Suntem în săptămâna guvernată de Mercur, aflat în Săgetător, în exil şi în mişcare aparent retrogradă, de aceea este cert este că apar influenţe asupra comunicării la nivel informaţional, existând predispoziţii ca aparatura electronică de felul calculatoarelor, componentelor, telefoanele şi toate celelalte aparate folosite în comunicare, par să intre în grevă sau în vacanţă, stricându-se brusc şi fără motive aparente. Poşta şi orice fel de transmisii de date funcţionează greu, cu întârziere, sau se întrerupe pe ne pusă masă. De aceea aveţi grijă şi dublaţi timpul care este necesar ca o informaţie să ajungă la timp într-un loc, salvaţi toate lucrările importante pe care le lucraţi pe computer şi în alte fişiere sau pe alte suporturi, nu lăsaţi pe ultim moment lucrurile importante, pentru a fi siguri că nu apar întârzieri neaşteptate.

Oamenii pot resimţi apăsarea lui Mercur retrograd deoarece au de rezolvat, în propria lor viaţă şi fiinţă, probleme legate de comunicare, gândire, sistematizarea ideilor, schimburi cu alţii, călătorii etc. Numai că această apăsare nu va conduce la teamă decât atunci când lecţiile respective nu sunt conştientizate, fiindcă teama nu poate apare decât din ignorarea cauzelor ei.

În plus, cu Mercur retrograde şi în exil, în săptămâna guvernată de el, vom da alt sens cuvintelor, vom căuta alte interpretări gesturilor, vom da alte semnificaţii ideilor, vom raţiona sub impulsul emoţiilor de moment.

Din cauza acestor atitudini este indicat să nu se încheie contracte în perioadele de retrogradare ale lui Mercur. Asta presupunând că până în data 14 decembrie să ne ocupăm doar de discutarea sau stabilirea unor termeni contractuali, de aprofundarea datelor dar şi a condiţiilor de derulare a lor.

Deasemenea se recomandă atenţie în călătorii, mai ales dacă acestea au loc din interese comerciale. Nu sunt indicate acţiunile riscante, sau speculaţiile comerciale de orice fel.

Pot însă avea succes investigaţiile psihologice, analizele de caz, cercetările pentru descoperirea adevărului, scrisul, studiile ce necesită analiză profundă şi cercetare amănunţită, evaluările de orice fel. Altfel săptămâna poate fi folosită cu succes pentru a analiza proiectele trecute şi a le relansa sau pentru a iniţia alte proiecte legate de comunicare, scris sau studii.

Din punct de vedere astrologic, nu sunt aspecte majore, are însă importanţă conjuncţia dintre Mercur şi Nodul Nord, pe semnul de exil al lui Mercur şi în plus retrograd şi cel de domiciliu al Nodului Nord, această conjuncţie deşi anuală, nu a mai avut loc pe semnul Săgetătorului de 18 ani, mai exact din 9 decembrie 1993, doar că atunci conjuncţia a avut loc cu Mercur în mişcare directă dar pe gradul Nodului Nord ( la fel s-a întâmplat şi în lunile decembrie ale anilor 1974, 1955 şi am căutat până în 1805 dar în nici unul dintre ani Mercur nu era retrograd), pe fiecare dintre noi avertizându-ne asupra unor sectoare de viaţă care urmau a fi schimbate, din punct de vedere a atitudinii şi mentalităţii. Această săptămână conjuncţia are loc vineri 2 decembrie la ora 15.19, această conjuncţie a avut loc pe 14 noiembrie cu Mercur şi Nodul Nord direct şi se va mai reface pe 27 decembrie, tot cu Mercur direct dar Nodul Nord retrograd – la acea dată punctându-se de fapt ceea ce trebuie înţeles în această săptămână.

