Astăzi are loc solstiţiul de vară, la ora 8.03, moment în care Soarele trece de la semnul de aer al Gemenilor în semnul de apă al Racului în casa a VII a, el se află în casa a XII a, o casă karmică, în acest fel sugerându-se că trecutul este presant şi problemele cu care venim din el ar trebui rezolvate. Pe de altă parte această casa reprezintă germenii renaşterii, care nu se lasă aşteptaţi, cu cît ne înţelegem mai bine viaţa.
O scurtă definiţie: se numesc solstiţii fiecare dintre cele doua momente ale anului când Pământul se găseşte la cea mai mare distanţă de Soare (21 iunie şi 21 decembrie) care marchează ziua, respectiv noaptea, cea mai lunga. În jurul datei de 21 sau 22 iunie în emisfera nordică are loc solstiţiul de vară; în preajma acestei date, la trecerea meridianului, soarele se ridică deasupra orizontului la unghiul maxim, iar intervalul diurn are durata maximă. Ca urmare vom avea ziua cea mai lungă şi noaptea cea mai scurtă a anului. Ziua va începe să scadă după solstiţiul de vară şi va fi egală cu noaptea la echinocţiul de toamnă.
Simultan, în emisfera sudica are loc solstiţiul de iarnă, când înălţimea soarelui deasupra orizontului şi intervalul diurn sunt minime. În jurul datei de 21 sau 22 decembrie se petrece fenomenul opus: are loc solstiţiul de iarnăîn emisfera nordică şi solstiţiul de vară în emisfera sudică. Denumirea de solstiţiu provine din latinescul solstitium, format din sol (soare) si stitium, de la verbul sistere (a se opri, a rămâne constant). Spre deosebire de celelalte zile din an, când unghiul făcut de Soare cu orizontul la trecerea meridianului se schimbă semnificativ de la o zi la alta, la solstiţii acest unghi devine staţionar, din cauza inversării sensului sau de variaţie,  ceea ce la nivel subtil ar trebui să ne aducă o zi de reflexie, o atitudine meditativă şi contemplativă.
TRADIŢII
Din cele mai vechi timpuri, solstiţiu de vară a constituit un mare prilej de bucurie şi sărbătoare, fiind legat de momentul strângerii recoltei, în traducere el semnifică jumătatea anului şi este momentul magic de trecere într-un alt anotimp – vara. Tradiţia şi superstiţiile au rădăcini străvechi, fiindcă cea mai lungă zi a anului, a fost considerată punct de balanţă, de răscruce, de schimbare, când există un anume moment in care toate stihiile stau in cumpănă, o zi a absolutului înscrisă sub semnul focului care este simbolul Soarelui.
Pentru aceasta în cinstea ei se aprindeau focuri uriaşe – replica terestră a Soarelui, pe culmile dealurilor. Se credea că cine va trece prin foc sau va sări peste el în această noapte, se va purifica şi întregul an care urmează va fi apărat de duhurile rele, de boli, de molime şi va fi fericit.
Vechii celţi serbau de la 20 la 23 iunie solstiţiul, aducând în acest fel mulţumiri zeiţei Litha care asigura fertilitate, bogăţie, putere şi ordine.
Vechii germani, aprindeau focuri pe munte şi rostogoleau la vale roţi aprinse care simbolizau soarele şi pe zeul lor Wotan, în acelaşi timp ele având rolul să pună pe fugă spiritele rele.
In vechea Irlandă, sărbătoarea solstiţiului de vară era dedicată reginei zânelor din South Munster – Aina, considerată cea mai mare zeiţă din mitologia ţării. Se credea că ea bântuia pe colinele Knockainy Hill, din sud-vestul insulei sub forma unei fantome ce reprezenta o iapă roşie, numită Lair Derg. In cinstea ei ţăranii făceau făclii din împletituri de paie şi într-un ritual asemănător retragerii cu torţe, înconjurau colinele Knockainy, pentru ca astfel vitele şi holdele să fie apărate de duhurile rele şi zeiţa să asigure protecţie şi fertilitate. Unele scrieri atestă că zeiţa Aina mai poartă denumirea şi de Anu şi în cinstea ei, două culmi de munte (asemănătoare cu sânii unei femei) din Killarney – în vestul Irlandei – au fost botezate Colinele lui Anu.
O altă zeiţă irlandeză Ebhlinne a fost până la începutul secolului XX serbată de către populaţia din comitatul Tipperary. Credinţa populară atestă că patria ei era în regiunea Twelve Mountains din Ebhlenn. Cel mai înalt dintre aceştia este denumit „Muntele Mamă”. La solstiţiu de vară, în cinstea lui Ebhlinne se aprindeau focuri pe culmi, ea fiind considerată zeiţa Muntelui Mamă.
