Luna Plină din 3 iulie vine într-un context foarte interesant, pe lângă faptul că este singura Lună Plină de peste an cu Luna aflată în exil, ceea ce evident că transformă emoţiile, le dă o altă coloratură, cu tente de înverşunare, de încăpăţânare de multe ori fără urme constructive în aceste stări. Starea de nervozitate şi agitaţie, o punem de multe ori pe seama căldurii, doar că este vorba şi de influenţa lunară, dar mai ales de energia Lunii Pline.

Apoi la momentul exact de opoziţie, la ora 21.52, Ascendentul momentului se află la gradul 28 Capricorn care ne vorbeşte despre sentimentul acut de privare de libertate, despre felul în care noi trebui să acţionăm pentru a nu ne mai simţi constrânşi sau lipsiţi de puterea de a decide asupra propriei noastre vieţi. Este momentul în care ar fi bine să ne depăşim mentalităţile învechite, să căutăm să învăţăm din greşelile trecutului dar să schimbăm premisele care le-au generat.

Este interesant că la această Lună Plină, avem Jupiter şi Marte împreună cu Luna în exil, pe Mercur în cădere, ceea ce evident face dificilă comunicarea cu cei din jur, aduce erori de înţelegere a mesajelor, amplifică tensiunile, datorită sentimentului pregnant de neputinţă şi trădare.

În schimb există posibilitatea de a aprofunda, de a ne informa, de a ne ocupa de tot ceea ce înseamnă perfecţionarea noastră la nivel mental şi spiritual, pentru că testul cel mai dificil pe care-l avem de dat este legat de felul în care găsim mesajele profunde din orice gest, faptă sau acţiune.

Luna se află în casa a XII a, ceea ce poate aduce tensiuni în relaţiile cu familia, cu femeile în general, dar şi trăiri emoţionale puternice, răscolitoare. Acestea prost gestionate pot să ne afecteze starea de sănătate, pot să amplifice problemele digestive, sau ne pot genera tensiuni interioare dificil de gestionat de corpul fizic.

Mai este un aspect interesant la această Lună Plină, şi anume poziţionarea lui Lilith pe Fundul Cerului, aspect care creează multă agitaţie, prin faptul că ne trezeşte luciditatea, adică suntem puşi în faţa unor situaţii atât de dure, care să ne determine să ne trezim, să ne schimbăm optica, să ne acceptăm greşelile, dar şi faptul că a greşi este uman, inuman este ce facem cu tendinţa de a-i judeca pe ceilalţi. În plus acest aspect ne deschide o perioadă în care putem analiza cu multă înţelepciune ce reprezintă valorile în viaţa noastră, sau mai exact cum putem să le gestionăm corect, fără a deveni robii lor sau pur şi simplu preocupaţi de acestea în proporţie foarte mare. Practic ne vorbeşte de un cutremur la nivel de mentalitate, legat de teama de a nu avea, dar poate produce şi cutremure concrete, în anumite regiuni ale globului.

Cred că toate tensiunile şi spaimele noastre se pot rezolva foarte uşor dacă acceptăm că fiecare om poate vedea lucrurile până la adâncimea la care poate pătrunde. Unii oameni trăiesc doar la nivelul fizic al vieţii, se ocupă doar de ce vor consuma şi în ce condiţii vor trăi. Alţii sunt sensibili şi la ceea se întâmplă în sufletul lor, şi ştiu să-şi folosească emoţiile pentru a-şi conduce viaţa înţelept. Iar alţii ştiu că viaţa are şi un sens spiritual, abstract şi totuşi cel mai important. Aceia reuşesc să-i uimească pe ceilalţi prin libertatea şi puterea lor. Dar nu uimirea este scopul vieţii, ci să fim fericiţi, cred că acesta este mesajul acestei Luni Pline, să ne eliberăm de ceea ce ne împiedică să fim fericiţi.

 

V-aţi întrebat vreodată în ce fel iubiţi fiinţa de lângă dumneavoastră? V-aţi întrebat vreodată cu adevărat cât de sinceri sunteţi în iubirea faţă de el/ea? V-aţi întrebat dacă ceea ce învăţăm la orele de literatură – şi anume, că iubirea e o cale de a atinge Absolutul – chiar este adevărat?

V-aţi întrebat vreodată dacă nu cumva felul în care iubim şi trăim iubirea reprezintă, de fapt, nivelul nostru de evoluţie spirituală şi raportarea noastră reală la Dumnezeu şi la Cosmos?

A fost o data o insula unde locuiau: Fericirea, Tristetea, Constiinta si multe altele printre care si Dragostea.
Intr-o zi s-a anuntat că insula se va scufunda, asa că toti au început să-si repare bărcile si au plecat cât mai repede. Dragostea a rămas ultima. Ea a perseverat pâna în ultimul moment.
Când insula era aproape a se scufunda, Dragostea s-a decis să ceară ajutorul.
Bogătia a trecut pe lânga Dragoste intr-un vapor imens.
Dragostea a spus: „Bogatie mă poti lua cu tine?”.
Bogătia a raspuns:”Nu, nu pot. Am atâta aur si argint de transportat, încât nu mai este loc si pentru tine”.
Dragostea s-a decis să întrebe Vanitatea care tocmai trecea pe acolo într-o frumoasă barcă: „Vanitate, te rog ajută-mă!”
„Nu te pot ajuta Dragoste. Esti toată udă si mi-ai putea strica barca” – a răspuns Vanitatea.
Tristetea trecea si ea pe acolo, asa că Dragostea îi cere ajutorul: „Tristete ia-mă cu tine, te rog!”
” O …Dragoste, sunt atât de tristă, încât vreau să fiu singură!”
Fericirea a trecut si ea pe acolo, dar era atât de veselă încât nici nu a auzit când Dragostea

i-a cerut ajutorul.
Dintr-o dată s-a auzit o voce: ” Vino, Dragoste, te iau eu. Era un batrânel.
Dragostea s-a simtit atât de binecuvâtată si atât de fericită încât a uitat să întrebe cum îl cheamă. Când au ajuns pe uscat, batrânelul a plecat urmându-si calea lui.
Dragostea, realizând cât de datoare îi este batrânelului, a intrebat Constiinta, un alt batrânel:
„Cine m-a ajutat, cine a fost cel care m-a ajutat?”
„Era Timpul” – a spus Constiinta.
” Timpul!?” – a spus Dragostea mirată. „Dar de ce să mă ajute pe mine Timpul?”
Constiinta a zâmbit si a răspuns cu întelepciune:
„Pentru că numai TIMPUL este capabil să înteleagă cât de mare si minunată este Dragostea”.