De fiecare dată, la această Lună Nouă, noi suntem mai inerţiali, mai lipsiţi de vitalitate, având o slăbiciune de caracter, emoţii intense, care se transformă foarte uşor în temeri.

Deasemeni putem trece prin situaţii bizare, misterioase, putem afla secrete sau ne simţim ameninţaţi de capcane, oricum nu este pregnant sentimentul de avânt, de forţă, de dorinţă firească a unui nou început.

La ora formării aspectului exact, 0.34, Soarele şi Luna se află la gradul 2.42 Peşti, în casa a III a, dar în conjuncţie în formare cu Fundul Cerului, în conjuncţie cu Neptun şi Pallas, – de fapt la mijlocul distanţei dintre cele două – dar şi cu Chiron.

Interesant aspect şi poziţie, mai ales prin subtilitatea lui. De aceea avem frecvent sentimentul că se întâmplă ceva, dar ştim exact ce. Vălul de confuzie este puternic, cu Neptun în domiciliu şi Luna în trigonocraţie, de aceea este important măcar să ştim ce anume se întâmplă, căci de ce este mai greu de înţeles.

Interesant că la momentul aspectului, Ascendentul este la fix 20 grade Scorpion şi Chiron este fix la 5 grade Peşti, ceea ce ne indică un moment de trece, o perioadă de imponderabilitate, adică suntem ca pe un prag, nici înăuntru nici în afară, nici acţionând dar nici pasivi, cum se spune nici rece nici cald, cumva ameţit, încâlcit. DE CE TRECEM PRIN ASTA? Totul se poate lămuri îndată ce am îndepărtat întunericul fricii, egocentrismul şi moralitatea dualistă. Practic trebuie să ne dezvoltăm curajul necesar pentru a merge în necunoscută, pentru a păşi pragul uşii, chiar dacă dincolo de el, este în acest moment cel mai profund întuneric. Uşile care se deschid acum, sunt minunate, dar înainte de toate ne este testată credinţa, adică nu suntem lămuriţi, nu avem toate informaţiile, dar dacă plonjăm în ”necunoscut”, avem încredere că este ceea ce avem nevoie, se va face lumină şi vom ştii ce avem de făcut.

De fapt este momentul în care ne putem descoperi şi afirma libertatea interioară, dar şi unicitatea. Ceea ce pot să afirm, este că ne va fi răsplătit curajul, pentru că vom primi binecuvântările necesare pentru a merge pas cu pas pe drumul ales şi înţeles. Nu înseamnă că va fi uşor, dar dacă ni s-a arătat calea, ea ne va duce acolo unde trebuie. Îngerii şi Arhanghelii ne vor releva direcţia , scopul şi cauza, dacă suntem pregătiţi să le înţelegem sau dacă ne dorim acest lucru. Confuzia şi blocajele pot fi mereu prezente, nu trebuie să ne alarmăm şi nici să forţăm, au loc procese complexe, care implică o multitudine de oameni şi situaţii, care nu pot fi rezolvate concomitent, de aceea câteodată apar blocajele.

Dacă ţinem cont că Marte retrograd, guvernatorul Ascendentului şi Mercur în exil, regentul temei, sunt într-o opoziţie în formare, ambele slăbite, putem înţelege că această Lună Nouă ne avertizează că ceea ce declanşăm în aceste zile va crea acţiuni şi evenimente cu care ne vom confrunta până în luna mai, că avem de rezolvat probleme care s-au deschis în decembrie, pe care nu le-am înţeles sau care nu s-au încheiat definitiv, acum ele reapărând pentru a fi rezolvate definitiv. Practic, pot să apară persoane pe care le-am considerat apropiate, sau prietene, care acum îşi vor arăta adevăratele intenţii, înţelegând că am fost orbi, surzi şi lipsiţi de consecvenţă dacă chiar am simţit ceva. Evident toate acestea au avut loc tocmai pentru a ne maturiza, pentru a deveni mai profunzi şi atenţi la mesajele subtile pe care le primim. De fapt cum este stimulată căutarea spirituală, dar capacitatea de a înţelege profunzimea vieţii, adică complexitatea şi măreţia Totului.

Dacă mă refer la planul simplu, materialist, putem să fim martorii unor mişcări spectaculoase, abia acum înţelegând de ce s-au întâmplat anumite acţiuni. Înţelegem că am fost păcăliţi, dar destul de târziu, putem accepta sau nu, asta este chiar lipsit de importanţă. Ceea ce avem într-adevăr de făcut este să acceptăm lecţia superficialităţii noastre şi evident în acest fel vom găsi şi rezolvări parţiale ale conflictelor în care am fost angrenaţi. 

