Se poate spune, poate cam dur, că acum au loc aspecte dezintegratoare, dar privit în sens evolutiv. Voinţa noastră este pusă la grea încercare, mai ales prin repetarea unor situaţii sau evenimente din care nu am învăţat în trecut. De fapt este vorba de obişnuinţe, de automatismele bazate pe repetiţie la care ar trebui să renunţăm, printr-o nouă abordare a vieţii. Cred eu că astăzi ar trebui să reflectăm la lecţiile noastre de viaţa, la situaţiile care au revenit constant sau aproape identic în anume momente ale existenţei noastre, şi să tragem concluziile necesare ca apoi să renunţăm la aceleaşi tip de acţiuni, la încăpăţânare a de a face aceleaşi greşeli, motivate de frica faţă de viitor, refuzând în acest fel să trăim prezentul.
Dacă am muncit foarte mult pentru o idee sau un proiect, acum este momentul să ne retragem din autoizolarea impusă, să-l lăsăm liber să se manifeste în exterior, la fel cum facem cu un copil pe care l-am învăţat să meargă şi a venit momentul să nu îl mai ţinem de mână, de teama de a nu cădea. Căderile fac parte din prezent, dar şi bucuria de a merge liber mai departe. Depinde de noi cum privim toate acestea.
Adesea, pentru a provoca o schimbare în bine este necesar un şoc, un moment de forţare a opiniei, pentru ca oamenii să realizeze necesitatea schimbării. Toate manifestările radicale au astfel de scopuri, dar desigur că oamenii trebuie să fie atenţi ca să nu accepte orice fel de propuneri radicale. Tot ce atrage atenţia în mod provocator trebuie analizat cu atenţie, şi astfel de momente pot fi semnale pentru mari schimbări în bine.
La fiecare pas, existenţa ascunde un dar. Logica minţii nu poate înţelege şi nu poate accepta că darurile cele mai de preţ ale fiinţei umane sunt înfăşurate într-un soi de saci răpciugoşi, care reprezintă simbolic tot ce crede mintea că ne face rău. Ni se ia întotdeauna ceva ce nu avem nevoie. Viaţa duce departe de noi ceea ce nu ne mai este de folos. Minţile noastre intră în stare de tânguire, de suferinţă şi de deruta, însă, tocmai pentru că nu înţeleg logica profundă a existenţei şi operaţia de vindecare pe care ea, ca un chirurg măreţ, o face prin tot ce trăim. Dar, adesea, în mijlocul talazurilor ce ne clatină şi par să ne duca până-n adâncurile Iadului, simţim strălucirea şi graţia lui Dumnezeu, ca pe-o caldă şi minunată înflorire de zarzăr. Daca n-ar fi toamna, n-am putea cunoaşte primăvara! Si, daca n-ar fi pierderea, cine ar mai şti ce este acela câştigul, succesul sau bucuria de a primi? De fapt, existenţa nu cunoaşte altceva decât „darurile”. Existenţa dăruieşte întotdeauna, chiar dacă darul ei şade ascuns în pachete insalubre!
ORA PLANETARĂ A SOARELUI
Când un grăunte este pus în pământ el încolţeşte, creşte şi dă fructe. El spune atunci: ” Mi-am găsit locul!” Locul lui nu era acolo, îngrămădit cu alte grăunţe, într-un loc unde risca să se usuce, sau să-l mănânce şoarecii: locul lui era în pământ.
Majoritatea oamenilor se aseamănă cu grăunţele care aşteaptă în hambar venirea semănatului: ei nu şi-au găsit locul, ei nu sunt pregătiţi să încolţească. Totuşi toţi sunt chemaţi să-şi afle locul, şi nimeni nu poate să-i ia, unei fiinţe omeneşti, locul pe care Dumnezeu i l-a hărăzit. ( Omraam Aivanhov)
GRADUL SABIAN AL ZILEI – 26 BALANŢĂ
UN VULTUR ŞI UN MARE PORUMBEL ALB, PRESCHIMBÂNDU-SE UNUL ÎN ALTUL
Adevărata putere este cea care îţi permite să fii şi paşnic. Violenţa se naşte din teamă, deci dintr-o implicită recunoaştere a propriei slăbiciuni faţă de lucrul de care te temi. Dar când eşti puternic, ştii că nu există nici un lucru de care să ai nevoie să-ţi fie teamă, şi atunci poţi fi plin de pace şi înţelegere pentru tot ce este. Puterea de a răni o au şi animalele, dar puterea de a aduce conştient pacea şi vindecarea aparţine numai omului.
GRADUL SABIAN AL NODULUI NORD – 19 BALANŢĂ
O BANDĂ DE TÂLHARI ÎN ASCUNZIŞ
Ceea ce este nepermis poate fi recunoscut prin faptul că se ascunde. Lucrurile cu care te jenezi faţă de ceilalţi sunt acele lucruri pe care le foloseşti greşit, şi din această cauză ai fi judecat dacă le-ai dezvălui. Tu simţi asta în adâncul tău, iar ascunderea nu este decât o soluţie temporară. Adevărata soluţie este să înveţi să vezi şi să faci lucrurile corect, fără vină, şi atunci nu vei mai fi nevoit să ascunzi ceva. Când ceea ce faci este just, nu mai are nevoie să fie ascuns.