Acest solstițiu este extrem de interesant, el coincide cu Luna Plină, care la fel ca și solstițiul sugerează un moment de maxim, cu Sărbătoarea de Rusalii, mai exact cu Lunea Duhului Sfânt, cu opoziția Mercur Saturn și cea dintre Venus și Lună dar și cu conjuncția dintre Jupiter și Nodul Nord. La momentul de solstițiu Soarele intră în semnul Racului și teoretic suntem în plin anotimp de vară. Ziua este cea mai mare, Soarele ne luminează mai bine de 15 ore, iar energia vieții ar trebui să fie maximă.

Din punct de vedere astrologic, la trecerea în semnul Racului, Soarele se află în casa a III a, ceea ce nu sugerează o perioadă în care avem nevoie să ne informăm, să studiem, să învățăm, și, o perioadă în care totul are o mișcare extrem de rapidă, de intensă, fiind nevoie de prezență de spirit și atenție concentrată pentru a fi în ritm. Luna, guvernatoarea semnului Racului, se află în exil, în semnul Capricornului, în conjuncție cu Mijlocul Cerului, este ca și cum acum este nevoie să ne dezvoltăm nu numai atenția ci și intuiția, să ne extindem percepția, să ne dezvoltăm calitățile subtile și să fim receptivi la tot ceea ce vine spre noi. Ea se află în opoziție cu Venus, și ne sugerează că avem nevoie de multă compasiune, avem nevoie de pace sufletească și credință pentru a depăși dificultățile actuale. Acestea se obțin făcând în așa fel ca toate acțiunile noastre să ne reprezinte și să genereze bucurie și împlinire. Selectivitatea este absolut necesară iar capacitatea de fi categorici trebui dezvoltată, căci avem de spus nu la tot ce nu ne reprezintă și da la tot ceea ce ne împlinește. Nuanțele de gri nu sunt specifice Soarelui și nici acestei perioade, căci se alege cumva răul de bine, întunericul de lumină, viața de non viață.

Ascendentul momentului este în semnul Berbecului, ceea ce ne sugerează că avem nevoie de inițiativă, avem nevoie să acționăm, să ne implicăm, să fim activi. El se află pe punctul de mijloc dintre Soare și Pluton, în acest fel spunându-ni-se că toate acțiunile noastre vor genera schimbare, sau că ele sunt orientate în această direcție. În schimb la nivel subtil, îngrijorările, teama şi incertitudinea nu ne lasă să ne bucurăm decât pe jumătate de ceea ce avem, sau de ceea ce primim în exterior. Daca ne concentram prea mult timp asupra greşelilor, păcatelor, erorilor, defectelor şi aspectelor neplăcute din jur, pierdem multa energie. Este necesar să eliminăm rapid reziduurile ramase din trecut şi să vindecăm orice răni pe care le-am acumulat până acum. Ne vom concentra mult pentru a termina cu trecutul. Vom analiza totul, debarasându-ne de ceea ce e vechi atât în interiorul nostru, cât şi în mediul exterior. Vom rupe vechile legături şi vom încheia multe capitole trecute din viaţa noastră. Totodată vom dobândi instrumente şi abilităţi esenţiale pentru Noua noastră Viaţă. Multe lucruri îşi vor schimba vechile poziţii, ocupând, temporar, altele noi. La multe niveluri, vom avea senzaţia că suntem în tranzit. De asemenea, vom experimenta o serie de clarificări, care includ întâlnirea cu oameni-cheie şi vom limpezi relaţia noastră cu mediul exterior. Vom continua să îi integram pe unii oameni pe care deja îi cunoaştem, dar şi pe alţii, pe care abia i-am cunoscut. Aceasta va crea un nou dinamism energetic. Vom descoperi că nu mai trebuie să facem lucrurile de unii singuri, ca cel mai mare succes al nostru este rezultatul muncii alături de ceilalţi, prin susţinere reciprocă. Viaţa şi munca împreună cu oameni apropiaţi, care ne seamănă, vor întări incomensurabil poziţia noastră, pentru că aceasta este calea către Nou.

Să nu uităm în această perioadă, că atunci când suntem implicaţi direct într-o situaţie, viziunea noastră asupra ei poate să fie limitată de propria noastră poziţie şi de propriile noastre trăiri. Trebuie să învăţăm să ne ridicăm mai presus de acea situaţie ca să o vedem în ansamblul ei, detaşaţi de conjuncturi şi de consecinţe, şi astfel vom putea să luăm cele mai bune decizii pentru rezolvarea ei. Chiar dacă unii ar putea să ne acuze că suntem cu capul în nori sau rupţi de situaţie, cel mai bun mijloc de a analiza obiectiv un lucru este să-l privim din afara lui, şi din cât mai multe puncte de vedere diferite, cu o minte deschisă.

ARBORELE MAGIC AL SOLSTIŢIULUI DE VARĂ – MESTEACĂNUL
Mesteacănul, este în zodiacul druidic, specific numai zilei de solstiţiu de vară. De fapt există pentru cele patru puncte cheie ale anului, solstiţiile şi echinocţiile, patru arbori specifici, care nu se mai repetă de-a lungul întregului an. Mesteacănul este specific numai zilei de solstiţiu de vară, el este frumos, decorativ si natural, stilat si simpatic, acest copac fiind foarte plăcut si agreat pentru marea sa calitate de a înnobila si anima existentele celor din jur. Rolul lui este de apărător, în acest sens sunt de studiat calităţile terapeutice ale acestui arbore. În plus acest arbore nu trăiește singur, el are nevoie de comunitate, de companie; la fel ca și ființele umane, care sunt sociale, care au nevoie de comuniate ca mediu pentru a evolua.