Din acest motiv şi din următoarele pe care le voi prezenta mai jos, la nivel subtil, este o perioadă importantă pentru noi toţi, chiar dacă nu resimţim acest lucru, nu sunt realizări vizibile, palpabile, concrete ci vorbim de cele subtile, ele se datorează practic încheierii septilului dintre Chiron şi Pluton care a acţionat asupra noastră timp de aproximativ 2 ani. Acum suntem în perioada de trecere de la o etapă la alta, care face pentru scurt timp, practic până la încheierea acestui an, să fim lipsiţi de capacitatea de a ne controla propriile vieţi, din acest motiv deciziile nu sunt ale noastre, iar ceea ce se întâmplă în vieţile noastre se datorează deciziilor superioare, divine. Criza economică începută odată cu începerea manifestării acestui aspect, a fost pe parcursul a doi ani un moment de frână, de stopare a anumitor acţiuni şi activităţi, evident acelea pe care noi am avut capacitatea să le simţim şi înţelegem. Septilul este de fapt Legea ocultă a lui 7 care nouă ne apare ca un element de stagnare care se interpune în calea acţiunilor sau a proceselor care apar în universul nostru lăuntric. De exemplu, dacă ne dorim foarte mult să realizăm o anumită acţiune şi dacă pentru aceasta trebuie să realizăm un anumit efort, noi ne învingem pentru aceasta inerţia, şi începem să acţionăm în acea direcţie, dar totuşi după un anumit timp vom constata că parcă nu mai avem acelaşi elan şi acelaşi entuziasm care exista la noi la început, totodată putem observa că apare o stare accentuată de inerţie foarte mare care ne împiedică să realizăm în continuare toate eforturile necesare ducerii la bun sfârşit ale acelei acţiuni. În astfel de situaţii este foarte important, conform Legii oculte a lui 7, ca exact în acele momente de mare dificultate în care ne confruntăm cu o stare de inerţie excesivă să ne mobilizăm într-un anume fel impulsionându-ne la momentul oportun aşa cum se cuvine (este evident că întotdeauna vom face aceasta într-un mod înţelept şi armonios acţionând de fiecare dată numai în limitele bunului simţ şi nu ne vom forţa niciodată într-un mod egotic structura!) procedând aşa cum se cuvine la momentul oportun mai ales în clipa în care ne confruntăm cu acea stare ciudată, extreme de grea, vom putea astfel să ne reimpulsionăm dobândind astfel elanul iniţial şi forţa voinţei, cu care vom „umple” exact la momentul potrivit respectivul gol de putere şi eficienţă. Mai ales cei care au practicat diferite sporturi cunosc foarte bine faptul că ei se confruntă la un moment dat cu un aşa-zis „punct mort” – acesta fiind un tainic moment-cheie de stagnare în care mulţi se opresc şi abandonează. Dacă ei reuşesc însă să se mobilizeze la momentul oportun şi reuşesc astfel să depăşească acel tainic moment de inerţie şi stagnare făcând totodată pentru aceasta un anumit efort fizic şi volitiv, vor constata că fac să apară o energie misterioasă  care va fi chiar mai mare decât aceea pe care au manifestat-o la început. Imediat după aceasta (de îndată ce ei au reuşit să învingă respectivul „punct mort” de discontinuitate sau hiatus), vor constata că pot continua cu o mare uşurinţă, o perioadă chiar apreciabilă de timp, acea activitate pe care au început-o. În această etapă a vieţii noastre suntem practic acum, cu toţii, în care am fost blocaţi şi dacă am depus eforturi, acum ele îşi vor arăta roadele. Secretul este să lăsăm sufletul să ne ghideze, să nu ne opunem schimbărilor şi propunerilor care apar.
Şi cum ar fi putut fi altfel când vorbim despre Pluton, stăpânul adâncimilor pământului şi al abisurilor, în care, pentru o vreme cu toţii am fost aruncaţi. Pluton nu este numai zeul nevăzut al spaţiilor mitologice infernale, ci şi cel care găzduieşte iarna plantele, sub formă de seminţe şi toată avuţia de minerale şi metale. De aceea poate a trebuit să acceptăm că Pământul este o fiinţă vie pe care trebuie să o respectăm, protejându-i comorile. În plus se mai spune plutocrat, la cel puternic şi bogat, sugerând dominaţia unei mâini de bogătaşi asupra celor mulţi, lucru iarăşi mult dezvoltat în perioada de şedere a lui Pluton în semnul Săgetătorului, până la sfârşitul lui 2008.

Pluton este privit şi ca un simbol al începutului şi încheierii fazelor vieţii, al schimbărilor forţate şi indică cristalizarea şi focul din straturile adânci ale inconştientului. Este interesant că nu i se atribuie un element anume, pământ, apă, foc sau aer, tocmai pentru că de fapt el transfigurează, reprezentând de fapt variaţia elementelor în unitatea de timp. Fiind considerat octava superioară a lui Marte, el acţionează în sensul şocului impactului, de exemplu, condensează Focul până la Gheaţă, aerul până la Pământ.

