Iată ca am ajuns din nou la un echilibru, acum fiind vorba de unul evaluator, un echilibru matur, care ar trebui să ne permită să acţionăm eficient şi constant, pentru următoarele şase luni.
Echinocţiul de toamnă este unul dintre cele patru momente importante ale anului, care se referă la o aranjare a timpului şi spaţiului după alte coordonate decât cele umane. De fapt sunt momente de o mare subtilitate, care trec dincolo de ritualurile practicate în mai toate culturile.
Cumva el ne sugerează un fel de ritm, pe care fiecare trebuie să-l adapteze la propria existenţă şi o cadenţă necesară salturilor permanente; oricum este departe de mine gândul că aceste momente ale anului reprezintă cicluri. Ele pot fi privite aşa doar raportându-ne la două axe din cel puţin trei, căci în acest fel ne limităm doar la o activitate pe orizontală.
A treia coordonată, se referă la felul în care fiecare dintre noi se află poziţionat pe spirala evolutivă, infinită de altfel şi extrem de personală, unică, chiar dacă la o primă privire acest lucru pare doar o sintagmă.
Cumva la echinocţiul de toamnă, suntem la un moment de raportare la cele trei axe, la un moment de decizie prin analiză, a unui nou pas, viitor, pe direcţia multidimensională.
În acest an, echinocţiul de toamnă are loc pe 23 septembrie la ora 11.20, el ne indică transformarea ca ingredient evolutiv obligatoriu, aceasta se face prin renunţarea la ceea ce nu ne este necesar, la eliminarea a tot ceea ce este nociv, toxic şi ne parazitează Viaţa (aici trebuie spus că acest cuvânt semnifică pentru fiecare în parte ceva specific – dar cu siguranţă prin acest cuvânt înţeleg tot ceea ce ne face să vibrăm, să ne exprimăm creativ, la nivel de suflet, de spirit sau duh, oricum s-ar numi; dar cu siguranţă sentimentul este de maturitate, acea maturitate care ne face să depăşim sentimentul ancestral de moarte ciclică). Cred că este important acţiunile noastre trebuie să devină intense pentru a descoperi lecţia formei pline de Sens, trebuie să înţelegem situaţiile de viaţă ca experienţe particulare, necesare pe drumul mântuirii. Şi mântuirea nu înseamnă suferinţă, aşa cum am fost obişnuiţi să credem, ci eliberarea de dogme, de judecăţi, de cârje şi ambiţii.
Pluton staţionar direct, Mercur retrograd, Saturn şi Jupiter, formează un grup compact, închis, în interiorul lui practic producându-se transformarea. Oricum am privi, adică din orice capăt al pătratului, adică întâi transformăm şi apoi depăşim conceptele de lege şi principii învechite, construindu-ne noi relaţii; sau ne schimbăm gândirea şi ne updatăm informaţia, în acest fel lăsând să se înlocuiască legile vechi, să apară noi principii şi apoi transformarea; sau schimbăm legile, apar principii noi, care ne aduc altfel de informaţii, mult mai elevate care produc transformarea; sau ne sunt dărâmate principiile, legile apar STUPIDE ŞI TREBUIE SĂ NE DEZVOLTĂM ABILITĂŢI PENTRU DESCOPERI NOI CĂI DE ELIBERARE SAU TRANSFORMARE. Oricare din aceste căi duc în acelaşi punct, echilibrul necesare înainte de declanşarea unei noi situaţii. Cel mai simplu exemplu pentru a înţelege acest moment de echinocţiu, este acela al conducerii unui autoturism, înainte de a schimba direcţia de mers ne oprim sau pentru a ne asigura, sau pentru a schimba viteza, sau pentru a consulta harta, sau pentru a ne informa. Până la urmă nu contează motivul, contează înţelegerea acestui punct de aparentă stagnare, care de fapt reprezintă un nou start, şi, aşa cum ştim, este important cum luăm acest start. Totuşi trebuie să înţelegem că la momentul de start, de exemplu al uni sportiv, acesta a avut o pregătire, s-a poziţionat, şi-a făcut traseul în minte, s-a rugat, s-a concentrat şi practic este un tot, este un arc într-o săgeată, cu toate capacităţile la cote maxime de funcţionare, tot ce are de făcut este să audă şi să-şi acordeze startul. Cam în acest moment ne aflăm, de pregătire intensă, care din exterior pare o nemişcare, pare că nimic nu se întâmplă, că totul este blocat. Mulţi se agită, alţii se îngrijorează, alţii părăsesc ruta, de fapt fiecare trebuind să-şi acordeze toate calităţile la suflet şi să se concentreze la maxim asupra a ceea ce şi-a propus să facă.
Ce mi se pare interesant de spus, este că plecăm egali la acest start, că toţi suntem eliberaţii de greutăţile karmice, tocmai pentru ca să putem privi spre Cer. Este o situaţie unică şi irepetibilă pe care nu ar trebui să o ratăm. Numai dacă ne propunem să ne înscriem la start practic beneficiem de un sprijin extraordinar, căci aceasta presupune să ne propunem o direcţie de mers, ceea ce aduce vindecarea spontană a tuturor bolilor, disfuncţiilor sau lipsurilor.
Cred se poate scrie despre harta momentului de echinocţiu un roman, am încercat să sugerez pe scurt, că este nevoie de curaj pentru a face schimbarea şi a accepta provocarea unui concurs, în care singurii rivali sunt fricile noastre. Ele ne descurajează, ne bruiază, ne orbesc şi ne determină să nu participăm la acest maraton, în care nu există câştigător sau învins, ci doar un start către altceva mult superior, mult mai frumos şi sănătos din punct de vedere spiritual.
”În răstimpuri, avem impresia că înlăuntrul nostru îşi au sălaşul numeroase persoane diferite; fiecare dintre acestea exprimându-şi vocea distinctă şi încercând să se afirme, independent de celelalte. Uneori, răzbate la suprafaţă vocea inocenţei – copilul lăuntric, cu dorinţele şi nevoile sale; alteori, răsună strident, din străfunduri, o voce mânioasă, care-şi declamă răspicat opiniile; şi, probabil, alte faţete ale psihicului nostru încearcă să se evidenţieze, la rândul lor. În vacarmul acestor crâmpeie diferite ale psihicului nostru, ce-şi dau glas propriilor dorinţe, nevoi şi opinii, s-ar putea să avem senzaţia că ne lipseşte claritatea. Este dificil de ştiut sau de stabilit căror voci să le acordăm atenţie, de care anume să facem abstracţie, sau chiar pe care anume să le suprimăm, reducându-le la tăcere. Chiar dacă reuşim să avansăm pe Cale, în toiul zarvei şi în pofida confuziei, îndoielile şi grijile pot persista, în psihicul nostru, tocmai pentru că nu au fost exprimate pe deplin şi examinate îndeaproape. În consecinţă, s-ar putea să întâmpinăm dificultăţi în găsirea armoniei interioare şi în acceptarea tuturor deciziilor pe care le luăm.”