Luna Nouă de astăzi este prima din acest an astrologic, de aceea ea are semnificația dublă de nou început. În plus conjuncția Soare Lună se formează în semnul de exaltare al Soarelui, în decanul lui Marte și este pe Punctul de mijloc dintre Uranus și Chiron. Toate acestea ne vorbesc despre forța de a începe, capacitatea de a ne depăși blocajele și temerile, de a ne urma Calea fără teamă și cu credință.

În general vom fi mai înflăcăraţi şi în acelaşi timp mai temperamentali, fiind posibile şi conflicte verbale sau acţiuni datorate impulsului de prim moment.

Este indicat să ne utilizăm energia cât mai raţional, existând tendinţa de a o risipi în acţiuni inutile, certuri sau diverse conflicte, datorate mai ales orgoliului, vanităţii sau intereselor personale, aplicate prost.

În plus vom avea tendinţa de a ne administra prost bugetul efectuând cheltuieli inutile, este important să folosim totul, să calculăm şi să ne gândim de două ori înainte de a face orice plată. Deci depinde numai de noi şi de modul nostru de administrare, dacă vom avea sau nu resurse financiare în această perioadă.

Este important ca în această perioadă de 28 de zile să stăm în expectativă, să studiem greşelile sau erorile pe care le-am făcut, să analizăm, să constatăm. Eu aş considera această perioadă ca una de interiorizare, de meditaţie, de acumulare la nivelul cunoaşterii.

Va fi nevoie de vitejie şi curaj, de efort în condiţii dure, în care principalul scop este de renunţare la tendinţele negative, pentru a obţine renume şi avere. Va trebui să regăsim adevăratele valori, atât în interiorul nostru cât şi în exterior, să ne realizăm unitatea, să ne reunim cu ” celălalt Eu”. Vom beneficia de o extraordinară claritate şi luciditate, care ne va permite regăsirea a tot ceea ce este pierdut, rătăcit.

Saturn este staționar retrograd, având rolul de a ne face să aprofundăm anumite lecţii, să devenim mai conştienţi de problemele pe care trebuie să le rezolvăm, sau să le lămurim în propria viaţă. Vor reapare pe tapet, în primul rând, problemele din săptămânile de la începutul lunii martie, pe care le-am trecut cu vederea sau am crezut că le vom putea amâna. Peste acestea va trebui să finalizăm tot ce a rămas nelămurit sau neclar de anul trecut din august. Vom resimţi o apăsare mai mare decât deobicei, dar tot ce ni se întâmplă este bine să ne atragă atenţia pentru că lecţiile pe care le-am trăit din decembrie încoace sunt importante şi trebuie să ţinem cont de ele în luarea următoarelor decizii; asta deoarece din 5 aprilie, lucrurile se vor derula foarte repede şi fără drept de replică în sensul lecţiilor despre care vorbeam. De aceea insist că este foarte important ca în această perioadă să ţinem cont de tot ce ni s-a întâmplat din august până acum, să ne aducem aminte care evenimente din aceea perioadă au revenit în viaţa noastră din decembrie şi până în prezent, şi cum am reuşit să le rezolvăm sau să le punem în ordine. Dacă nu am realizat nimic din toate aceste, este bine ca măcar acum să ordonăm lucrurile, să le clarificăm, să le lămurim.

Este bine să încercăm să ne manifestăm adevărata personalitate, să ne afirmăm independenţa, să dăm dovadă de multă maturitate şi tact în atingerea scopurilor propuse.

În primul rând ar trebui să reuşim să ne îndeplinim îndatoririle faţă de partenerii noştri de afaceri, sau de persoanele care ne-au oferit protecţie, să luptăm pentru a ne realiza idealurile, care acum par cam utopice sau îndepărtate. Apăsarea financiară pe care o resimţim se poate rezolva, eliminând în ordinea importanţei toate datoriile şi făcând calcule exacte şi precise.

Este acel gen de moment de criză în care, dacă suntem suficient de echilibraţi, putem găsi cea mai bună cale de a rezolva situaţia, sau cel puţin îi putem ajuta pe alţii să treacă de un asemenea moment cu bine. Asemenea momente nu sunt îndreptate împotriva cuiva anume, ci apar tocmai pentru ca oamenii să înveţe să se apropie unii de alţii şi să-şi asume răspunderi. Aspectul ne oferă şanse bune în viaţă, dar trebuie să remarcăm că vor rămâne multe probleme în suspensie, sau care par nerezolvate, sunt acelea care mai necesită gândire sau analiză profundă în perioada aceasta. În domeniul afacerilor, altruismul este un sentiment frumos, dar cel mai bine este să ordonăm şi să punem punctul pe ”i ” asupra lucrurilor rămase neclare.

