Luna Nouă din semnul Vărsătorului, ne aduce, informaţii importante legate de felul în care ne vom dezvolta ideile şi proiectele noastre cele mai înalte, în 2012. De fapt cred că această Lună Nouă dă startul acelor schimbări de care s-a vorbit, aduce în prim plan nevoie de a acţiona ca un grup unitar, cu conştiinţă şi valoare, pentru că noi vom putea deveni OAMENI NOI. Este atât de subtilă şi frumoasă transformarea care acum se declanşează, atât de subtilă şi de firească, încât aproape că nici nu o simţim, ne vom trezi într-o bună zi cu ea. Acest lucru mai înseamnă comuniunea celor puţini, care constituie germenul unei noi zile.

Casa a XI a în care are loc Luna Plină, este momentul alegerii, acest moment pare a fi blocat de frică, de emoţiile subconştientului, cuadratura Lunii cu Lilith, sau poate fi oarecum impus de legi exterioare nouă, Soarele în cuadratură cu Jupiter. Aici este de fapt lupta cea mai grea, pentru că ne este teamă să ne raportăm la reuşitele noastre şi invocăm doar pierderile şi înfrângerile.

Această Lună Nouă ne determină destul de des să ne întrebăm Ce sunt eu? Atenţie nu cine, pentru că Ce operează la nivelul şi subliniază eforturile noastre psihice, iar Cine se referă la orientarea particulară a fiecăruia. Această întrebare ne va preocupa atât de mult încât, la un moment dat, răspunsul la ea va fi vital. Cred că acesta nu trebuie analizat doar unilateral ci ca apartenenţă la o comunitate, adică o comuniune, fiecare găsindu-şi un loc în tabloul general, de unde ar trebui să-şi împărtăşească cunoaşterea. Chiar dacă acum este iarnă şi totul pare a fi într-o stare de hibernare, sau îngheţat, la nivel subtil au loc transformări colosale, greu de imaginat, pe care le vom conştientiza, mult mai târziu.

Sfaturile mai importante sunt:

să ne eliberăm de teamă şi să nu ne raportăm la trecut.

să ne trăim viaţa proprie fără a ne raporta la a celor din jurul nostru.

faptul că ştim despre aceste tensiuni care vor putea avea loc, este un lucru uimitor, pentru că le putem diminua sau chiar contracara, ieşind în întâmpinarea lor. Este evident că nu trebuie să despicăm firul în patru, ci să încercăm să acţionăm pentru a aplana conflictele

lucrurile trebuie privite ca pe nişte descărcări emoţionale, fără a face tragedii sau drame. De multe ori relaţiile trebuie revigorate prin mici certuri.

este posibil să trebuiască să ieşiţi din amorţeală şi din sentimentul că lucrurile merg şi numai trebuie să faceţi nimic.

ar trebui să conştientizăm cauza instabilităţii afective, de aceea este necesar să se schimbe ceva.

energia extraordinară pe care o avem ar trebui cheltuită pe altceva, în alt domeniu decât sentimental.

nu uitaţi că cine vrea prea mult rămâne cu puţin

uneori este preferabil să rămâi singur, decât într-o companie proastă.

Cuvântul de ordine în această săptămână este selectivitate; undeva este o alegere greşită, important  este să îţi dai seama unde. Mercur îşi joacă excelent rolul făcându-ne cerebrali şi atenţi la tot ce ne înconjură. Totuşi nu trebuie blocate sentimentele şi intuiţia. Abia atunci apar conflictele, când vedem totul mult prea rece, raţional şi calculat.

 

O poveste pentru a reflecta:
Un tânăr visă într-o noapte că intra într-un mare magazin. În spatele tejghelei era un înger care făcea pe vânzătorul.
– Ce se vinde aici? întrebă tânărul nostru.
– Tot ceea ce ar putea dori cineva, răspunse politicos îngerul.
Tânărul se apucă să înşire:
– Aş dori să se sfârşească toate războaiele din lume, să fie mai multă dreptate pentru cei nepăstuiţi, toleranţă şi generozitate fata de cei străini, mai multă iubire în familii, locuri de muncă pentru şomeri, o mai profundă comuniune în sânul Bisericii şi …
Îngerul îl întrerupse:
– Îmi pare rău, domnule. Aţi înţeles greşit. Aici nu vindem roade, ci doar seminţe.

O parabolă a lui Isus începe astfel: „Împărăţia lui Dumnezeu se aseamănă cu o sămânţă bună pe care un om a sădit-o în ogorul său … ”
Împărăţia este întotdeauna un început. Un început neînsemnat, aproape nebăgat în seamă. Chiar Dumnezeu însuşi a venit astfel pe pământ: ca o sămânţă, ca un ferment, ca un mic vlăstar.
O sămânţă este ca o minune. Până şi cel mai falnic copac se naşte dintr-o sămânţă mărunţică. Sufletul nostru este asemeni unei grădini în care au fost sădiţi germenii celor mai bune fapte şi celor mai înalte valori.
Oare îi vom lăsa să crească?
(Bruno Ferrero)