El reprezintă spirtul forţelor creatoare, corectează justiţia umană, fiind neiertător. Prin legăturile cu infinitul, el răscoleşte conştiinţa universală, provocând un nou început sau ajutând la eliminare. Revenind la astrologie, se poate spune, din perspectiva celor enunţate mai sus, că septilul este un aspect care ne vorbeşte de karmă, de trecut în raport cu viitorul, în sensul acţiunilor prezente necesare. De aceea septilul pe care-ş face Pluton şi Chiron, două planete noi, astronomii care disputându-le definiţia de planete, este extrem de sugestiv, ambele reprezentând graniţe ale percepţiilor noastre – Chiron între Saturn şi Uranus, iar Pluton între Universul nostru şi Dumnezeu. El ne spune că acum este momentul unor schimbări importante, prin care să renunţăm la multe mentalităţi materialiste, ale acestei a cincea epocă în care ne aflăm, pentru a ne pregăti să trecem în cea de-a şasea. Astfel, acest septil, ca tip de rezonanţă pe care o generează, solicită participarea tuturor sferelor de forţă planetară la un eveniment cosmic de durată.
În această perioadă, asistăm la apariţia, manifestarea şi apoi disiparea unor energii şi evenimente de anvergură, ce sunt fireşti sfârşiturilor şi începuturilor de ere (vârste) cosmice. El arată un eveniment care cu siguranţă se va petrece, prin care este deci aproape obligatoriu să trecem. El poate fi diminuat ca intensitate (ca urmare a unei anumite Graţii Divine), dar este în general aproape imposibil de evitat. Totul este ca acum să permitem lucrurilor să se întâmple în viaţa noastră, oricât de stranii, grele şi de neimaginat ar pare ele.

Tot în această săptămână au loc o mulţime de sărbători religioase şi spirituale.

De duminică trecem în perioada magică a sărbătorilor de iarnă. Cuvântul “advent” înseamnă “aşteptare” şi reprezintă însăşi perioada de post, în care aşteptăm sărbătoarea Naşterii lui Hristos. Aprinderea lumânărilor de advent nu este un obicei prea întâlnit în casele ortodoxe, el este practicat mai mult de catolici. Coroniţa are 4 lumânări, cate una pentru fiecare duminică a postului, şi o lumânare în mijloc, pentru seara de Ajun.

Culoarea lumânărilor şi ce simbolizează:
Prima lumânare:
– culoare – roşie
– simbolizează speranţa
– se aprinde în prima duminică – 3 decembrie
Se poate spune următoarea rugăciune : “Doamne, aprindem această lumânare pentru a nu ne lăsa fără speranţă, pentru că trebuie să fie ultima care moare în sufletul nostru. Mulţumim Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh. Amin.

A doua lumânare (se aprinde şi prima – deci vor arde două lumânări)
– culoare – roşie
– simbolizează iubirea

– se aprinde în următoarea duminică – 9 decembrie
Se poate spune următoarea rugăciune: ”Doamne, aprindem aceste lumânări pentru a nu lăsa ca dragostea să moară în noi şi ajut-ne să ne iubim prietenii şi duşmanii. În numele Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh. Amin.

A treia lumânare ( se aprind cele două anterioare – deci vor arde trei lumânări)
– culoare – roşie
– simbolizează bucuria
– se aprinde în a treia duminică – 16 decembrie
Se poate spune următoarea rugăciune: “Doamne, aprindem aceste lumânări pentru a ne ajuta să avem bucurie în viaţă şi să nu ne dispară nicicând bucuria din suflet. În numele Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh. Amin.

A patra lumânare ( se aprind cele trei anterioare – deci vor arde patru lumânări)
– culoare – roşie
– simbolizează pacea sufletească
– se aprinde în a patra duminică – 22 decembrie
Se poate spune următoarea rugăciune: “Doamne, aprindem aceste lumânări pentru noi care trăiam în discordie şi dezbinare, te rog adu pacea sufletească în viaţa mea şi a prietenilor dragi mie. În numele Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh. Amin.

A cincea lumânare ( se aprind toate lumânările din coroniţă şi cea din mijloc – deci vor fi cinci lumnânări)
 -culoare – albă
– simbolizează naşterea Domnului şi a noastră în ciclul anual care se deschide
– se aprinde în seara de Ajun
Se poate spune următoarea rugăciune: Ajută-ne Doamne Dumnezeul Nostru, să putem da naştere necontenit, în sufletul nostru, iubirii necondiţionate! În numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh. Amin.

Miercuri este Sfântul Andrei cel care a propovăduit creştinismul pe meleagurile noastre este considerat ocrotitorul României. Este primul dintre cei 12 apostoli care l-au urmat pe Isus şi după răstignirea acestuia, a fost răstignit şi el în jurul anului 70 pe o cruce în formă de X , care de atunci a rămas cu numele de „Crucea Sfântului Andrei”.

