Luna Plină este un moment central, din ciclul Soare – Lună, de maxim energetic, adunat în timpul a 29 de zile și 12 ore (să nu uităm, Luna este un condensator de energie cosmică, de influxuri cosmice care se polarizează la fiecare persoană), ea se particularizează la fiecare persoană, dar în fiecare dintre noi răscolește, caută să aducă la suprafață ceva; ea funcționează ca o maree (energia mareelor poate fi folosită tehnic vorbind, pentru a se produce curent electric), face lumină în cele mai ascunse cotloane, prin forța cu care se manifestă. Apoi Luna Plină vorbește despre opoziția Soare Lună – Ochii cerului cum mai sunt numite aceste planete sau Luminariile (ele au capacitatea de a ne ajuta să înțelegem tot ce se întâmplă din punct de vedere spiritual) – care poate să fie o confruntare sau poate să fie un dialog conștient cu noi înșine, un dialog între rațiune și emoții, între conștient și inconștient, între imaginea noastră și cine suntem în realitate. Fiecare va acționa în funcție de construcția personală și de necesitățile momentului actual. Opoziția ne vorbește însă și despre o axă, în acest caz axa Scorpion Taur, o axă care din punctul meu de vedere ne atrage atenția asupra felului nostru absurd de a lua imaginea unei realități drept realitatea însăși. Ceea ce vreau să spun, este că nu tot ceea ce vedem, ce ni se spune sau se întâmplă este realitatea ci imaginea unei realități trecută prin diferite filtre. Așa că la acest moment de Lună Plină pe axa Scorpion Taur, putem spune:

– Scorpion – căutarea realității dincolo de imaginea de conveniență, întrebări care nu caută un răspuns, ci întrebarea corectă. Caută răspunsul dincolo de răspuns. Hiperrealitatea dincolo de realitate. Cine ești tu de fapt, dincolo de imaginea ta. Eterna dilemă scorpionică.

– Taur – nevoia de a fi creativ și de a se primi valoare conform acestui concept, munca creativă, tot ce nu se înțelege trebuie pus în practică; adică de exemplu, ia toate emoțiile neînțelese din tine și folosește-le, oricât de lipsit de logica ar părea, pentru că nu ști cum să le folosești, dacă nu sunt înțelese. Dar altfel cum să le înțelegem?

Realitatea concreta a Taurului pusa față în față cu profunzimea psihologica a Scorpionului. Ce ar putea ieși de aici de fiecare dată? Luna plină este în general un moment, așa cum spuneam mai sus, în care suntem sau ne simțim răscoliți în interior. Luna plina cu Soarele în Scorpion e ca un clocot. Ceea ce este undeva adânc îngropat va ieși afara, fie că știm să recunoaștem sau nu acest lucru. Folosind acest moment pentru o analiza interioară profundă, vom înțelege și vom putea răspunde la multe întrebări. În acest fel fiecare va căuta sensul adevărului. Pentru că Luna este în exaltare ne vom putea întreba ferm și concret : Cine sunt eu? Pentru a afla să ne spargem într-o mie de fragmente de emoții pentru ca abia după ce vom reuși să le punem pe toate la locul lor corect, ci nu acolo unde au vrut ele să se așeze, ne vom fi înțeles cu adevărat, vom ști care e rolul fiecăreia în parte. În fiecare an Luna Plină de pe axa Scorpion – Soare Taur – Lună, este deosebit de importantă, ea aduce din subconștient lucruri concrete, care trebuie rezolvate. Luna aduce o hipersenzitivitate care permite fiecăruia dintre noi să se descompună și să se reconsidere pentru a fi creativ și a-și exprima valoarea.

Și pentru a încheia cu teoria și a folosi și partea concretă atât de frumoasă a Lunii din Taur, ar trebui să luăm o bucată de hârtie și să ne întrebăm: Cine sunt eu? Să scriem șapte cuvinte despre noi, fără a ne gândi prea mult, maxim 40 de secunde. Doar scrie, acesta va fi câștigul personal la această Lună Plină și al acestui articol. Apoi: Ce ai scris? Citește. Asta ești tu? Sau este imaginea ta despre tine? Chiar așa ești sau așa te percepi tu pe tine? Sau așa te percep cei din jur pe tine? Sau de fapt asta cauți? Nu merge mai departe cu citirea articolului dacă vrei să faci acest exercițiu, pentru a fi influențat de interpretarea astrologică scrisă de mine.

