Astrologia si mesajul astrelor (5)

Mama mea este o învăţătoare la pensie, a fost formată în spiritul vechii epoci comuniste, şi uneori îmi spune că ea nu înţelege mai nimic din astrologia cu care ştie că mă ocup. Fireşte, îi arăt ce am mai scris, ce s-a mai publicat în astrologie, dar pentru ea este un domeniu ciudat, care decenii la rând a fost tratat ca obscurantist, mistic, nedemn de încredere. Iar azi vede cum toată presa e plină de astrologie, dar... ea admite că nu înţelege mai nimic din acest domeniu.
Cred că asta li se întâmplă multora, fiindcă însuşi verbul "a înţelege" este greşit înţeles de majoritatea oamenilor. Mulţi consideră că au înţeles un lucru dacă îl pot accepta şi explica logic, sieşi sau altora. Dar nu asta înseamnă să înţelegi ceva. Să înţelegi ceva înseamnă să asimilezi acel lucru în fiinţa şi viaţa ta, în concepţiile şi credinţa ta, să faci, din el, în tine, lege - "in-te-lege". Când faci, dintr-un lucru, o lege a fiinţei tale lăuntrice, atunci ai ajuns să-l înţelegi, fiindcă asta nu implică doar acceptarea - fie oarbă, fie logică - a unor afirmaţii, ci o atitudine personală care îţi permite să vezi, lăuntric, utilitatea acelui lucru, şi să-l vezi cum el lucrează efectiv în viaţa ta datorită puterii pe care i-o conferă înţelegerea ta. Nu degeaba Săgetătorul are verbul A ÎNŢELEGE, similar (în engleză) şi cu A VEDEA - ci tocmai fiindcă înţelegerea se referă la integrarea unui lucru în viziunea ta, care stă la baza felului în care trăieşti.
Ca o dovadă că toţi oamenii au capacitatea să înţeleagă şi chiar înţeleg, de secole, astrologia, este simplul fapt că toţi o folosesc zi de zi, chiar dacă habar n-au de asta. Şi iată un singur exemplu, general valabil, şi suficient pentru a susţine această idee: zilele săptămânii. Ele poartă numele celor 7 planete ale astrologiei tradiţionale, şi oamenii le folosesc de secole, şi n-au reuşit să schimbe acest sistem calendaristic, chiar dacă au încercat la 1789. Avem ziua Lunii (luni), ziua lui Marte (Marţi), ziua lui Mercur (miercuri), ziua lui Jupiter (sau Joe, joi), ziua lui Venus (sau Venera, vineri), ziua lui Saturn (sâmbătă, era şi ziua Sabbatului ebraic, ziua liberă acum câteva mii de ani) şi ziua Soarelui (a Domnului, a Spiritului, duminică).
Am putea să credem că aceste denumiri s-au păstrat doar în virtutea inerţiei, printr-o tradiţie care nu a fost reconsiderată în epoca modernă, fiindcă... ar fi prea greu de schimbat. Dar de ce să fie greu de schimbat cu ceva mai raţional? Poate doar fiindcă nu există nimic mai raţional, la ora actuală, decât sistemul astrologic al celor 7 vibraţii planetare, împământenit în multe tradiţii şi nu numai prin simpla sugestie mentală - să nu uităm că raţionalismul datează doar de vreo 200 de ani în lume... Cei care se declară ferm împotriva astrologiei uită sau ignoră că, de fapt, şi ei se ghidează zi de zi după calendarul săptămânal al celor 7 planete.
Practic, marea majoritate a oamenilor au în minte planeta zilei pe care o trăiesc, indiferent dacă ştiu astrologie sau nu. Iar această vibraţie lucrează, de milenii. În ziua Soarelui, simbol al Vieţii, al Luminii şi al Spiritului, se merge la biserică, şi se renunţă la multe alte activităţi uzuale, pentru a se concentra atenţia pe Viaţă, Lumină şi Spirit.
Dar cum ar fi dacă oamenii ar vedea şi ar înţelege şi vibraţiile celorlalte zile planetare? Cum ar fi dacă s-ar ghida după ele ca să aibă o viaţă la fel de fericită, în fiecare zi, aşa cum au duminica, ziua în care totuşi s-a mai păstrat ceva din vechea intuiţie asupra semnificaţiei astrologice a Soarelui? Cred că merită încercat, şi fiecare poate să încerce singur, să afle ce înseamnă Luna şi ce îi propune, ca vibraţie a zilei de luni, ca să o folosească optim, mai ales că Luna este de mult timp foarte vizibilă în mişcarea sa. Următorul, Marte, se apropie şi va fi văzut altfel, curând, în august. Şi la fel ar putea fi redescoperite toate celelalte planete..