De fapt, calendaristic, 30 noiembrie – ziua Sfântului Andrei, consemnează sfârşitul toamnei şi începutul iernii, de aceea popular i se mai spune Andrei-cap-de-iarnă, ori Indrea sau Undrea – nume care se mai folosesc şi pentru denumirea lunii decembrie.

Cum iarna este anotimpul lupilor, Sfântul Andrei  a devenit patronul lor ( poate şi prin faptul că fratele său Sfântul Petru, este şi el „mai mare peste lupi”) iar ziua lui se mai numeşte în popor „Grădineţul Şchiop” sau „ Ziua lupului” şi trebuie respectată prin odihnă, căci cine lucră „ îi strică lupii vitele şi mai ales oile şi caprele”. Se mai spune că în această zi „lupul îşi vede coada”, deci îşi poate suci gâtul care de obicei este ţeapăn şi este deci foarte agil la vânătoare. Conform unor ritualuri străvechi, de ziua Sfântului Andrei era celebrat Anul Nou al dacilor, motiv din care aceasta zi mai este numita si “Ziua lupului” (după simbolul dacic al lupului). In unele regiuni ale tarii sărbătoarea se numeşte “Luparia”. Sărbătoarea se ţine până la prânz apoi se pot face unele munci, dar nu se lucrează la câmp, nu se coase şi mai ales nu se împrumută şi nu se dă nimic din casă. Cei care nu respectă sărbătoarea se îmbolnăvesc şi vor avea pagubă la recoltă sau la vite. Fetele îşi fac farmece de dragoste. Se mănâncă diverse mâncăruri cu usturoi, ca o protecţie de forţele malefice, şi plăcinte îndulcite. O crenguţă de măr pusă în apă, dacă înfloreşte de sfântul Vasile, prevesteşte un an roditor.

Să nu uităm ca în ajun se pune grâul la încolţit, pentru a se face previziuni pentru anul 2012, de aceea se poate pune în vase diferite, pentru diferitele sectoare ale vieţii.

 

Pe drumul evoluţiei este imposibil sa întâlnim numai bine si sa se întindă in fata noastră doar covoare roşii, catifelate. Simpla stare de rău ne aminteşte, insa, ca am gândit ceva ce nu este in acord cu fiinţa noastră profunda, a cărei stare obişnuita este iubirea, bucuria, mulţumirea si încântarea. In vieţile noastre, exista o mie si una de situaţii ce ne ispitesc sa ne îndreptăm de noi înşine si ne spun, prin aceasta, ca avem dreptate sa suferim, sa ne simţim rău ori sa renunţăm la iubire. Ele sunt ceea ce înţelepţii au numit „ataşamente” sau „dependenţe”. De obicei, privim spre exterior, privim in lumea dezlănţuită, unde vedem nenumărate situaţii si stări de lucruri care ne stresează si ne invita sa ne simţim rău, sa suferim, sa urâm, sa judecam, sa învinovăţim ori sa respingem. Si daca ne uitam la ştiri, si daca privim starea vremii, si daca ne supară un partener de viata ori cineva oarecare nu ne împlineşte o dorinţă, simpla supărare este indiciul ferm al „existentei unui ataşament”. Puterea noastră de a iubi este plasata in exterior, in lume, in altul, care ne face bine daca se comporta bine cu noi si ne face rău, daca se comporta rău cu noi. Mai mult, ajungem până acolo unde se poate ca alţii sa se comporte cât pot ei de bine cu noi, totuşi – pentru ca gândim in termeni negativi si suntem programaţi sa suferim – noi suferim. Când primim ce vrem, am vrea ceva ce nu avem. Si aşa rămânem închişi in beciurile inconştienţei, unde ne este rău întotdeauna, oricât de bine ne-ar fi. Ba se întâmpla chiar ca, ceea ce alţii fac bun pentru noi sa devină pricina de stres si de suferinţă. Fuga de iubire – un sindrom teribil de cunoscut in lumea noastră – se petrece pe acest fundal straniu al alegerii inconştiente de a suferi. De aceea procesul de evoluţie către starea reala a fiinţei noastre începe cu decizia ferma de a învinge orice obstacol întâlnim in cale. Aceasta este o decizie ce trebuie menţinută zilnic in conştiinţă. O alegere care trebuie repetata seara, la culcare si dimineaţa, când ne trezim. „Astăzi mă voi simţi bine, orice s-ar întâmpla”. Mâine vom vedea cât de simplu este sa ne dam seama daca suntem ataşaţi de ceva sau de cineva.