La populaţia Samen din zona Arctică există credinţa că, atunci când zeiţa soarelui Beiwe, împreună cu fiica ei Neida, iese la plimbare pe bolta cerului într-o sanie trasă de reni albi, ea goneşte iarna şi aduce din nou vegetaţia primăverii. In cinstea ei, la solstiţiu de vară, pentru ca să-i mulţumească şi s-o facă să mai revină şi în anul următor, populaţia împleteşte din ierburi diferite, coroane denumite „inelele soarelui” pe care le atârnă de uşi şi ferestre – idee bună de aplicat şi pentru noi şi aprind focuri pe culmi.
Kupalo era zeiţa rusă a solstiţiului de vară şi este reprezentată printr-o păpuşă din paie îmbrăcată în haine de femeie. În cinstea ei se făceau mari focuri, pentru ca ea să fie darnică şi binevoitoare.
In Balcani, aceeaşi păpuşă Kupalo era alcătuită dintr-un mesteacăn, căruia i se tăiau toate crăcile de jos, lăsându-se doar coroana cu frunze care reprezenta capul. Kupalo lua parte în fiecare an la ritualul focului. Femei şi bărbaţi, fete şi băieţi săreau peste un mare foc „al prieteniei” trăgând fiecare în urma lor această păpuşă ce reprezenta zeiţa solstiţiului. A doua zi urma ritualul spălării la care participau toţi locuitorii din satul respectiv. Cu mare alai, păpuşa era dusă până la malul unui râu şi lăsată să fie purtată de ape, credinţa fiind că o dată cu ea vor pleca toate lucrurile rele, boli, necazuri, secetă, neînţelegeri, iar anul care va urma va fi îmbelşugat şi fericit.
La popoarele baltice cea mai reprezentativă zeitate era Ma-Emma, considerată creatoarea a tot ce există pe pământ. Ea era venerată pretutindeni acolo unde se afla un copac singuratic într-o întindere pustie, nemărginită, sau ruinele fundaţiei unei case distruse de incendiu. In credinţa populară oamenii erau convinşi că zeiţa îşi împarte hrana cu muritorii, deci datorită ei au ce mânca, de aceea îi purtau recunoştinţă şi în diferite serbări îi aduceau ca ofrandă o mică parte din hrana pe care au primit-o. Se spune că cea mai îndrăgită serbare a zeiţei era aceea a solstiţiului de vară, când în cinstea fertilităţii ei se ridicau focuri uriaşe, în jurul cărora se adunau nu numai oamenii dar erau aduse şi toate animalele, pentru ca fumul ce se răspândea să le binecuvânteze, asigurându-le astfel sănătate şi fertilitate pentru anul următor. Copiii treceau prin fumul focului plante, ierburi şi flori, apoi le dădeau vitelor şi animalelor să le mănânce. Seara se termina cu o mare procesiune cu torţe condusă de către cele mai respectate femei din sat. Apoi, într-o adevărată festivitate era gătită mâncare specială pentru zeiţă şi dedicată acesteia împreună cu mulţumirile : „mamă, tu îmi dai mie, acum îţi dau şi eu ţie. Ia de la mine ceea ce am luat şi eu de la tine”.
Săritul peste focul purificator are şi el ritualul său. In primul rând fiecare trebuie să-şi aducă obolul său, o bucată de lemn, căci altfel ritualul magic nu va fi eficient. In majoritatea cazurilor sar peste foc perechi, tatăl sau mama cu câte un copil de mână, soţii sau îndrăgostiţii. Se spune că dacă îndrăgostiţii nu-şi dau drumul la mâini în timpul săriturii, dragostea lor este trainică şi de durată şi în anul care urmează se căsătoresc.
 
ARBORELE MAGIC AL SOLSTIŢIULUI DE VARĂ – MESTEACĂNUL
Mesteacănul, este în zodiacul druidic, specific numai zilei de solstiţiu de vară. De fapt există pentru cele patru puncte cheie ale anului, solstiţiile şi echinocţiile, patru arbori specifici, care nu se mai repetă de-a lungul întregului an. Mesteacănul este specific numai zilei de solstiţiu de vară, el este frumos, decorativ si natural, stilat si simpatic, acest copac fiind foarte plăcut si agreat pentru marea sa calitate de a înnobila si anima existentele celor din jur. Rolul lui este de apărător, în acest sens este de studiat calităţile terapeutice ale acestui arbore.
 
NUMEROLOGIE
În acest secol ziua solstiţiului de vară cade aproape mereu în 21 iunie, care numerologic este tradus prin 21.06, adică cifrele 3 şi 6, la cestea în fiecare an se adaugă vibraţia anului şi se obţine o calitate specifică.
Cifra 3 este reprezentată de  Ficat, el stabileşte planuri pentru corp, construieşte sisteme defensive, face rezerve şi elimină deşeurile, ţinând totul sub control. Este circulaţia dus – întors, de aceea are legătură cu sângele, emoţiile şi sentimentele.
Ficatul reglementează funcţiile musculare , permiţând circulaţia liberă, nestingherită dintre conştient şi inconştient, imaginar şi somn. Este răspunzător de existenţa noastră în planul material şi starea noastră de sănătate, fiind considerat ”laboratorul organismului”, de aceea îi corespunde şi această coloană a realizărilor concrete şi a vieţii armonioase, sănătoase.
