Începând din 17 septembrie Mercur intră în mişcarea aparent retrogradă, în semnul Balanţei, mişcare în care rămâne până pe data de 9 octombrie 2015. Este de altfel şi ultima perioadă de retrogradare, din cele trei, pe care Mercur le are într-un an.
De fiecare dată când Mercur retrogradează în semnul Balanţei, aproximativ odată la 6 – 7 ani, mă refer la acei ani în care Mercur retrogradează şi rămâne retrograd numai în semnul Balanţei, el ne determină să ne raportăm la cum suntem percepuţi în exterior, dar şi la relaţiile noastre. În acest an el vine să sublinieze acut criza de personalitatea a fiecăruia dar să intervină şi în relaţiile noastre, într-un mod destul de dur.
Mercur în semnul Balanţei este definit în astrologie ca fiind în trigonocraţie, de fapt el se simte în largul lui într-un semn de aer, şi încearcă din acest semn să ne înveţe sau să ne determine să ne exprimăm în public. Este vorba despre comunicarea a ceea ce simţim, în cel mai corect, complet şi detaşat mod cu putinţă, astfel încât celălalt să perceapă informaţia pe care o transmitem şi mai puţin emoţiile sau nemulţumirile. Din motivele enumerate mai sus, poziţia în semnul Balanţei nu este atât de confortabilă pentru noi, precum s-ar deduce din definiţie.
În acest an Mercur retrogradează chiar pe gradul 15, în puterea semnului, cumva fiind nevoie să ne utilizăm calităţile, dar să şi ne eliberăm de energiile karmice. Este un fel de exersare a inteligenţei, raţiunii şi informaţiei pe care le avem, în scopul stabilirii unor relaţii corecte, echilibrate şi pline de sens.
Ascendentul momentului se află în semnul Taurului, guvernat de Venus – de altfel că şi semnul Balanţei în care se află Mercur, în opoziţie cu Luna din Scorpion, Venus mediind cumva prin bunăvoinţă tot ceea ce se eliberează din subconştient şi inconştient, tocmai pentru a ne transforma şi a ne comporta natural, aşa cum suntem construiţi. Însă, pentru mulţi dintre noi, tot acest moment, se transformă în orgoliu, mândrie, vanitate, evident, sentimente în care ne simţim profund răniţi de realitatea şi adevăr.
În ultima perioadă şi în săptămâna viitoare, Mercur s-a aflat pe punctul mijlociu dintre Marte şi Saturn, un punct extrem de delicat, căci el ne vorbeşte despre felul în care ne utilizăm energia şi despre cât de mult ne dorim să ne fie împlinite ideile sau cât de mult ne dorim să fim mai înţelepţi. Am spus dorinţă, căci Marte asta aduce, doar că Saturn transformă cuvântul în putinţă. Asta presupune un fel de analiză a eforturilor depuse, a energiilor irosite, a activităţilor şi acţiunilor inutile, sau efectuate ca urmare a unor scopuri mai puţin corecte. Şi, aici este vorba despre înţelegere, despre analiză atentă, despre informare şi schimbare, despre mobilitate, abilitate şi acceptare, toate ducând până la urmă, la transformarea mentalităţii. Am vorbit fără subiect, căci subiectul este specific fiecărei persoane în parte, în funcţie de harta personală.
În acelaşi timp Mercur este în septil atât cu Marte cât şi cu Saturn, acesta aflat şi în grad anaretic, ceea ce cu siguranţă că ne sugerează că este momentul să înţelegem şi să schimbăm, ceea ce am generat prin acţiunile noastre trecute, dar să şi exprimăm şi să transformăm tot ceea ce ne pare a fi cumva fără ieşire.
Toate acestea mă fac să afirm că perioada de retrogradare a lui Mercur este extrem de importantă pentru fiecare dintre noi, căci avem de rezolvat probleme de conştiinţă, probleme karmice – trebuie să ne eliberăm de energia această care este ca o frână, în primul rând prin a accepta că există şi a accepta ceea ce a dus la acumularea ei. Apoi relaţiile noastre ar trebui să treacă la un nou nivel de manifestare, dar mai ales de funcţionare. Ele trebuie să ne dezvolte calităţile personale, să ne ajute să ne exprimăm, să evoluăm, în ele trebuie să participăm, să fim prezenţi nu forţat sau impus ci natural, ca parte sau jumătate a celuilalt. În acest scop cred că ceea ce avem cel mai important de înţeles, este noţiunea de prietenie.
Prin extinderea capacităţii noastre de înţelegere, pentru a include trăirile şi experienţele de viaţă ale fiinţelor dragi sufletului nostru, prietenii de exemplu, ne ajută să ne iubim semenii, în general. În virtutea acceptării faptului că un destin sau cursul unei existenţe pot diferi de propriile noastre căi existenţiale, reuşim să învăţăm atât de mult despre noi înşine, prin comparaţie.
