Cam aşa văd eu această stare de bucurie şi trezire, de conştientizare a unui nou început.

Cred că de aceea chinezii, indienii şi popoarele orientale, serbează anul nou în jurul datei acesteia (4–5 februarie) pe care o consideră prima zi de primăvară, iar acest lucru se întâmplă când Soarele se află la 15 grade în semnul Vărsătorului. De aceea, această lună are o importanţă deosebită şi dacă ne raportăm de la imaginea de sus, atunci ea este aşa cum spune proverbul “ziua bună se cunoaşte de dimineaţă” sau cum se zice în popor “ne-am sculat cu faţa la cearceaf sau nu”.

Semnele fixe: Taur, Leu, Scorpion, Vărsător – fixează anumite momente ale anului în punctele lor de maximă încărcătură energetică, şi anume la 15 grade. Foarte interesant că însumând acest grad 15 al fiecărei zodii (adică 45, 90, 135, 315) obţinem cifra 9, care semnifică în acest context coborârea şi urcarea. Cifra 9 semnifică căderea care se transformă în urcuş, într-o nouă cucerire a înălţimii – să nu uităm că Soarele se află în exil în Vărsător. Numărul 9 este cel al adâncimii şi înălţimii, cifra 9 poate fi scrisă ca 144, care se poate exprima ca 12×12, dar şi prin cifra biblică 144000; oricum ar fi, imaginile simbolice ne arată că în domeniul spiritual adevărurile merg mână în mână, căci cifra 9 spune că un văl se află pe ochii omului şi el nu-şi poate recunoaşte propriul chip. Pare că privit şi din această perspectivă, semnul Vărsătorului este extrem de important.

În acest an, tranzitul prin semnul Vărsătorului are o conotaţie şi mai mare pentru că marchează un început de moment de schimbare. Până acum am tot vorbit de transformare, adică s-a putut face o transformare; acum, odată cu intrarea Soarelui în semnul Vărsătorului, se trece la schimbare. Cine a transformat ceea ce avea de transformat va primi cu uşurinţă schimbarea căci a înţeles ceea ce era de făcut, în schimb dacă se trece direct la schimbare, vor fi tensiuni mult mai mari; în orice caz această schimbare este absolut necesară. Pentru a o realiza, fiecare dintre noi are nevoie de Puterea dată de credinţă. Cumva Vărsătorul anticipează, prin puterea de a exprima idealuri, dar cel mai important, anticipează puterea credinţei. Din această perspectivă va apare schimbarea, atât a atitudinilor, a perspectivei, a opticii şi a unghiului din care privim lumea şi viaţa. Pe scurt, cât Soarele va sta în semnul Vărsătorului fiecare ar trebui să se pregătească de schimbare.

*

Aici evident sunt două etape: una care se desfăşoară din 20 ianuarie până în 4 februarie, iar cealaltă din 5 până în 18 februarie.

În prima etapă se poate spune că suntem sub influenţa opoziţiei Jupiter retrograd – Pluton, aspect care va pune în discuţie legile şi principiile, fiind momentul primei schimbări în care legile se vor subordona principiilor. De aceea se poate constata la nivel general un fel de luptă surdă pentru putere, tocmai pentru că puterea va genera legile, însă puterea va fi greu de obţinut dacă ea nu va avea la bază Principiile. Când spun Principii mă refer la acel set de reguli universale – care acum au fost uitate sau neglijate in comportamentul zilnic – reflectate în pildele lui Iisus.

Tot în prima etapă ar fi necesar ca fiecare dintre noi să finalizeze contractele, să încheie socotelile din trecut, capitolele din viaţă, relaţiile de familie, să-şi ceară iertare acolo unde este cazul şi să repare acolo unde se poate. Toate acestea sunt necesare pentru că nu se poate începe ceva nou şi nu se poate schimba ceva câtă vreme avem probleme vechi de cărat. Acest Început care se întrezăreşte, este extrem de important şi diferit de cel care apărea ciclic până acum, în primul rând pentru că ciclicitatea se va transforma în ritm, un ritm la care ar trebui să fim acordaţi.

*

A doua etapă poate fi surprinzătoare, căci dacă am acceptat schimbarea, fiecare va avea sentimentul că li s-a luat un văl de pe ochi, că ştie ce se întâmplă cu el, cine este şi care este direcţia potrivită.

Pentru aceasta este bine să ne propunem pentru următoarea perioadă zile de disciplină spirituală, care înseamnă să fim extrem de receptivi şi să deprindem arta ascultatului. Mercur retrograd în semnul de exil al Peştilor ne va ajuta din plin să facem acest lucru. Arta ascultatului “adevărat” va deveni un tovarăş fidel în fiecare moment. Ea ne va elibera de nenumăratele preocupări care ne alterează zilele şi nopţile. Ea ne va permite accesul la un univers misterios care ne va învălui, permiţându-ne astfel să vedem lumina eternă a conştienţei. În acest fel vom martori şi nimic mai mult, ţinându-ne departe de evenimente, captând totul de la distanţă. Este important să încetăm să mai alergăm, să mai căutăm, să ne mai agităm. Ce-ar fi să ne oprim şi privim! Abia în acest moment vom observa toate detaliile şi vom înţelege ce este cu adevărat important pentru fiecare dintre noi, în acest fel construindu-ne cale şi descoperind direcţia potrivită.

Pentru a înţelege mai exact ce ar trebui să facem, această povestioară mi se pare deosebită: Într-o seară am rămas treaz până la o oră târzie pentru a citi; am avut parte de o surpriză. Stingând lampa mi-am dat seama că Luna Plină îşi revărsa lumina pe fereastră şi că îmi inunda camera în nectarul său. Flacăra minusculă a lumânării mă împiedicase să văd asta mai devreme. În acea clipă am înţeles că Lumina divină nu se va putea revela atâta vreme cât candela eu-lui va arde în mine.

*

Ascendentul momentului de ingres este în semnul Săgetătorului la gradul 28.33, el ne vorbeşte despre înţelepciune, dar mai ales despre înţelepciunea de a munci acolo unde suntem dedicaţi, adică acolo unde ne place cel mai mult, unde aplicăm şi exprimăm toate calităţile noastre. De aceea este important să ne gândim zilnic la ceea ce ne reprezintă, să ne amintim şi să descoperim cum am putea pune în aplicare ceea ce ne doream şi speram să devenim, atunci când eram copii, dar mai ales pe ce anume se bazau acele dorinţe ( de fapt care sunt posibilităţile constructive care au genera acele dorinţe) Poate fi un joc frumos, măcar un joc, care cu siguranţă îşi va arăta efectele, când Soarele va trece în semnul Peştilor.

Într-o zi un om a hotărât să se ducă la capătul lumii. La capătul unei călătorii lungi şi obositoare el sosi în faţa unui edificiu pe al cărui fronton se afla inscripţia “Capătul lumii e aici”. Nu-şi crezu ochilor. Trebui totuşi să recunoască, că era capătul drumului într-adevăr. Nu departe de templu se deschidea o prăpastie foarte adâncă. Omul se aplecă şi scrută pantele vertiginoase. Ce văzu? Nimic. La capătul lumii nu mai era absolut nimic. I se tăie răsuflarea şi îi fu teamă să nu leşine de spaimă. Mobilizând ceea ce îi mai rămânea din puteri, făcu cale întoarsă şi fugi departe de acel loc blestemat, în care nu se mai întoarse.

Kabir cânta “Cărarea dragostei este atât de strâmtă, încât nu pot merge doi pe ea”.