Legea cauză efect funcţionează perfect, doar că nu aşa cum speram noi, de fapt cel mai tare ne doare lipsa noastră de profunzime, decât pierderile sau afectările concrete.

Această Lună Nouă aduce sfârşitul acelor situaţii, lucruri, relaţii sau chiar moartea, a ceea ce nu mai poate fi salvat, controlat sau îndreptat. Nu trebuie să ne sperie ci trebuie să înţelegem că este în sine o eliberare în toate sensurile, pentru că nu se mai produce suferinţă.

Este important să  înţelegem că dacă vrem să urcăm în viaţă, trebuie să ne detaşăm din mulţime, să ne individualizăm cultivându-ne calităţile şi purificându-ne intenţiile şi idealul. Ar trebui să fim noi înşine şi nu o copie a celor din jurul. Asta nu înseamnă să ne considerăm superior altora, ci doar să ne recunoaştem potenţialul unic – ştiind că fiecare fiinţă este unică şi are un potenţial unic – şi să-l exprimăm în cel mai înalt grad.

De multe ori se vor întâmpla lucruri în care avem impresia că suntem implicaţi personal, dar de fapt ele doar ne dau prilejul să observăm şi să tragem învăţăminte din ele. Dacă ştim să ne detaşăm de o situaţie, putem vedea în ea lucruri extraordinare, adevărate minuni. Chiar şi întâmplările pe care le trăim ne pot dezvălui mai multe dacă reuşim să le privim dintr-un punct de vedere detaşat. Oricum ele sunt de natură de a ne face să înţelegem forţa pe care o avem şi capacitatea de a rezolva problemele. În urma lor vom deveni mai conştienţi şi responsabili, mai puternici.

 

Speranţa se cunoaşte ca menţinând oamenii în viaţă. Speranţa se cunoaşte că schimbă vieţile oamenilor. Astfel, speranţa poate fi foarte puternică. Dintre toate Speranţa este cel mai eficace instrument al creaţiei.
Dumnezeu spune că totul este creativ şi Speranţa este o formă a gândului. Este o modalitate specială de a privi ceva. Este o modalitate de a păstra o temă sau o idee în mintea. Este ca şi când apăsăm acceleraţia doar ca gest, în timp ce căutăm să ajungem undeva în cel mai scurt timp cu putinţă. 
Când spunem că “sperăm” să se întâmple ceva, spunem că dorim să se întâmple. Speranţă este  o formă subtilă de cerere. O speranţă este ca o “cerere specială” spre Dumnezeu. A spera este a tânji. Este o declaraţie a dorinţei inimii şi dorinţa este primul nivel al creaţiei. Speranţa este bună, dar a Spera nu este la fel de puternic ca şi Credinţa.
Credinţa este de asemenea o formă a gândului. Şi ea este o cale specială de a privi lucrurile. Este o modalitate de a menţine un subiect sau o idee în minte. Este ca şi când ai apăsăm pe acceleraţie o treime – nu e rău, dacă dorim să ajungem undeva în cel mai scurt timp posibil.
Când spunem: “cred” că ceva se va întâmpla, spunem că avem impresia că aşa va fi. Credinţa nu are nimic de a face cu cererea. Credinţa întrece cererea. Nu este o solicitare specială trimisa lui Dumnezeu, ci  mai degrabă un anunţ pentru Dumnezeu ca noi presupunem că cererea ne va fi onorată. Este o declaraţie a încrederii inimii noastre şi încrederea este al doilea nivel al creaţiei.
Cunoaşterea este de asemenea o formă gând. Şi ea, este o modalitate particulară de a privi lucrurile. Este un mod de a păstra un subiect sau o idee în minte.  Este ca şi ca şi când apeşi acceleraţia până la capăt – îngăduindu-ne să ajungem undeva în cel mai scurt timp cu putinţă. 
 Când spunem că “ştim” că ceva se va întâmpla, spunem că suntem siguri că aşa va fi. Cunoaşterea nu are nimic de a face cu presupunerea. Cunoaşterea depăşeşte presupunerea.

Nu este o solicitare specială trimisă lui Dumnezeu, nici un anunţ făcut lui Dumnezeu despre faptul că cererea noastră va fi onorată. Este o declaraţie că cererea nici un este necesară. Este o declaraţie a siguranţei inimii noastre şi siguranţa este primul nivel al creaţiei.
A spera înseamnă a tânji ca să se petreacă ceva. A crede înseamnă a avea încredere că se va întâmpla. A şti înseamnă a nu avea nici o îndoială că se va întâmpla

Această Lună Nouă ar trebui să ne înveţe să facem distincţie între acestea, prin mesajele subtile pe care le primim.