O parte din împlinirea şi bucuria inerente prieteniei, rezidă în sentimentul că suntem acceptaţi, exact aşa cum suntem, fără a fi nevoie să ne schimbăm. Este un dar pe care prietenii ni-l oferă şi, totodată, un dar pe care noi li-l oferim, la rândul nostru. În definitiv, ne alegem prietenii, fiindcă ne sporesc acceptarea şi stima de sine, precum şi bucuria pură de a fi. Prin însăşi prezenţa lor, în vremuri dificile, lacrimile se prefac în surâs, iar încercările vieţii, în oportunităţi de creştere şi dezvoltare spirituală. Suntem cu adevărat binecuvântaţi, atunci când avem alături oamenii care ne oferă, prin însăşi esenţa lor sufletească, îmbinarea desăvârşită de alinare şi stimulent pentru evoluţie. Prietenii, aceşti minunaţi tovarăşi de drum – un adevărat sprijin, o sursă de bucurie şi mângâiere, pe calea vieţii – ne ajută, în fiecare zi, să definim şi să rafinăm ceea ce suntem, precum şi ceea ce alegem să fim.
”Dat fiind că evoluţia personală e, cel mai adesea, un proces lent şi gradual, ne este, uneori, dificil de evaluat, de recunoscut şi de apreciat amploarea şi raza de acţiune a schimbărilor ce s-au produs în propriile existenţe. Şi totuşi, este esenţial să conştientizăm, cu regularitate, stadiile parcurse în propria evoluţie, dezvoltare spirituală, precum şi să ne onorăm, chiar gratificăm pe noi înşine, pentru numeroasele noastre realizări şi izbânzi, pe calea autodezvoltării, a realizării Sinelui. Atunci când ne contemplăm, în mod deliberat, progresul înregistrat, nu trebuie să avem niciodată impresia că stagnăm între izbânzile, realizările din trecut, şi împlinirea obiectivelor viitoare. Dacă ne scrutăm existenţele, examinându-le cu atenţie, s-ar putea să constatăm că o mare parte din împlinirile şi bucuriile prezentului sunt materializarea visurilor din trecut, la care am năzuit şi pe care ne-am străduit din răsputeri să le transpunem în viaţă. Cândva, abundenţa în care ne desfătăm la ora actuală, nu ne părea decât un vis îndepărtat. Acum, ea este, pur şi simplu, o realitate pe care am materializat-o, prin sârguinţă, pasiune şi hotărâre neabătută. Indiferent dacă ritmul nostru este rapid sau lent, noi merităm să ne felicităm pentru succesele înregistrate. Cu scopul de a rememora profundele înţelegeri dobândite şi înălţătoarele revelaţii avute de-a lungul timpului, ar fi bine să adopţi, în răstimpuri, o perspectivă exterioară şi să examinezi modul în care existenţa-ţi prezentă se deosebeşte de experienţele de viaţă traversate în trecut. Întocmirea unei liste şi aşternerea ei pe filele propriul tău jurnal – o listă a punctelor forte, aptitudinilor şi calităţilor lăuntrice pe care ţi le atribui ţie însuţi, pe care le socoteşti o parte integrantă din cel care eşti acum, îţi va facilita acceptarea adevărului că vei fi transcens şi nu te mai identifici cu persoana care erai cu un an, cinci ani sau zece ani în urmă. Atitudinile, opiniile şi valorile tale erau în mod semnificativ diferite; iar aceste deosebiri pot fi atribuite disponibilităţii tale de a accepta că încă mai ai mult de învăţat. În cazul în care îţi este greu să-ţi acorzi ţie însuţi recunoaştere pentru aceste schimbări – să-ţi recunoşti propriile merite, ar fi bine să chibzuieşti la obiectivele pe care le-ai împlinit; la vieţile pe care le-ai „atins”, fie impulsionându-le, fie impresionându-le, prin valoarea exemplului personal; la înţelepciunea pe care ai dobândit-o; şi la nivelul de iluminare pe care l-ai atins, de-a lungul ultimilor ani.
Conştientizarea şi onorarea dezvoltării spirituale nu este nici un semn de orgoliu, nici o lipsă de modestie. Evoluţia este un fenomen firesc al vieţii; şi ea dobândeşte o mare forţă motivaţională, atunci când e celebrată. În lumina cunoaşterii că eşti mai înţelept, mai puternic şi mai împământat decât odinioară, poţi aştepta cu entuziasm schimbările ce se prefigurează. Prin recunoaşterea şi preţuirea propriei tale evoluţii, tu îţi stabileşti o fundaţie solidă, pe care îţi vei ctitori viitorul; şi îţi pregăteşti un teren fertil, dintru care fiinţa ta va înflori.” Madisyn Taylor