De fiecare dată când se formează Luna plină pe axa Rac/Soare – Capricorn/Lună, mi se pare că se eliberează nişte energii greu de definit. Spun acest lucru, deoarece Soarele se află în domiciliul Lunii, practic este influenţat de ea, într-un mod special, despre care am să vorbesc, iar Luna este în exil.

Despre exil se ştie că este locul în care o planetă se simte căzută din drepturi, slăbită, distanţată faţă de punctul ei de influenţă. De fapt cred că exilul reprezintă o provocare prin care fiecare trebuie să găsească alte căi/modalităţi de exprimare a energiei unei planete.

Luna se ocupă de legăturile între domeniile interioare şi exterioare, la Lună Plină ea se află în cel mai exterior punct al orbitei Pământului, teoretic fiind în exil, legătura dintre interior şi exterior, dintre conştient şi inconştient trebuie să fie diferită, căci la nivelul inconştientului există un blocaj, dar, acest blocaj, ne împiedică să ne manifestăm conştient. Tot acest mecanism, pare circular, de fapt fiind un fel de vortex prin care se descarcă în conştient informaţii extrem de valoroase, prin mecanisme care scapă cunoaşterii clasice. De aceea relaţia Lună Soare la acest moment de opoziţie este extrem de importantă/interesantă, căci se pot dezvolta pe deplin toate puterile interioare.

Practic, de fiecare dată, această Lună Plină, creează o fantă prin care putem trăi amintirea de sine.

Ce voiam să spun, este că noi nu ne amintim de noi înşine, aproape niciodată, nu ne simţim pe noi înşine şi nici nu suntem conştienţi de noi înşine. În noi, ceva observă sau vorbeşte, ceva gândeşte, ceva râde. Noi nu simţim: eu sunt cel care observă; eu observ; eu remarc, eu văd Totul. Pentru a ajunge să ne observăm cu adevărat trebuie mai întâi să ne amintim de noi înşine. Dacă noi nu existăm în observaţiile noastre, ce valoare pot avea ele? Poate că aceasta este orbirea umană despre care se vorbeşte, şi poate că Soarele în semnul Racului luminează calea de a ne aminti de sine. Trebuie să subliniez că amintirea de sine, din punctul meu de vedere, nu are nimic în comun cu analiza sau introspecţia, este o stare nouă a cărei savoare ne este deosebit de familiară. Aici s-ar putea compara această savoare, cu amintirile noastre cele mai vechi, care sunt de fapt momente de amintire a sinelui, de fapt nu ne amintim cu adevărat decât momente de genul acesta; despre celelalte ştim doar că au existat. Nu le putem retrăi în totalitate, nici nu putem să le încercăm din nou, însă momentele în care ne-am amintit de noi înşine sunt vii şi nu se deosebesc cu nimic de prezent. Amintirea de sine creează senzaţii minunate care nu vin din ele însele decât foarte rar şi în condiţii excepţionale, iar aceste momente de Lună Plină pe axa Rac – Capricorn, cu Soarele în semnul Racului, poate fi unul din ele.

Practic în aceste momente avem posibilitatea ca în acelaşi timp, ne putem aminti de noi înşine şi atenţia să fie îndreptată simultan şi către un obiectiv/fenomen de observat şi către noi înşine. Problema constă, deobicei în a realiza această stare, în aceea că este dificil să ne orientăm atenţia asupra sinelui fără a slăbi sau eclipsa pe cea îndreptată asupra obiectivului/fenomenului de observat. Mai mult, acest fenomen poate fi la fel de bine în mine sau în afara mea. Este o stare extrem de complexă, dificil de sesizat sau exprimat, ceea ce poate se vede şi încercarea mea de expunere. Mai ar trebui spus, că această stare poate fi comparată cu una mai palpabilă, oarecum şi anume conştiinţa. Evident s-a scris multe despre ea, atât în filozofie cât şi ştiinţific, dar evident poziţionarea ei acolo unde nu se află, face că definiţiile să nu fie corecte, pentru că nu putem defini ce este ea în realitate fără să o trăim. Eu cred că momentele de conştiinţă sunt foarte scurte şi separate unele de altele prin intervale lungi de inconştienţă completă, timp în care maşinăria noastră lucrează automat; adică putem gândi, simţi, acţiona, vorbi şi lucra fără să fim conştienţi de asta. Aş putea spune că la această Lună Plină prezenţa conştiinţei are o durată mult mai mare, este foarte valoroasă pentru că are de spus multe.

Acum, vorbind concret, am făcut această introducere, pe de-o parte că de mult am încercat să-mi explic senzaţia diferită pe care o trăiam la această Lună Plină, ceea ce nu înseamnă că am şi reuşit pe de-a întregul, iar pe de altă parte că opoziţia Soare Lună este pe axa Ascendent – Descendent, cu Soarele pe Ascendent şi este cumva dublată şi de opoziţia Marte Fortuna; practic avem trei opoziţi concentrate într-un, fiecare dintre noi. De aceea m-am gândit că este important să înţelegem exact ce anume se întâmplă acum:

este un salt al conştiinţei, poate că involuntar dar nu întâmplător, prin care fiecare dintre noi are momente importante, mă refer la trăiri, prin care amintirea de sine se realizează cu uşurinţă şi pentru o perioadă importantă de timp.