Se pare că manifestările cele mai obişnuite ale acestei perioade tensionate vor ţine de implicarea în situaţii pe care aparent nu le înţelegem, ele venind tocmai pentru a rupe mentalităţile învechite din noi, automatismele. Tema de a abandona lucrurile învechite şi a începe ceva nou, este pentru că nu avem capacitatea de a ne recunoaşte calităţile noastre neexperimentate, aflate în stare latentă, dar tocmai acestea trebuie activate. Credinţa în Dumnezeu  ne poate aduce încrederea în propriile calităţi nelimitate şi nebănuite, mai extinse decât le bănuim.

O altă problemă pe care va trebui să o rezolvăm va fi planificarea muncii şi a timpului acordat ei împletită în mod armonios cu relaxarea şi odihna , fiind necesară abordarea unui stil metodic de lucru. Poate mulţi dintre noi vor reuşi să înţeleagă munca în colectiv, sentimentul de subordonare şi necesitatea perfecţionării profesionale permanente, prin autoinstruire.

Sufletul rămâne o mare Taină – Chipul lui Dumnezeu în om – ”Putem pierde orice, afară de suflet, căci dacă ne rămâne acesta încă n-am pierdut nimic’…’
Suntem atenți cu adevărat la dorurile sufletului?

”Ce-i folosește omului să câștige lumea întreagă, dacă-și pierde sufletul?
Sau ce ar putea să dea omul, în schimb, pentru sufletul său?” (Marcu 8, 36-37)
Nu există deci pe pământ vreun lucru mai valoros decât sufletul.

Dacă am pune într-o balanță, de o parte, lumea întreagă cu toate bogățiile, frumusețile și plăcerile ei, iar de cealaltă parte un singur suflet omenesc, balanță va înclina spre partea acestuia din urmă. Mântuitorul Însuși ne spune foarte clar: ”Ce-i folosește omului să câștige lumea întreagă, dacă-și pierde sufletul?”

Oare cum ne purtăm noi cu sufletul nostru?

Nu cumva l-am detronat din locul de mare cinste în care l-a așezat Dumnezeu înlăuntrul ființei noastre? Nu cumva l-am izgonit la marginea preocupărilor, a grijilor și a frământărilor noastre de toate zilele? Suntem noi atenți cu adevărat la întrebările, la neliniștile, la nevoile și la dorurile lui către lumină, către curăție, către frumusețe si adevăr?

Rămâne să răspundă fiecare, în chip cinstit, cum se poartă cu propriul său suflet, de care – să știe bine! – va da seama înaintea lui Dumnezeu Care i l-a încredințat! De obicei nu ne obosește niciodată necontenita trudă și alergare după cele de trebuință pentru îndestularea trupului; pentru asemenea preocupări găsim și timp, și bani, și energie, și bună dispoziție.

Când însă este vorba de cele necesare pentru suflet, ne apar în cale mii de piedici. Nu avem timp să mergem la biserică și nici măcar să ne aplecăm ochii asupra unei pagini din Cartea Sfântă. Nu avem bani ca să ajutăm pe săracii care au nevoie de sprijinul nostru și nu avem nici energie, nici voință pentru a ne împotrivi ispitelor și patimilor care ne asaltează.

Ne alarmăm la cel mai mic semn de boală a trupului și alergăm îndată după doctori, după leacuri, dar suntem nepăsători la tremurul și la suferință sufletului slăbănogit de ne hrană și lăsat în paragină. Ne întristăm foarte mult când pierdem o sumă de bani, un petic de pământ, o haină sau un prieten bun, dar nu ne sinchisim defel când pierdem sufletul, întinându-l cu noroiul minciunii, al răutății și al desfrânării, al beției și al celorlalte patimi.

Cu cât însă vom neglija, vom uita sau vom disprețui mai tare sufletul și nevoile lui, cu atât viața noastră va fi mai zbuciumată și mai nefericită.

Ca să nu ajungem așa, să ne rezervăm măcar o parte din energia și puterea de muncă, din timpul nostru pentru sărmanul suflet, pentru această comoară tăinuită, ascunsă de Dumnezeu înlăuntrul ființei noastre. Să ne aducem aminte de el cât mai des. Să-l eliberăm pe cât se poate din robia nedreaptă și apăsătoare a trupului, a grijilor pătimașe.

Să-i dăm înapoi dreptul de întâietate, rangul de cârmaci și centru al ființei, al vieții și al preocupărilor noastre. Să-l ferim mai ales de tina păcatelor, căci sufletul este chipul lui Dumnezeu în noi.
Purtăm în noi icoana Lui. Iar când păcătuim e ca și când aruncăm în noroi icoana lui Dumnezeu.

”Suflete al meu, suflete al meu, scoală, pentru ce dormi?”