Ca toate lunile pline care se formează cu Luna în semnul Racului şi în plus şi în ziua guvernată de Lună, stările noastre emoţionale sunt mult amplificate, suntem extrem de sensibili şi de multe ori vulnerabili la tot ce se întâmplă în jurul nostru.
Luna Plină are loc la ora 9.30, la gradul 18.26 pe axa Capricorn – Soare, Rac – Lună, şi respectiv în casele XI – V. Ea ne vorbeşte despre idealurile noastre cele mai înalte pe care acum trebuie să le punem în aplicare, despre creativitatea care trebuie folosită din plin, despre mobilizarea totală a energiei noastre pentru a ne testa forţa, ingeniozitatea, ne vorbeşte despre stabilitatea emoţională.
Ascendentul momentului se află la 19 grade Vărsător în conjuncţie cu Ceres, de aceea se poate spune că este nevoie să înţelegem foarte clar direcţia pe care o avem de urmat, dar mai ales să ne descoperim şi punem în valoare calităţile cu care am fost înzestraţi. Pe de altă parte este important să fim prudenţi, să ne controlăm izbucnirile, să avem bunăvoinţă, pentru a preîntâmpina caracterul nefast al acestei Luni Pline.
Soarele formează inconjuncţie cu Descendentul momentului, iar Luna cu Ascendentul, în acest fel creându-se pe harta astrală a momentului un fel de foarfecă, care sugerează că fiecare dintre noi este prins în acest moment între două situaţii, între două idei sau conjuncturi, evident diametral opuse ca structură şi calitate, fiind greu să alegem să acţionăm conform uneia sau alteia dintre ele. Apoi acest aspect ne spune că acţiune are două planuri, unul exterior, social, celălalt interior, personal. Cel exterior se referă la necesitatea de a schimba structura socială, proces subtil care pare să înceapă de al această Lună Plină, în sensul că societatea ar trebui să ajute la formarea unor indivizi motivaţi de sine şi responsabili, liber asociaţi conform tiparelor de armonie; acum armonia naturală este grav perturbată tocmai de încercările disarmonice ale omului de a transcede natura prin minte. De aceea fiecare dintre noi, la nivel individual, avem datoria spirituală de a respecta rădăcinile naturale, de a avea puritate în motivaţiile personale, compasiune şi credinţă în ordinea divină.
La polul opus, continuând distrugerile spirituale, lucrurile vor scăpa de sub control câr de curând, de aceea acum, la această Lună Plină, suntem avertizaţi să ne schimbăm măcar mentalitatea şi credinţa că deţinem puterea supremă.
Poate că ar trebui ca la această Lună Plină să înţelegem că nu este treaba noastră să condamnăm sau să pedepsim altă persoană, ci trebuie să ţinem piept şi să lăsăm legea karmei să aibă grijă de acestea. Treaba noastră este să înţelegem nu să blamăm. Ar trebui să ne păstrăm conştiinţa proprie deasupra răului, faptelor greşite, slăbiciunilor sau vinovăţiei celuilalt şi să nu le lăsăm să intre în conştiinţa noastră – ceea ce se întâmplă dacă le permitem să provoace reacţii negative în eul nostru inferior. Trebuie să depunem un efort imediat şi constant să dezrădăcinăm astfel de buruieni din viaţa noastră emoţională. Dar, nu trebuie să ne părăsim calea pentru a ne asocia cu indezirabili. Tot ceea ce trebuie să facem este să credem în idealurile noastre, să muncim pentru ele, cât putem de mult, fără a ne opri cu teamă sau întorşi din drum de ceilalţi, să fim noi înşine şi să ne bucurăm de darurile pe care le primim. Gibran spunea atât de frumos în Profetul:
Munciţi spre a vă ţine pasul cu ritmul pământului şi cu sufletul său,
Fiindcă a trândăvi înseamnă să rămâneţi străini anotimpurilor, să ieşiţi din alaiul vieţii care înaintează majestuos şi în nobilă supunere spre infinit.
Când munciţi deveniţi un fluier, prin care murmurul orelor se schimbă în cântece,
Care dintre voi ar dori să fie o trestie mută şi liniştită, atunci când totul cântă la unison?
Totdeauna vi s‑a spus că munca este un blestem şi truda o nenorocire,
Ci eu vă asigur că, muncind, transpuneţi în faptă o părticică din cel mai îndepărtat vis al pământului, care v‑a fost hărăzit când acest vis s‑a născut.
La nivel extrem de subtil, aşa cum am scris şi în informaţiile săptămânii, are loc conjuncţia Mercur Pluton concomitent cu conjuncţia Venus Neptun, aspecte aflate acum, la Luna Plină, în formare, fiind puternice şi importante pentru a ne transforma mentalitatea şi a ne reface planurile viitoare, dar cu condiţia eliberării de spaime prin recunoaşterea lor şi scoaterea la lumină. În plus Lilith, aflată în miezul acţiunii, este acea parte din noi pe care nu ne-o recunoaştem şi o îngropăm în adâncul fiinţei noastre de teamă de a nu fi vulnerabili sau uşor de rănit.