Aici se pot trăi concomitent următoarele situaţii:

–         mobilizarea energiilor emoţionale în scopul acţiunilor decise / reajustări karmice; toate încercările anarhiste sau care sfidează Legea sunt sortite eşecului

–         prag şi moment de evaluare / simbioze; pregătire pentru renaştere

–         capacitatea de a acţiona ca un purtător de cuvânt – Soarele / jocul forţelor invizibile din toate manifestările vieţii, aici este evidentă forţa Lunii

–         depăşirea limitărilor şi bucuria acceptări / procese de învăţare, pentru creşterea şi dezvoltarea conştiinţei

–         dezvăluire sensului şi ţelului spiritual, acordare la ritmul vieţii universale / intuiţia ca şi calitate a sufletului

–         depăşirea fricii şi exersarea încrederii / antrenare dificilă pentru perfecţionarea calităţilor individuale

Rezultatul acestor trei opoziţii pare să fie dat de Neptun, poziţionat pe Mijlocul Cerului, care ne vorbeşte despre mobilizarea spre succes a fiecăruia dintre noi, care poate să fie o cursă plină de capcane, o pierdere a identităţii în această competiţie, de fapt fiind un moment în care ne eliberăm de tot balastul, şi dacă alergarea această generează pierderea balastului, atunci ea este necesară. Este evident că Neptun se referă la disoluţie dar şi la idealuri, la ceaţă şi incertitudini dar şi le obţinerea încrederii şi credinţei. Cumva acum avem abilitatea de a ne dezvolta puteri şi îndemânări prin transcenderea limitărilor şi concentrarea asupra activităţilor în care suntem cei mai dotaţi, fiind posibilitatea sigură de a atinge măiestria şi succesul.

Soarele se află în septil cu Junona, ceea ce subliniază eliberările karmice atât în plan relaţional cât şi în zona dezvoltării calităţilor personale şi valorii de sine; acestea se vor realiza oricum, chiar şi prin pierderi considerate pe moment dureroase.

Luna este în novil cu Saturn retrograd, un aspect extrem de interesant, care ne vorbeşte despre eliberări karmice conştiente, în sensul depăşirii limitărilor impuse de noi înşine, despre o excelentă creativitate obţinută în urma unor experienţe şi pe care o utilizăm pentru creşterea şi dezvoltarea socială; şi mai ne vorbeşte despre sentimentul de acceptare şi smerenie legat de probele şi transformările prin care trecem.

Efectul Lunii Pline se resimte din 1 iulie până în 3 iulie, deci putem încerca şi aplica tot ce este legat de sine.

Mulţi dintre noi nu ne acordăm timpul de a remarca, a accepta şi a ne exprima recunoştinţa pentru propria splendoare, ca fiinţe umane. S-ar putea să fim mari admiratori ai frumuseţii şi să o discernem în oamenii, locurile şi lucrurile dimprejur; dar să o trecem, cu vederea, în ceea ce ne priveşte; propria strălucire fiindu-ne, cu desăvârşire, de nepătruns. Unii dintre noi credem că acordarea unei ponderi prea mari, aspectului exterior, reprezintă o formă de vanitate; sau, adeseori, nu ne surprindem şi examinăm decât imperfecţiunile. În mod frecvent, ne aşezăm în faţa oglinzii, cu aşteptări şi idei preconcepute, referitoare la frumuseţe, ce ni se aştern, peste privire, aidoma unui voal, tulburându-ne percepţia corectă. În consecinţă, trecem cu vederea frumuseţea din imediata apropiere … magnificenţa celor care suntem. Uneori, ne zărim frumuseţea, în chip superficial, observând cât de bine ne situăm, în raport cu standardele sociale; însă nu percepem splendoarea dinlăuntru, cea care radiază din străfundurile sufletului, din însăşi esenţa fiinţei noastre şi care va continua să strălucească, indiferent de poziţia noastră în raport cu idealul estetic al societăţii.

Dacă vom reuşi să depăşim toate aceste obstacole şi să ne apreciem, cu adevărat, propria frumuseţe, vom elibera extrem de multă energie. De asemenea, vom depinde mai puţin de feedback, de părerile celorlalţi, întrucât vom deveni, cu ardoare, propriii noştri admiratori. Mulţi dintre noi, după o asiduă practică yoga; sau îndelungă, profundă meditaţie, suntem în măsură să ne percepem frumuseţea autentică, datorită desprinderii de vechile poveri, în acest fel deschizându-ne drum, cu îndrăzneală şi invocând spiritul care îşi are sălaşul înlăuntrul fiinţei. Strălucita îmbinare dintre Spiritul Divin şi trupul omenesc este cea în care rezidă autentica frumuseţe.

Cu scopul de a rămâne în ambianţa fermecătoare a propriei frumuseţi, ne putem aşeza în preajmă imagini ce ne reflectă splendoarea — fotografii ale unui membru drag al familiei sau ale unui copil, înzestrat cu ochii noştri, purtând aceeaşi strălucire, în privire; statuete sau icoane – imagini sacre ale marilor învăţători ai omenirii, care sunt întruchipări ale Spiritului; sau, pur şi simplu, reprezentări ale propriei noastre persoane, ce ne surprind esenţa de o manieră unică, înlesnindu-ne percepţia de sine, într-o nouă lumină. Calea ideală de a rămâne în aura scânteietoare a propriei frumuseţi este de a ne scruta tezaurul sufletesc şi de a privi prin ochii adevărului, fiinţa umană pe care o zărim în oglindă, în fiecare zi.