3, este o cifră magică, ea reprezintă legătura noastră cu Treimea şi este utilizată cu mare succes în dragoste, pentru dezvoltarea unei relaţii armonioase. 3 este o cifră perfectă pentru că ea are început, mijloc şi sfârşit, prin urmare are totul. Să nu uităm că în tradiţia populară şi în poveşti întotdeauna sunt trei dorinţe, trei pretendenţi, trei fii, se ghiceşte de trei ori, se dă de trei ori peste cap, etc., putând că de trei ori este îndeajuns. Poate şi pentru că ea descrie trecutul, prezentul şi viitorul şi cele trei legi generale de convieţuire: cea naturală, cea scrisă şi cea a harului. Să nu uităm că în viaţa de toate zilele este nevoie de trei oameni pentru a materializa sau a duce la bun sfârşit o idee. 
Astăzi ar trebui să ne bucurăm de cifra 3 privind în jur şi simţind viaţa şi natura aşa cum este ea. Putem îmbrăţişa un copac pentru a ne da binecuvântarea naturii, sau să devenim din ce în ce mai deschişi şi să ne bucurăm de viaţă, pentru că sunt momente care trebuie celebrate. Să iubim, pentru că iubirea înseamnă căldură şi întreaga noastră fiinţă primeşte energie.
Cifra 6, este reprezentată de Plămân care se spune că este Primul Ministru al inimii, el este asociat cu Toamna, anotimpul recoltei şi al culegerii roadelor. Există o relaţie strânsă între Plămâni, între dreptate şi nedreptate, impuritate şi puritate, calitatea de a fi drept şi pur fiind fundamentală în acest caz.
Apoi 6, este o cifră fericită, perfectă, desăvârşită, este cifra iubirii feminine, pe care ar trebui să o consacrăm  Mamei Noastre pământeşti. Este desăvârşită pentru că ea suma numerelor la care se împarte această cifră este egală cu ea însăşi: 1+2+3=6 ( 6 se împarte la 1, 2, 3), în plus şi înmulţirea componentelor dă acelaşi rezultat ( 2×3=6). Din toate aceste motive este considerată cifra armoniei şi a stabilităţii, care nu se descompune sub influenţa forţelor interioare. De aceea ar trebui să dedică această zi pentru a ne consolida puterea interioară şi credinţa în propriile idealuri ( meditaţi asupra Stelei lui David).
Ar trebui ca cifra 6 să ne ajute să înţelegem că indiferent de evenimentele pe care le trăim, fiecare moment este trecător. De aceea trebui să sărbătorim momentul şi apoi să ne continuăm triumfători călătoria; să înţelegem că cele mai dificile clipe sunt datorate fricii, iar principala cauză a acţiunilor noastre este teama de a fi singuri, de aceea astăzi ar trebui să ne eliberăm de frică şi teamă, pentru că lumina este deasupra noastră. Tot ceea ce avem de făcut este să privim în faţă adevărul, eliberându-ne de aşteptările pe care le au ceilalţi de la noi, să nu uităm că fiecare dintre noi avem proprii noştri munţi de cucerit, restul sunt iluzii mentale şi poveri inutile. Mai putem renunţa la compromisuri, pentru că nu trebuie să uităm că întotdeauna ne lasă în gură un gust amar, aducând confuzie.
Anul 2013 aduce din punct de vedere numerologic, vibraţia cifrei 6, amplificân, susţinând şi fixând toate cele enunţate mai sus.
Dacă facem un total al sumei cifrelor la solstiţiul din 2013, rezultă 2+1+0+6+2+0+1+3=15 şi în final 1+5 = 6. Iată că avem în vibraţia acestei date cifra 6 prezentă de 3 ori, ceea ce conferă o putere deosebită noţiunii de justiţie divină în această perioadă de vară.
Este important să înţelegem că sunt cîteva cuvinte cheie ale acestei veri: Responsabilitate, Echilibru, Loialitate.
 
TEMA SOLSTIŢIULUI 2013
Ascendentul momentului de solstiţiu este pe cuspida dintre Rac şi Leu, punând în discuţie echilibrul, aducând ezitări sau indecizie, atât de evidente când este vorba de a lua decizii importante şi serioase, pe termen lung.
Soarele aflat aşa cum spuneam la începutul articolului în casa a XII a, este în conjuncţie cu Lilith şi în opoziţie cu Fortuna. Din acest punct de vedere suntem forţaţi să înţelegem ceea ce ne macină sufletul, pentru că acesta este motivul lipsei noastre de succes şi reuşită. Odată aduse la lumină toate aceste suferinţe, ele se vor putea rezolva şi evident vom putea să ne împlinim visele.
Încă un aspect important este acela că Luna se află în mişcarea de fără direcţie la momentul de solstiţiu, de aceea această vară tendinţa de a controla şi impune nu va aduce nici un rezultat, ceea ce avem de făcut este privim în jur, să sesizăm mesajele pe care le primim şi să ne lăsăm purtaţi de val.
Astrolog Gabriela Apostol