Această Lună Nouă din semnul Taurului este întotdeauna specială deoarece Luna este în exaltare ceea ce face ca evenimentele preconizate de ea să fie concrete, să aibă o conotație mai materială, mai pământeană. În plus aceasta de acum aduce seriozitate, ne obligă la eforturi constante, la dedicare, la o gândire practică, lucidă. Mercur este și el în semnul Taurului iar Uranus se află la ultimul grad din semnul Berbecului – grad anaretic, la câteva ore pășind și el în semnul Taurului. Marte se află și el la grad anaretic în semnul Capricornului, unde este exaltat, de mâine trecând în semnul Vărsătorului. Toate aceste poziții combinate mă determină să afirm că suntem împinși, ca să nu spun forțați, să mergem doar într-o singură direcție, cea potrivită evoluției personale a fiecăruia.

Apoi Ascendentul momentului în semnul Fecioarei, ne indică că toate eforturile noastre și munca ar trebui să fie depuse cu scopul de a obține eficiență dar și pentru a învăța să acționăm ritmic, cotidian, continuu în orice fel de activitate.

Venus planeta care guvernează semnul Taurului este conjunctă cu Pallas, ceea ce ne sugerează că trebuie să ne folosim inteligența creativă, trebuie să luptăm pentru a ne face înțelese calitățile, trebuie să comunicăm celor din jur cine suntem și ce aspirații avem. În plus comunicarea este esențială acum. Este înţelept să fim întrucâtva selectivi, în ceea ce priveşte cum şi unde ne investim energia, pentru a nu o risipi în prea multe direcţii. Nu orice cauză sau acţiune este adecvată fiecărei persoane în parte. Totuşi, atunci când o situaţie ne atrage atenţia şi ne emoţionează – ne „merge la inimă”, este important să ne onorăm impulsul de a ajuta şi de a întreprinde acţiunea justă, din perspectiva noastră. Poate consta în a oferi o vorbă bună, unui prieten, ori resursele necesare subzistenţei, unor oameni nevoiaşi; sau, pur şi simplu, în asumarea responsabilităţii pentru propriul comportament. Prin depunerea tuturor eforturilor, înfăptuind tot ceea ce ne stă în putere, în orice împrejurare, aducem un plus de energie pozitivă lumii noastre. Şi, uneori, însăşi contribuţia noastră, a fiecăruia dintre noi, este cea care determină schimbarea.

Este bine să încercăm să ne manifestăm adevărata personalitate, să ne afirmăm independenţa, să dăm dovadă de multă maturitate şi tact în atingerea scopurilor propuse.

În primul rând ar trebui să reuşim să ne îndeplinim îndatoririle faţă de partenerii noştri de afaceri, sau de persoanele care ne-au oferit protecţie, să luptăm pentru a ne realiza idealurile, care acum par cam utopice sau îndepărtate. Apăsarea financiară pe care o resimţim se poate rezolva, eliminând în ordinea importanţei toate datoriile şi făcând calcule exacte şi precise.

Este acel gen de moment de criză în care, dacă suntem suficient de echilibraţi, putem găsi cea mai bună cale de a rezolva situaţia, sau cel puţin îi putem ajuta pe alţii să treacă de un asemenea moment cu bine. Asemenea momente nu sunt îndreptate împotriva cuiva anume, ci apar tocmai pentru ca oamenii să înveţe să se apropie unii de alţii şi să-şi asume răspunderi.

Este indicat să ne utilizăm energia cât mai raţional, existând tendinţa de a o risipi în acţiuni inutile, certuri sau diverse conflicte, datorate mai ales orgoliului, vanităţii sau intereselor personale, aplicate prost.

În plus vom avea tendinţa de a ne administra prost bugetul efectuând cheltuieli inutile, este important să folosim totul, să calculăm şi să ne gândim de două ori înainte de a face orice plată. Deci depinde numai de noi şi de modul nostru de administrare, dacă vom avea sau nu resurse financiare în această perioadă.

Este important ca în această perioadă de 28 de zile să stăm în expectativă, să studiem greşelile sau erorile pe care le-am făcut, să analizăm, să constatăm. Eu aş considera această perioadă ca una de interiorizare, de meditaţie, de acumulare la nivelul cunoaşterii.

Va fi nevoie de vitejie şi curaj, de efort în condiţii dure, în care principalul scop este de renunţare la tendinţele negative, pentru a obţine renume şi avere. Va trebui să regăsim adevăratele valori, atât în interiorul nostru cât şi în exterior, să ne realizăm unitatea, să ne reunim cu ” celălalt Eu”. Vom beneficia de o extraordinară claritate şi luciditate, care ne va permite regăsirea a tot ceea ce este pierdut, rătăcit.

Poate că această Lună Nouă ne aduce o perioadă în care ar trebui să ne gândim la Sufletul nostru. Oare cum ne purtăm noi cu sufletul nostru?
Nu cumva l-am detronat din locul de mare cinste în care l-a așezat Dumnezeu înlăuntrul ființei noastre? Nu cumva l-am izgonit la marginea preocupărilor, a grijilor și a frământărilor noastre de toate zilele? Suntem noi atenți cu adevărat la întrebările, la neliniștile, la nevoile și la dorurile lui către lumină, către curăție, către frumusețe si adevăr?
Rămâne să răspundă fiecare, în chip cinstit, cum se poartă cu propriul său suflet, de care – să știe bine! – va da seama înaintea lui Dumnezeu Care i l-a încredințat! De obicei nu ne obosește niciodată necontenita trudă și alergare după cele de trebuință pentru îndestularea trupului; pentru asemenea preocupări găsim și timp, și bani, și energie, și bună dispoziție.
Când însă este vorba de cele necesare pentru suflet, ne apar în cale mii de piedici. Nu avem timp să mergem la biserică și nici măcar să ne aplecăm ochii asupra unei pagini din Cartea Sfântă. Nu avem bani ca să ajutăm pe săracii care au nevoie de sprijinul nostru și nu avem nici energie, nici voință pentru a ne împotrivi ispitelor și patimilor care ne asaltează.
Ne alarmăm la cel mai mic semn de boală a trupului și alergăm îndată după doctori, după leacuri, dar suntem nepăsători la tremurul și la suferință sufletului slăbănogit de ne hrană și lăsat în paragină. Ne întristăm foarte mult când pierdem o sumă de bani, un petic de pământ, o haină sau un prieten bun, dar nu ne sinchisim defel când pierdem sufletul, întinându-l cu noroiul minciunii, al răutății și al desfrânării, al beției și al celorlalte patimi.
Cu cât însă vom neglija, vom uita sau vom disprețui mai tare sufletul și nevoile lui, cu atât viața noastră va fi mai zbuciumată și mai nefericită.
Ca să nu ajungem așa, să ne rezervăm măcar o parte din energia și puterea de muncă, din timpul nostru pentru sărmanul suflet, pentru această comoară tăinuită, ascunsă de Dumnezeu înlăuntrul ființei noastre. Să ne aducem aminte de el cât mai des. Să-l eliberăm pe cât se poate din robia nedreaptă și apăsătoare a trupului, a grijilor pătimașe.
Să-i dăm înapoi dreptul de întâietate, rangul de cârmaci și centru al ființei, al vieții și al preocupărilor noastre. Să-l ferim mai ales de tina păcatelor, căci sufletul este chipul lui Dumnezeu în noi.