De fiecare dată, Luna Nouă din semnul Capricornului are o semnificaţie aparte din două motive, unul este acela că este prima Lună Nouă după solstiţiul de iarnă, şi semnifică un moment de creştere, de începere a acţiunii în proiectele pe care le-am gândit la început de an, al doilea este acela că Luna se află în exil, şi forţa aspectului se datorează în întregime Soarelui, adică încărcătura emoţională este minimă, iar pornirile lăuntrice sunt inhibate. Din acest motiv cred că este o perioadă de acţiuni intense, gândite şi simţite anterior, pentru că nu beneficiază de intuiţie şi informaţie subtilă.
La momentul Lunii Noi, 11 ianuarie ora 21.44, Soarele şi Luna se găsesc în casa a V a, casă în care Soarele se simte excelent, şi îşi măreşte puterea. Această casă ne vorbeşte despre dorinţe, despre jocuri şi despre centralism. Aceste cuvinte sunt la ordinea zilei în etapa următoare, adică până în 10 februarie. Dorinţele noastre de acum – a nu se confunda termenul cu năzuinţe – se referă mai mult la pofte, la plăceri, la ceea ce nu reprezintă o nevoie strictă, sunt intense, iar ele ne pot domina şi implicit orienta spre o direcţie greşită, spre drumuri închise. De aceea această Lună Nouă ne vorbeşte despre proiectele pe care deja le-am gândit şi analizat, le-am trecut prin filtrul raţiunii dar şi prin filtrul inspiraţiei, al imaginaţiei, al intuiţiei. Tot ce ne rămâne de făcut fiind să trecem la acţiune concretă, la treabă, cum se spune în jargon. Pe lângă toate aceste considerente Luna, după conjuncţia cu Soarele, trece în perioada de fără direcţie, ceea ce sugerează odată în plus, că nu vom beneficia de ghidare şi inspiraţie în următoarea perioadă, suntem lăsaţi să luăm decizii singuri, ceea ce ne va determina să greşim foarte uşor, de aceea încă odată, se subliniază că este momentul acţiunii pentru ceea ce deja am gândit şi analizat.
Ascendentul momentului se află în semnul Fecioarei, aşa că în acest interval este important să ne ordonăm activităţile zilnice, să ne urmăm şi respectăm agenda, să acordăm importanţă detaliilor şi ”amănuntelor”. Acestea ne pot ajuta, căci de multe ori vom simţi în următoarea perioadă că ”lumea noastră”, personală, pare să se prăbuşească. De aceea avem nevoie de momente de linişte, de un loc unde să ne putem aduna şi să ne putem gândi la noua lume care se naşte, la noua viaţă pe cale să înceapă. Căci, de fapt, este vorba de un nou început, un nou drum pe care pornim, ca de obicei, numai cu ceea ce avem în sufletul nostru…
De aceea în această perioadă, trebuie să fim mai conştienţi ca oricând că în fiecare clipă sculptăm istoria următoarei clipe, în fiecare lună modelăm forma lunii ce va urma. Nici o zi nu este izolată şi singură. Karma este un proces continuu şi nu lucrează cu amânări. De aceea trebuie să prevedem consecinţele nu numai ale unei acţiuni ci şi a unei atitudini sau perspective.
Mercur guvernatorul Ascendentului, este  în semnul Capricornului, extrem de grăbit să ajungă la conjuncţia cu Soarele, să ducă la împlinire un ciclu iniţiat în 17 noiembrie 2012, de aceea mesajele pe care le primim le transformăm prin propria cunoaştere şi conştiinţă, fiind important să ne folosim şi creativitatea. La nivel subtil, Mercur a triumfat asupra dualităţii, cei doi şerpi, privindu-se într-o riguroasă egalitate pe caduceul său, ne sugerează acest lucru, caduceul reconciliază în om natura sa terestră cu natura sa divină. Mesajul este destul de clar, inteligenţa şi conştiinţa sunt la început divizate… depinde de inteligenţă să găsească calea concilierii.
Cele mai bune instrumente ale lui Mercur sunt vicleşugul, minciuna, jocul; este un stăpân trişor, un stăpân înşelător…iar abilitatea lui e cea care-i permite să triumfe.
El încurcă situaţiile pentru a le descurca mai bine. El creează dezordinea pentru a putea birui mai bine. El e stăpânul numerelor şi al măsurii. Zeu al artiştilor, el e artizanul propriei sale poveşti.
Ca şi el, noi deţinem cheile care deschid porţile secrete; ca şi el, noi suntem capabili să coborâm în infernul nostru; ca şi el, avem acces la trecerile secrete care duc către cealaltă lume. Mercur este mesagerul nostru, ghidul nostru pe drumurile Conştiinţei. Nici un domeniu nu-i este interzis: el a decis să înceteze a mai fi fiul renegat al Iluziei, pentru a deveni cel care, prin propria sa voinţă, accede la Adevăr. Suntem noi capabili să fim mercurieni: abili în limbaj şi în gândire, călători solitari rapizi precum vântul, ne ataşându-ne de nimic, descotorosindu-ne de copiii minciunilor şi vicleşugurilor noastre, dejucând propriile noastre capcane? Iată abilitatea supremă de manifestare: capabili să minţim şi totuşi să triumfăm în faţa tribunalului lui Dumnezeu, să fim flexibili, acceptând schimbările, transformându-ne în fiecare zi, puţin câte puţin în bulgări de aur pur…
Apoi Lilith se află pe Mijlocul Cerului, de aici ne transmite că pentru a reuşi trebuie să ne luptăm cu proprii demoni, cu propriile frici, să fim lucizi şi să analizăm cauza lor, răul de la rădăcină, care împiedică frunzele şi coroana să înflorească, care atacă tulpina, adică întreaga noastră structură. Ne vom confrunta adeseori cu teama că nu suntem înţeleşi, că nu ne facem văzuţi sau ascultaţi, că nu ne sunt apreciate calităţile. Din acest motiv ne vom agita şi ne putem irosi în războaie himerice, care ne lipsesc de eficienţă şi ne depersonalizează. Credinţa în propriile puteri şi în Dumnezeu, sunt cele care ne pot scoate din acest război inutil cu noi înşine, căci nu trebuie să dovedim că suntem buni ci trebuie să ne descoperim noi înşine calităţile şi să le etalăm.
Bârfele, dezinformarea, zvonurile, intrigile, vor fi la ordinea zilei, pe toate planurile şi la toate nivelurile, dacă suntem implicaţi în ele avem două soluţii să privim din exterior, aşteptând să se potolească furtuna pentru a interveni sau să vorbim deschis şi sincer, lămurind situaţiile ambigue.
La nivel subtil, această Lună Nouă este ca o răscruce şi cum spune Coelho,
o răscruce este un loc sfânt. Acolo călătorul trebuie să hotărască. Iată de ce de obicei zeii dorm şi mănâncă la răscruci. Unde străzile se bifurcă, sunt concentrate două mari forţe– calea care va fi aleasă şi calea care va fi ignorată. Amândouă se transformă într-o singură cale, dar numai pentru puţină vreme. Călătorul se poate odihni, poate să doarmă puţin, şi chiar să-i consulte pe zeii care dorm la răscruce. Dar nimeni nu poate rămâne acolo pentru totdeauna: odată făcută alegerea, trebuie mers înainte, fără să ne gândim niciodată la calea pe care am refuzat-o. Altfel, răscrucea va deveni un blestem.