Este momentul să înţelegem că nimic rău nu se poate întâmpla şi că orice problemă are o rezolvare, sugerându-se că momentele pe care le trăim ne sunt absolut necesare pentru a scăpa de ceea ce ne apăsa sau pentru a ne recunoaşte punctele vulnerabile şi a le corecta. Este important să ne propunem de acele activităţi care să nu ne disocieze sufletul, şi să ne punem imaginaţia şi ideile în aplicare, dar într-un mod lucid şi practic. Este absolut necesar să ne exprimăm bogăţia spirituală şi imaginativă, fiind indicat să ne punem în serviciul celorlalţi. Fuga de responsabilităţi şi evadarea din cotidian, loviturile sorţii, înşelăciunile şi trădările pot fi experienţele concrete ale acestui aspect. Este important să le trăim pentru că ele ne vor elibera de o povară pe care o avem în suflet şi ne vor readuce echilibrul în viaţă. de aceea toate evenimentele pe care le traversaţi în această perioadă şi care va afectează personalitatea sau imaginea, sunt necesare pentru a înţelege şi accepta acele lucruri care vă creau teamă, frică şi panică, care ar bloca manifestarea reală în plan personal.
Chiar dacă Mercur ne ajută să fim destul de pătrunzători, să înţelegem şi să percutăm mental, apar dificultăţi în corelarea gândurilor cu acţiunile, sau mai exact în punerea lor în practică. De aceea cel puţin până mâine se impune multă prudenţă în acţiuni şi mult calm.
Într-o zi, un ţăran se prezentă la poarta unei mănăstiri şi bătu puternic. Când călugărul de la poartă îi deschise greaua uşă de stejar, ţăranul îi arătă, surâzând, un splendid ciorchine de struguri.
“Frate portar”, spuse ţăranul, ”ştii la cine vreau să dăruiesc acest ciorchine care este cel mai frumos din viţa mea?”
“Poate stareţului sau unuia dintre părinţii mănăstirii”.
“Nu. Ţie!”
“Mie?”. Fratele portar se roşi tot de bucurie. “Vrei să mi-l dai chiar mie?”
“Sigur, deoarece m-ai tratat tot timpul cu prietenie şi m-ai ajutat atunci când te-am rugat. Vreau ca acest ciorchin de struguri să te facă bucuros şi pe tine.” Bucuria simplă şi pură care se citea pe chipul călugărului de la poartă îl ilumină şi pe el.
Călugărul de la poartă puse ciorchinele de struguri la vedere şi îl privi toata dimineaţa. Era cu adevărat un ciorchine splendid. La un moment dat îi veni o idee. De ce nu ar duce acest ciochine stareţului pentru a-i face şi lui o bucurie?
Luă ciochinele şi îl duse stareţului.
Stareţul a fost cu adevărat fericit. Dar îşi aduse aminte că era în mănăstire un bătrân călugăr bolnav şi se gândi: “O să-i duc lui ciochinele, astfel se va alina un pic.” Astfel ciochinele de struguri a fost dăruit din nou. Dar nu rămăsese prea multă vreme în chilia călugărului bolnav. Acesta se gândi de fapt că ciochinele i-ar fi provocat o bucurie călugărului de la bucătărie, care îşi petrecea zilele transpirând în jurul sobelor, şi îl trimise acestuia. Dar călugărul bucătar îl dădu călugărului care se ocupa de biserică (pentru a-i face o mică bucurie şi lui), acesta îl duse la cel mai tânăr călugăr din mănăstire, care îl duse la un altul, care se gândi că ar fi bine să îl ducă la un altul. Până când, de la un călugăr la alt călugăr, ciochinele de struguri s-a întors la călugărul de la poartă (pentru a-i face o mică bucurie). Astfel a fost închis cercul. Un cerc al bucuriei.
Nu aştepta să înceapă altcineva. Este rândul tău, astăzi, să începi un cerc al bucuriei. Adesea este nevoie de o scânteie mică mică pentru a face să explodeze o încărcătură enormă. Ajunge o scânteie de bunătate şi lumea va începe să se schimbe. Iubirea este unicul tezaur care se multiplică prin diviziune: este unicul dar care creşte atunci când se sustrage. Este unica acţiune în care cu cât se cheltuie mai mult cu atât se câştigă; dăruieşte-o, arunc-o cât colo, împrăşti-o în cele patru zări, goleşte-ţi buzunarele, scutură coşul, răstoarnă paharul şi mâine vei avea mai mult decât înainte.