Această Lună Plină ne vorbește în primul rând despre flexibilitate, și anume despre flexibilitatea de a ne accepta propriile slăbiciuni și de a lucra la ele. Despre flexibilitatea de a înțelege și nu de a judeca. Mercur planeta guvernatoare a Ascendentului momentului de Lună Plină se află în semnul Scorpionului și ne invită la profunzime în gândire, la căutare în profunzime a răspunsurilor, la transformarea mentalităților, dar mai ales ne invită la a ne descoperi propriile calități practice. Luna în semnul Taurului în gradul lui Mercur ne invită să înțelegem că omul este mult mai mult decât corpul său fizic. Corpul fizic este un instrument minunat pentru trăirea experiențelor din această lume, dar trebuie să acordăm cel puțin tot atâta atenție acelor aspecte ale ființei noastre care animă și conduc corpul în mișcarea și acțiunea sa de-a lungul vieții. Mai presus de simpla viață fizică, avem un sens spiritual, o țintă lăuntrică de atins, iar corpul este doar vehiculul în care ne îndreptăm spre ținta propusă. Implicarea Nodurilor lunare în toate aspectele din această perioadă și mai ales influența pe care o au asupra Lunii Pline ne ajută să ne vizualizăm și să înțelegem care este primul pas spre a atinge ținta și a ne împlini destinul.

****

„Însă dacă-ți vei închide Sufletul în Trup și-l vei amăgi, și vei spune: nu înțeleg nimic, nu pot face nimic, mă tem de Mare, nu pot urca la Cer, nu știu cine sunt, nu pot spune cine voi deveni, ce legătura ai atunci cu Zeu (n.n Dumnezeu Tatăl)? Căci tu nu poți înțelege nici unul dintre lucrurile Bune și Drepte, ci ești un iubitor al Trupului și al Răului. Caci cel mai mare Rău este acela de a nu-l cunoaște pe Zeu”, spunea Hermes Trismegistus. Același Hermes dădea și soluția la ieșirea din starea de Rău a sufletului omenesc: „și astfel îl vei înțelege pe Zeu… dacă crezi în sinea ta că nimic nu este cu neputință si te socotești tu însuți nemuritor, și dacă crezi că poți înțelege toate lucrurile, orice Artă, orice știință, și felul și purtarea oricărui lucru viu”…
Așadar, omul nu este o ființă neștiutoare decât prin credința sa în neștiință. Nu este o ființă neputincioasa decât prin credința în propria sa neputință. Omul se afla în amăgire atunci când nu știe ca ceea ce afirmă devine, intră în manifestare, există, ia ființă. Orice lucru în care El – omul – crede, apare în realitatea sa, dar aceasta nu exprima Adevărul, ci măsura în care omul se limitează prin propriile vorbe și cuvinte, prin propriile credințe și afirmații. Principiul credinței, pe care ni l-a dezvăluit și Iisus, era cunoscut – iată – de când lumea. Acesta dezvăluie ființa umană ca responsabila de actul creării propriei sale realități. Sufletul intra în întunericul propriilor sale creații și credințe autolimitatoare atunci când își afirmă neputința, incapacitatea, neștiința, teama, neînțelegerea…
Pierderea conexiunii cu Dumnezeu pare a avea sălaș exact în interiorul nostru. Când ne vom obișnui să ne afirmăm bucuria, dar și convingerea că „știm”, deja, ceea ce vrem să știm, când vom putea gândi că avem ceea ce avem nevoie, ne vom reconecta la esența sufletului nostru. Și la cunoașterea ca suntem ființe minunate, atunci când gândim că suntem astfel.
Absența credinței noastre în Dumnezeu și în puterea Binelui ne duc la Porțile Suferinței și a credinței în ea, ceea ce ne întărește slăbiciunea, neputința și izolarea, frica și nefericirea. Oare chiar suntem creatorii realității noastre, așa cum ne spun – iată – cele mai vechi texte inițiatice ale lumii? Oare ceea ce gândim, spunem și simțim ne creează realitatea? Oare puterea credinței noastre, netulburată de îndoială, de teamă, ori de slăbiciune, este adevărată? Probabil că ne rămâne să încercăm aceasta ca pe un experiment personal, aflat la îndemâna oricui. Nu ne trebuie nici mai mult timp, nici locuri speciale, nici instrumente sofisticate pentru a ne urmări propriile credințe, convingeri și scheme mentale și a observa maniera în care ele apar – apoi – în realitate. Și, cel mai minunat efect al acestui exercițiu ar putea fi acela de reîntoarcere la Bine și la Dumnezeu… Iar dacă sursa Răului se află chiar în credința noastră, în slăbiciune, în mintea noastră negativă, atunci am putea să descoperim singuri dacă se confirmă… Și, prin aceasta, ne vom apropia mai mult de Adevăr, de Iubire, de Bine, de toate acele stări ale vieții pe care le râvnim în ascunsul inimii…Maria Timuc