Îngerii planetari - generalităţi

Motto:  “Omul este scopul pentru care există o lume iar Supremul Creator nu a făcut nimic fără scop. Oricine a cărui raţiune este iluminată poate fi sigur că scopul Creaţiei este rasa umană, astfel încât din ea să se poată forma Împărăţia Cerurilor.” (Em. Swedenborg – Pământurile Universului)

Lumile lui Dumnezeu sunt pline de fiinţe, indiferent despre ce fel de lume este vorba. Asemeni locuitorilor planetei noastre, toate aceste fiinţe se află în grija directă a unui înger, care le veghează şi le ajută ori de câte ori este nevoie. Mai mult decât atât, fiecare formă de viaţă este permanent supravegheată fiindcă, indiferent despre ce formă de viaţă este vorba, ea există pentru a evolua.
Cuvântul “înger” are o istorie interesantă. Romanii l-au împrumutat sub forma “angelus” din grecescul “angelos”, (pronunţat “anghelos”), el însuşi fiind de origine orientală. De exemplu, în “Vechiul Testament”, “angelos” traduce ebraicul mal’akh care înseamnă “mesager”. Mult mai aproape însă de forma în care a pătruns acest cuvânt în limba greacă este persanul angaros sau cuvântul, cu mult mai vechi, din limba sanscrită, angiras. Pentru înţelepţii şi clarvăzătorii vedici, acest cuvânt, angiras, desemna mai curând o entitate sau o putere divină, privită ca un intermediar între om şi Dumnezeu. Asta face ca, în perioada creştină, cuvântul să se şi specializeze exact pentru sensul de “sol, trimis al lui Dumnezeu”. În limba română cuvântul pătrunde deopotrivă prin filieră greacă şi slavă destul de timpuriu, fiind atestat documentar în onomastica autohtonă la jumătatea mileniului II. Larg răspândit astăzi pe întreg globul nu numai pentru valoarea lui mistică, substantivul înger şi adjectivele îngeresc, angelic sunt folosite pentru bogăţia lor de sensuri care trimit la ideea de puritate, frumuseţe interioară, bunătate, candoare, dăruire necondiţionată.
Entităţile angelice, conform tradiţiei angelologice, sunt în număr de 33.000.000, dintre care doar 33.000 au rol de “conducători” (călăuze, îndrumători, organizatori) ceea ce face să existe şi o ierarhie corespunzătoare a lor. Este şi firesc, deoarece Lumina şi Iubirea lui Dumnezeu sunt energii copleşitoare, extrem de puternice,  pe care  formele de viaţă aflate în planurile din ce în ce mai joase anevoie sau deloc le-ar putea suporta. Aceste energii necesită foarte multe “transformări de fază” iar ierarhiile angelice exact acest rol au, să ne “alimenteze”, să ne ţină branşaţi la sursa divină de viaţă care ne-a emanat, pentru a ne hrăni cu Lumină şi Iubire nu numai pe noi, ci absolut tot ceea ce a fost creat. Fiindcă nimeni şi nimic, niciodată, nu poate exista în afara lui Dumnezeu sau mai presus de El.
Putem înţelege astfel de ce toate marile culturi ale lumii au simţit că fiecare etapă a vieţii, fiecare obiect sau proces din lumea care ne înconjoară reprezintă o energie de care se îngrijeşte “cineva”. Aşa se şi explică multitudinea de zei din toate mitologiile pre-creştine, înlocuită ulterior de aceste ierarhii angelice care, deopotrivă, “transmit” dar şi “protejează”. Şi iată de ce.  
Totul influenţează totul; după cum ştim, Întregul influenţează partea, iar partea influenţează Întregul. Suntem în permanenţă expuşi tuturor influenţelor cosmice, tuturor tipurilor de influxuri astrale, dar, în acelaşi timp, tot ceea ce facem, rostim sau gândim noi devine, constituie tipuri de energii emanate în Univers. Dacă aceste energii sunt bune, ele sporesc binele universal; dacă, dimpotrivă, ele afectează Armonia divină şi sunt în contradicţie cu Adevărul Divin, atunci aceste energii tind să infesteze, să vicieze binele universal. Tocmai de aceea entităţile angelice veghează ca energiile negative, nocive, să ajungă acolo unde trebuie, într-un “container” al Universului care “răspunde” de transmutarea şi sublimarea lor. Acest container nu este altceva decât memoria universală, a tuturor timpurilor şi spaţiilor, a tuturor fiinţelor, evenimentelor, proceselor de orice natură, care păstrează absolut totul. Când un clarvăzător “ghiceşte” trecutul nostru sau vieţile noastre anterioare, el citeşte, în realitate, din această memorie universală la care are acces aşa cum noi avem acces la fişierele unui calculator. Această memorie universală mai este cunoscută în unele tradiţii spirituale sub numele de “memorie akashică” (de la “akasha” sau Eter). Acolo faptele noastre de altădată ne aşteaptă cu răbdare vieţi şi vieţi să ne naştem, spre a culege roadele seminţelor pe care singuri le-am semănat şi, devenind apoi mai buni, mai elevaţi spiritual, să realizăm alchimia interioară corespunzătoare. Anumite tradiţii spirituale orientale numesc aceşti îngeri drept “seniori ai karmei”.
