Începând cu 4 martie de la ora 19.01, Lilith va trece în semnul Leului, schimbând radical influenţa asupra noastră. Lilith reprezintă un punct virtual prin care vin către conştientul fiecăruia dintre noi informaţii, mesaje sau energii de o natură destul de delicată, provocându-ne să scoatem din noi un fel de ”rău” care ne eliberează de frici şi temeri. Lilith este de multe ori asociată cu luciditatea, dar nu este cea raţională ci stimulată prin condiţii de criză, căci în acest fel operează Lilith, generează în viaţa noastră crize pentru a provoca pierderi, rupturi, sau renunţări la ceea ce ne provoacă. Această imagine de provocatoare pe care o are Lilith, la nivel sexual, este un simbol, femeia vampă pe care o reprezintă sau mai bine spus care îi este tradiţional alăturată, de fapt reprezintă un blocaj major faţă de anumite sentimente care ne rănesc. Atunci din frică bravăm şi arătăm altceva, acest altceva, în timp, devenind un mod de a trăi, adică ca în exemplul de mai sus, o profesie. La baza acţiunilor lui Lilith se află pierderea identităţii şi împrumutarea unei imagini care ne favorizează pe moment. Şi pentru aceasta ne concentrăm pentru a obţine cunoaşterea a ceva de care ne este teamă, de aici probabil asemuirea cu luciditatea, doar că devine o problema când noi ne identificăm cu acel ceva şi, în acest fel, apare aspectul distrugător a lui Lilith. Când această distrugere tinde să ne devieze de la Destinul nostru, se elimină din viaţa noastră ceea ce generează distrugerea, doar că atât de identificaţi şi ataşaţi suntem de ceea ce disimulăm, încât nouă ne pare o pierdere sau suferinţă.
Apoi Lilith aduce, mai ales femeilor, o fugă de feminitate, ea ne fugăreşte prin evoluţie, ne împinge spre cotloane ascunse, spre locuri interzise, aduce nelinişte şi mişcare pentru a ne trezi din letargie, însă tentaţia de a rămâne în aceste locuri devine foarte mare şi de aceea ea este asemuită cu ispita. Odată ce rămânem în locurile ispititoare, intrăm într-o lume a întunericului în care Lumina este foarte greu să ajungă, şi de aceea ne putem întâlni cu proprii noştri demoni. Lumea demonilor e fără valori. Numai atunci devine rău dacă pune stăpânire pe omul întreg, dacă nu poate să se integreze şi-l înghite pe om. Atunci devine dominator. Dacă este reprimat atunci evadează din când în când uneori la modul exploziv. Agresiunea este explozia demonului. Aceste forţe distructive pot fi învinse numai dacă sunt îndreptate spre canale potrivite. Luptăm cu demonii noştri şi nu percepem că în realitate luptăm cu noi înşine. Dacă învăţăm să suportăm acele trăsături pe care le considerăm insuportabile, atunci reuşim să le schimbăm. Este un dans al paradoxurilor. Acest dans însă necesită efort ca să creştem, să evoluăm să ne schimbăm. În acelaşi timp avem nevoie şi de relaxare şi de acceptare şi de credinţa că suntem aşa cum suntem, dar putem deveni mai buni. Astfel poate să se „întâmple” să reuşim să ridicăm în noi, ceea ce mai înainte am alungat şi încet, încet reuşim şi să trăim experienţele de care nu ne credeam capabili. De multe ori asta conduce la o revelaţie atât de plăcută, care dezvoltă conştiinţa noastră, ne transformă si ne dă curaj.
Altfel ajungem sterili – o altă calitate specifică lui Lilith, adică nu ne mai putem manifesta creativitatea, devenim rigizi, apatici şi se generează dependenţe.
Unul dintre efectele lui Lilith în semnul Leului, este acela că ne va provoca să devenim creativi, să ne manifestăm calităţile, căci altfel cădem în propriul nostru iad. De aceea este absolut necesar să ne dezvoltăm conştiinţa, să ne debarasăm de egoism şi vanitate – acestea vor fi cele mai mari provocări, pentru că într-un anume fel Lilith este mesagerul lumii întunecate pe care trebuie să o aducem la lumină pentru a nu mai exista. Semnul Leului, este semnul Soarelui în sine, deci ceea ce trebuie să facem este să devenim noi înşine, pentru că aşa vom străluci iar la lumină toate provocările dispar. De aceea va fi o luptă puternică între ego şi realitate, între tentaţiile de a avea pentru a fi consideraţi în rândul lumii şi a avea creativitatea cu care am fost înzestraţi – de a o exprima. În acest fel vom scoate la lumină şi vom curăţa – să nu uităm că domiciliul lui Lilith se află în semnul Scorpionului care se ocupă de eliminarea tuturor impurităţilor, producând transformare. Ideea este de a depăşi vanitatea că noi nu avem defecte, simulând perfecţiunea pentru că facem ceea ce vor cei din jur să fim, autointoxicându-ne în acest fel.
