de lance, dă o forţă extraordinară lui Pluton, forţă generată de Jupiter exaltat din semnul Racului. El ne vorbeşte despre Lege, dar nu cea care se flutură pe la nasul nostru şi este schimbată aşa cum o dictează interesele de putere, ci de Legea lui Dumnezeu, ea ne spune că ne află pe ”via negativa” a materialismului sălbatic, că abundenţa nu reprezintă ceea ce credem şi ne dorim acum, şi în numele căreia ne-am pierdut credinţa, ne spune că Abundenţa ne hrăneşte sufletul, şi ne aduce Împlinire, acum fiind un moment important de decizie atât la nivel global cât şi personal.
Un alt vârf de lance – format tot din două septile, un lucru şi mai interesant, în formează Jupiter, forţa celeilalte săgeţi, Fundul Cerului şi Nodul Nord. În acest caz această lance îşi trage puterea de la Neptun, de fapt de unde am plecat, doar că ne vorbeşte despre lucrurile subtile, despre transformările spirituale, despre credinţă şi puterea ei, care nu poate fi controlat de nimic concret sau material. De aceea această luptă subtila de câştigare a supremaţiei dintre conştient şi subconştient, se transferă într-o acţiune concentrată de trezire spirituală Deosebirea dintre cele două metode este aceea că prima ne forţează şi manipulează, iar a doua ne învaţă, ne transmite cu Iubire, atenţionări că ne îndreptăm spre autodistrugere. Probabil că în acest fel conştiinţa individuală a fiecăruia dintre noi ar trebui să se trezească. În interiorul fiecăruia dintre noi există o putere creativă, iar această eclipsă de Soare ne vorbeşte despre eclipsarea conştiinţei individuale de către o putere interioară, cel mai probabil frica ca instrument de manipulare a răului.
Oricum cred că ar trebui să învăţăm pe ghidarea interioară obţinută de la Îngerii păzitori, ca început al unei noi dezvoltări.
Mai este un aspect de menţionat, conjuncţia Soare Lună formează şi ea două septile, dar care nu au o forţă de lansare la capăt, încă. Aceste aspecte sunt formate cu Chiron – Vindecătorul şi Ascendentul (evident conjunct cu Fortuna) – care reprezintă Direcţia. Teoretic acest vârf de lance este manipulat de Marte, despre care am vorbit mai sus, dar care nu are deocamdată forţa de a o lansa în direcţia dorită de manipulatori. Noi chiar putem, încă, acum să intervenim, prin atitudinea personală, la anihilarea completă a acestei forţe, adică societatea şi civilizaţia ar trebui să inventeze mijloace prin care să repare cu îndemânare şi să înlăture stricăciunile; fiecare ar trebui să ne reclădim moralitatea şi credinţa şi să distrugem cu fermitate orice manifestare a răului. Fiecare dintre noi are această putere, nu trebuie decât să ne regăsim sufletul pierdut sau rătăcit prin jungla convenţiilor sociale.
Oricum, mă îndoiesc că politicianul meditează vreodată la consecinţele şirului cauzal pe care-l declanşează cu nebunia sa. El însuşi este foarte agil şi poate să se strecoare printre verigile lanţului. Macbeth n-a fost politician şi tocmai de aceea nu i-a mers. El a înţeles că asasinatul s-ar putea să rămână fără urmări
pentru el. Numai că nu s-a gândit cum să se smulgă din lanţul consecinţelor înainte de a fi prea târziu. Şi asta fiindcă nu era politician. Ceea ce vreau să spun este că în momentul de faţă există o recunoaştere universală a acestei înlănţuiri inexorabile. Oamenii înţeleg ceea ce le-a spus demult Bernard Shaw — lucrul, fireşte, a mai fost spus şi înainte de nenumărate ori — când a scris Cezar şi Cleopatra. Îţi aminteşti cuvintele pe care le adresează Cezar reginei Egiptului după ce ordinul ei de ucidere a lui Pothinus a fost executat, cu toate că Cezar
garantase că acesta va fi în siguranţă.
„Îi auzi?“, spune Cezar. „Toţi aceştia, care bat la poarta ta, cred de asemenea în trădare şi în ucidere. Le-ai omorât conducătorul; este drept ca, la rândul lor, să te
ucidă. Dacă te îndoieşti cumva, întreabă pe aceşti patru sfetnici ai tăi, aici de faţă. Şi apoi, în numele acestui «drept»nu va trebui eu să-i omor pentru că şi-au
asasinat regina, iar apoi să fiu omorât, la rândul meu, de către concetăţenii lor fiindcă le-am cotropit patria? Iar atunci Roma va putea face altceva decât să ucidă pe
aceşti ucigaşi, spre a arăta lumii că Roma ştie să-şi răzbune fiii şi onoarea? Şi aşa, până la capătul istoriei, asasinatul va zămisli asasinatul, întotdeauna în numele dreptului, al onoarei şi al păcii, până când, în sfârşit, zeii vor fi sătui de atâta sânge şi vor crea o seminţie care să ştie ce înseamnă a înţelege.“
Oamenii înţeleg astăzi acest adevăr îngrozitor — e drept, nu pentru că îşi dau seama că vărsarea de sânge naşte vărsare de sânge, ci pentru că îşi dau seama că jefuindu-ţi vecinul, te jefuieşti pe tine însuţi; căci jaful naşte jaf, întocmai cum o vărsare de sânge naşte alta. Aşa-zişii învingători din război i-au jefuit pe învinşi, iar acum observă că, făcând aşa, s-au jefuit pe ei înşişi. Aşa se face că acum domneşte pretutindeni sărăcia şi suferinţa. Mulţi oameni văd că aşa stau lucrurile, dar n-au curajul să
înfrunte acest adevăr, ci aleargă, ca Macbeth, la căldarea vrăjitoarei. ALBERT EINSTEIN CUM VĂD EU LUMEA