Pe de altă parte, lumile lui Dumnezeu au o alcătuire foarte interesantă, între care entităţile angelice facilitează procesele de comunicare. În cazul fiinţei umane, există un singur impediment care face ca această comunicare să nu fie sesizată: mintea noastră are anumite praguri. Iniţiaţii vorbesc despre continuitatea conştiinţei în toate planurile, continuitate pe care noi nu o putem folosi la voinţă. De exemplu, în chiar clipa aceasta, spiritele noastre, ale tuturor, se află în plină comunicare cu spiritele locuitorilor de pe alte planete. Şi aşa cum noi, pământenii, avem îngeri păzitori, tot aşa au şi locuitorii tuturor lumilor care populează celelalte planete. Aceşti îngeri comunică permanent între ei. Apoi, aşa cum plantele, animalele, păsările şi oamenii au îngeri păzitori, tot astfel au şi planetele îngeri care să le poarte de grijă.
De altfel, în “Cartea lui Iov”, se revelează acest adevăr, şi anume, că fiecărei stele şi fiecărei planete îi este asociat (de la Dumnezeu Tatăl) câte un înger guvernator, care este cu atât mai elevat cu cât respectivul corp ceresc este mai important prin nivelul de evoluţie spirituală pe care îl prezintă entităţile care trăiesc în sfera sa de forţă. Aşadar, aceşti îngeri sunt entităţi foarte evoluate spiritual care conduc şi animă stelele şi planetele, impulsionând spiritual şi veghind totodată destinele fiinţelor umane care se nasc sub influenţa feluritelor conjuncturi astrale.
Planetele nu reprezintă simple corpuri cereşti fizice, supuse unor reguli de mecanică cerească, inventariate astronomic şi gata. Ele sunt, în realitate, nişte fiinţe vii, care au viaţă proprie şi suflet, asemeni oamenilor. Astfel, ele constituie nişte adevărate sfere de forţă planetară, cu o mare putere de emisie, cel puţin la nivelul sistemului solar. Fiecare sferă de forţă va atrage energii ale altor sfere interacţionând cu ele, fiind, la rândul ei, atrasă de energii ale altor sfere de forţă planetară. În întregul Univers, energiile sunt asemeni unor grupuri de copii dinamici, aflaţi în permanentă mişcare şi permanent dornici de comunicare unii cu alţii. Dacă nu există nici un om matur cu ei să-i “direcţioneze”, să-i supravegheze, cu siguranţă că aceşti copii ar ajunge la un moment dat la o reală epuizare energetică sau nu ar realiza absolut nimic bun din interacţiunea lor.
Putem înţelege acum, cel puţin parţial, rolul pe care îl au îngerii sferelor de forţă planetară: acela de a ocroti fiecare planetă şi viaţa de care răspunde ea, de a asigura o cât mai bună “cooperare” a planetelor între ele, de a le veghea transformările. Pe de altă parte, aceşti îngeri urmăresc ca influxurile astrale venite din adâncurile Universului să fie corect recepţionate şi asimilate atât de către întregul sistem solar, cât şi de către fiecare planetă în parte. Nu în ultimul rând apoi, aceşti îngeri fac ca aceste “combinaţii energetice” să se manifeste cât mai armonios la nivelul locuitorilor tuturor planetelor.
Planetele sunt, într-adevăr, nişte sfere de forţă. Fiecare planetă are o anumită energie radiantă pe care o manifestă şi care, undeva, influenţează în mod direct ceva sau pe cineva. Complexul planetar pe care îl formează sistemul nostru solar este, în cele din urmă, un sistem de rezonatori energetici cu care interferăm clipă de clipă şi prin intermediul căruia, apoi, interferăm cu întregul Cosmos, cu întregul Univers, cu întreaga Creaţie a lui Dumnezeu. Folosind ca exemplu modelul cercurilor concentrice, putem lesne înţelege că în acest sistem de rezonatori există, în permanenţă, schimburi de energie, efectuată în toate direcţii. Dar nu haotic. Îngerii planetari fac ca aceste schimburi să aibă sens, utilitate, sau fac ca imposibilul să devină cu uşurinţă posibil atunci când, din tot ceea ce este posibil, acţiunea, procesul sau fenomenul este şi permis de către Dumnezeu-Tatăl.
Fiecare dintre aceste planete emite o anumită energie şi un anumit sunet, cunoscut sub numele de “sunet arhetipal”. El reprezintă sunetul original (remanent) al planetei, care conservă în el momentul naşterii acestei planete, încărcat cu energia divină imprimată de către Dumnezeu la momentul Creaţiei. Aceste sunete, “culese” de către sondele spaţiale Voyager şi procesate sonor  în laboratoarele NASA, sunt cunoscute în tradiţia spirituală sub numele de “muzica sferelor”. În vechime, când înţelepţii voiau să intre în comuniune cu aceste sfere de forţă planetară, se aşezau într-o postură de meditaţie, fixau planeta care tocmai răsărea la orizont, şi meditau până când percepeau – direct – sunetul specific ei. Un sunet foarte complex şi ca sonoritate, şi ca informaţie spirituală: arhetipul sonor din clipa Creaţiei (sau Logosul Divin care a generat-o), alături de modulaţia sonoră dată de deplasarea acestei planete prin vidul cosmic. Ori de câte ori, în stare de meditaţie profundă, percepem aceste sunete, noi percepem, în realitate, muzica sferelor.
Îngerii cântă şi ei odată cu planetele de care au grijă. În aceste momente, ei ne transmit mesaje pe care le receptăm cu ajutorul emisferei drepte a creierului care le sintetizează, transformându-le în imagini. Noi spunem atunci că “avem inspiraţie” sau că “ne-a venit o idee”. Sau că ne e dor de Dumnezeu.