Când are loc trecerea, Luna Neagră şi Luna sunt în cuadratură, la fel Luna neagră formează cuadratură cu Nodul Nord şi opoziţie cu Venus, formând o cruce fixă, dar cumva incompletă, pentru că ea aduce valorile trecutului şi energiile furioase odată cu ea, existând riscul ca acestea să fie preluate cu forţă şi transformate în resentimente. De aceea este momentul şi perioada de a discuta sincer şi deschis cu cei din jur despre nemulţumirile noastre, dar şi cu noi înşine, făcând o listă cu ceea ce ne înspăimântă cel mai mult.
Ascendentul se află în semnul Fecioarei, şi Mercur guvernatorul se află în casa a V a în semnul Vărsătorului, ceea ce ne sugerează foarte clar că este momentul să ne dezvoltăm creativitatea, să înţelegem cine suntem şi care ne sunt calităţile cu care am fost înzestraţi, acestea trebuie aplicate cu răbdare şi umilinţa că până acum le-am neglijat, lăsându-l pe Dumnezeu să ne deschidă încet calea spre împlinire.
A fost odata ca niciodata un copil care l-a intrebat pe tatal sau:
– Care este lucrul care ma separa de adevar?
Tatal i-a raspuns:
– Nu esti singurul care este separat de adevar, mai sunt si altii.
Iti voi spune cateva povesti care iti vor parea simple. Trebuie sa te gandesti la ele pana cand le vei intelege si vor capata pentru tine proportii uriase… si chiar mai departe, pana vor deveni din nou simple.
Prima poveste:
A fost odata ca niciodata o picatura intr-un Ocean. Ea spunea ca Oceanul nu exista. Tot astfel se intampla cu multi oameni. Traiesc in interiorul creatiei divine si spun ca nu exista divinitate.
A doua poveste:
– Vreau sa fiu libera! spuse picatura de apa din mijlocul
Oceanului, si oceanul in compasiunea sa a ridicat-o la suprafata.
– Vreau sa fiu libera! spuse din nou picatura de apa si soarele auzindu-i glasul o aseza intr-un nor.
– Vreau sa fiu libera! spuse picatura inca o data si norul o elibera iar aceasta cazu din nou in Ocean.
A treia poveste:
O picatura intelectuala este o picatura intelectuala, dar nu mai apartine Oceanului.
A patra poveste:
– Nici o picatura nu are nici o valoare, spuse picatura din mijlocul Oceanului.
A cincea poveste:
– Exista un lucru de care mi-am dat seama: fara indoiala, eu sunt mai importanta decat Oceanul!
A sasea poveste:
– Nu voi putea niciodata sa ajung la Ocean! spuse picatura din Ocean.
A saptea poveste:
– Oh, ce-mi pasa mie de Ocean! spuse picatura din Ocean.
A opta poveste:
– Era odata o picatura care-si regreta soarta: la urma urmei, ea era in mijlocul Oceanului si nu stia nimic despre Ocean…
A noua poveste:
O picatura din Ocean chema toate celelalte picaturi sa i se alature pentru a se rascula impotriva Oceanului.
A zecea poveste:
– Prin puterea cu care am fost investita, spuse picatura din Ocean, toate cele care nu ganditi ca mine, de astazi sunteti excluse din Ocean.
A unsprezecea poveste:
– Tu te afli in mijlocul iubirii mele, ii spuse Oceanul picaturii de apa. Dar picatura nu auzi Oceanul pentru ca era plina de iubire pentru alta picatura.
A doisprezecea poveste:
– Daca as putea cuprinde, gandi o picatura, fiecare picatura cu dragostea mea… atunci as deveni Oceanul!
Cum gandi aceasta, picatura incepu sa reverse dragostea sa asupra tuturor picaturilor, pe rand. Dar era o picatura care ii facuse un mare rau si desi era capabila de o mare iubire, picatura nu putu sa o ierte. Si pentru ca nu putu sa-si reverse dragostea sa asupra acesteia nu putu sa devina Oceanul.
Copilul il intreba pe tatal sau:
-A existat vreodata o picatura care a devenit Oceanul ?
Si tatal sau ii spuse ultima sa poveste:
Era odata o picatura care cauta pacea Oceanului, care cauta cauta profunzimea Oceanului. Dorinta ii era mare si puterea de iertare ii era mare… si deodata Oceanul ii spuse:
– Tu si cu mine, noi suntem una!
Si Oceanul isi deschise larg bratele si imbratisa picatura, si tot ce apartinea Oceanului deveni si al picaturii. Ea se patrunse de pacea Oceanului, se intinse pe toata suprafata Oceanului si prin profunzimea sa deveni salvarea lumii.
– Afla astfel, copile, ca Oceanul este plin de iubire pentru cei ce-l iubesc si ca-i primeste in maretia sa pe toti cei ce o doresc cu adevarat.
– Dar ce se va intampla daca o astfel de picatura devine murdara?
Tatal rase din toata inima si spuse:
– O picatura nu poate deveni atat de murdara incat oceanul sa nu o poata curata…
(sursa: www.damaideparte.ro)