Această Lună Nouă este de fiecare dată foarte importantă pentru că ea este cea care se pregăteşte să încheie un ciclu anual, astrologic, care de fiecare dată are loc în jurul datei de 20 martie, odată cu echinocţiul de primăvară. În astrologie, odată cu intrarea Soarelui în semnul Berbecului, se consideră că s-a încheiat un an astrologic şi se deschide un altul.
De aceea Luna Nouă din 11 martie de la ora 21.52, ne vorbeşte despre cercurile de închis din viaţa noastră, despre conştientizări, despre un ciclu de 30 de zile în care tot ce avem de făcut este să începem să decidem încheierea unor activităţi, limpezirea unor situaţii, sau analiza evenimentelor care au avut loc pe parcursul acestui an astrologic, deschis la data de 20 martie 2012. Deci este o Lună Nouă care mai mult ne invită la introspecţie decât la acţiune, care ne vorbeşte despre un moment de conştientizare a mesajelor subtile, divine, pe care le-am primit în acest an astrologic, ne obligă să ne orientăm atenţia spre lumea subtilă şi să ne ridicăm ochii spre Dumnezeu.
Cuadratura pe care conjuncţia Soare Lună o formează cu Lilith, este provocatoare, dură, ne obligă să fim lucizi, doar că este o luciditate cinică, calculată, care ne determină să fim nemiloşi şi lipsiţi de compasiune, mai mult critici şi lipsiţi de înţelegere faţă de nevoile celor din jurul nostru.
Probabil că mulţi dintre noi vor simţi o extraordinară dorinţă de afirmare, de exprimare personală, de evidenţiere – de fapt la nivel subtil este nevoia de stabilizare sau mai exact spus de fixare, de siguranţă. Este perfect să facem acest lucru, cu condiţia ca ceea ce dorim să exprimăm să fie expresia sufletului nostru, nu a orgoliilor sau a nevoilor comparative şi sociale. Şi apoi certitudinile sunt nevoile sufletului, în căutările zilnice şi în zbuciumul vieţii materiale, de a se conecta, de a se încărca cu Lumina. Schimbările pe care le dorim trebuie făcute cu tact şi diplomaţie, fără a crea probleme celor din jur, fiind mult mai indicat să fim discreţi şi echilibraţi în dorinţe. Deciziile de a ne schimba viaţa sau reşedinţa vor fi extrem de frecvente, iar situaţiile în care ne vom confrunta cu probleme din trecut vor apare neaşteptat în viaţa noastră. Chiar dacă nu vom reuşi să facem transformările necesare pentru a renunţa la trecut este evident că nu vom mai avea pârghiile necesare pentru a acţiona în acelaşi fel, fiind practic lipsiţi de uneltele necesare întreţinerii sau perpetuării unei situaţii.
Este la fel de important să acordăm sănătăţii noastre o importanţă mai mare decât deobicei, să fim atenţi la dietă, să ne purificăm permanent organismul.Băile cu plante, busuioc şi gălbenele, aromele de salvie şi uleiul de lavandă ne vor purifica fizic. Apoi postul alimentar, consumul de fructe sau crudităţi cu adaos de seminţe de floarea soarelui va ridica nivelul vibraţiilor.
Este momentul cel mai potrivit în care putem medita asupra lucrurilor trecute, încercând să ne dăm seama care sunt acele energii pe care nu le mai dorim sau care nu ne mai sunt folositoare, fiind chiar negative.
În plus ar trebui să renunţăm la frică, mai ales dacă este legată de experienţele din trecut, să fim dornici să ne schimbăm mentalităţile, să ne transformăm în oameni universali, iubind necondiţionat pe aproapele nostru şi iertând.
 
Avem nevoie în acest interval de 30 de zile – până la următoarea Lună Nouă, de rugăciune. Rugăciunea făcută din toată inima, cu toată fiinţa are putere. Experienţa apariţiei ajutorului divin în momentele cele mai critice ale vieţii noastre nu este o pură întâmplare, cât expresia disperării umane totale, care ne duce în starea de a ne ruga din toată inima. Cu toată fiinţa. A striga cu sinceritate absolută după ajutor – aceasta-i rugăciunea autentică. Aceasta-i rugăciunea totală, completă, rugăciunea auzită, care poate primi răspuns chiar şi instantaneu. Pentru a atinge în mod real esenţa rugăciunii, avem nevoie să iubim total, or să trăim disperarea totală.

Nu ne putem permite să fim “nici reci, nici căldicei”, cum spune Biblia, căci sinceritatea înseamnă “a fi fierbinte”, iar a fi fierbinte înseamnă a fi sincer în mod absolut. A trăi – deopotrivă iubirea sau suferinţa – a atinge culmile trăirii; aceasta-i sinceritatea. Rugăciunea fierbinte primeşte răspunsuri puternice şi un sprijin ce se resimte, mai mult decât oriunde, chiar în interiorul celui ce se roagă. Biserica foloseşte termenul “a fi întărit” de Dumnezeu pentru a spune că intervenţia divină se poate produce imediat, în inima şi în mintea omului cuprins de amărăciune. Suferinţa se diminuează sub puterea acestei energii lăuntrice, iar ceea ce părea scufundat, lipsit de speranţă, urât şi în mod absolut fără sens, capătă dintr-o dată sens în percepţia celui ce se roagă. De aceea se spune că nimic nu este posibil fără Dumnezeu, căci Dumnezeu nu este o prezenţă care făptuieşte, cât una…care “energizează”, imprimă puterea de a iubi, a fi fericit, a percepe bucuria şi – prin această energizare – recontextualizează total mintea, percepţia şi experienţa omului.
Disperarea însăşi este expresia unei…îndepărtări de “iubirea divină”! Dar, vedem bine, că îndepărtarea totală dezarmează mintea, care ştie, înţelege şi consimte că nu mai are soluţii prin instrumentele proprii. Că nu se poate salva singură. Egoul se sfărâmă în disperare absolută şi tocmai de aceea ea ne poate conecta urgent şi imediat la iubirea divină, ce se autorevelează ca prezenţă în interior, acum şi aici. Energia de susţinere pe care o simţim în inima şi în mintea noastră devine o expresie profundă a intervenţiei divine. Dumnezeu nu ne atinge cu mâinile, nu “face” un lucru sau altul în locul nostru, nu ia chipul unui controlor de trafic existenţial atotştiutor, cât ni se arată sub forma trăirii interioare, a energiei pentru viaţă, a iubirii, a bucuriei, a păcii şi a impulsurilor interioare ce sprijină viaţa.