NUMEROLOGIE

În acest secol ziua solstiţiului de vară cade aproape mereu în 21 iunie, care numerologic este tradus prin 21.06, adică cifrele 3 şi 6, la acestea în fiecare an se adaugă vibraţia anului şi se obţine o calitate specifică.

Cifra 3 este reprezentată de  Ficat, el stabileşte planuri pentru corp, construieşte sisteme defensive, face rezerve şi elimină deşeurile, ţinând totul sub control. Este circulaţia dus – întors, de aceea are legătură cu sângele, emoţiile şi sentimentele.

Ficatul reglementează funcţiile musculare , permiţând circulaţia liberă, nestingherită dintre conştient şi inconştient, imaginar şi somn. Este răspunzător de existenţa noastră în planul material şi starea noastră de sănătate, fiind considerat ”laboratorul organismului”, de aceea îi corespunde şi această coloană a realizărilor concrete şi a vieţii armonioase, sănătoase.

3, este o cifră magică, ea reprezintă legătura noastră cu Treimea şi este utilizată cu mare succes în dragoste, pentru dezvoltarea unei relaţii armonioase. 3 este o cifră perfectă pentru că ea are început, mijloc şi sfârşit, prin urmare are totul. Să nu uităm că în tradiţia populară şi în poveşti întotdeauna sunt trei dorinţe, trei pretendenţi, trei fii, se ghiceşte de trei ori, se dă de trei ori peste cap, etc., putând că de trei ori este îndeajuns. Poate şi pentru că ea descrie trecutul, prezentul şi viitorul şi cele trei legi generale de convieţuire: cea naturală, cea scrisă şi cea a harului. Să nu uităm că în viaţa de toate zilele este nevoie de trei oameni pentru a materializa sau a duce la bun sfârşit o idee.

Astăzi ar trebui să ne bucurăm de cifra 3 privind în jur şi simţind viaţa şi natura aşa cum este ea. Putem îmbrăţişa un copac pentru a ne da binecuvântarea naturii, sau să devenim din ce în ce mai deschişi şi să ne bucurăm de viaţă, pentru că sunt momente care trebuie celebrate. Să iubim, pentru că iubirea înseamnă căldură şi întreaga noastră fiinţă primeşte energie.

Cifra 6, este reprezentată de Plămân care se spune că este Primul Ministru al inimii, el este asociat cu Toamna, anotimpul recoltei şi al culegerii roadelor. Există o relaţie strânsă între Plămâni, între dreptate şi nedreptate, impuritate şi puritate, calitatea de a fi drept şi pur fiind fundamentală în acest caz.

Apoi 6, este o cifră fericită, perfectă, desăvârşită, este cifra iubirii feminine, pe care ar trebui să o consacrăm  Mamei Noastre pământeşti. Este desăvârşită pentru că ea suma numerelor la care se împarte această cifră este egală cu ea însăşi: 1+2+3=6 ( 6 se împarte la 1, 2, 3), în plus şi înmulţirea componentelor dă acelaşi rezultat ( 2×3=6). Din toate aceste motive este considerată cifra armoniei şi a stabilităţii, care nu se descompune sub influenţa forţelor interioare. De aceea ar trebui să dedică această zi pentru a ne consolida puterea interioară şi credinţa în propriile idealuri ( meditaţi asupra Stelei lui David).

Ar trebui ca cifra 6 să ne ajute să înţelegem că indiferent de evenimentele pe care le trăim, fiecare moment este trecător. De aceea trebui să sărbătorim momentul şi apoi să ne continuăm triumfători călătoria; să înţelegem că cele mai dificile clipe sunt datorate fricii, iar principala cauză a acţiunilor noastre este teama de a fi singuri, de aceea astăzi ar trebui să ne eliberăm de frică şi teamă, pentru că lumina este deasupra noastră. Tot ceea ce avem de făcut este să privim în faţă adevărul, eliberându-ne de aşteptările pe care le au ceilalţi de la noi, să nu uităm că fiecare dintre noi avem proprii noştri munţi de cucerit, restul sunt iluzii mentale şi poveri inutile. Mai putem renunţa la compromisuri, pentru că nu trebuie să uităm că întotdeauna ne lasă în gură un gust amar, aducând confuzie.

Anul 2016 aduce din punct de vedere numerologic, vibraţia cifrei 9, una dintre cifrele spirituale, care ne vorbește despre Lumină, despre spirit și despre aspirații. Deasemenea cifra 9 ne vorbește despre planificare, despre unitate, de fapt rolul ei este de a reface unitatea. Este interesan căci dacă reducem numerologic data de 21.06.2016, rezultatul adunării este 18, care redus prin adunare, ne dă tot cifra 9.

Pe scurt acest solstițiu ne anunță revenirea la Unitate, la echilibru, la spiritualitate.

TRADIŢII

Din cele mai vechi timpuri, solstiţiu de vară a constituit un mare prilej de bucurie şi sărbătoare, fiind legat de momentul strângerii recoltei, în traducere el semnifică jumătatea anului şi este momentul magic de trecere într-un alt anotimp – vara. Tradiţia şi superstiţiile au rădăcini străvechi, fiindcă cea mai lungă zi a anului, a fost considerată punct de balanţă, de răscruce, de schimbare, când există un anume moment in care toate stihiile stau in cumpănă, o zi a absolutului înscrisă sub semnul focului care este simbolul Soarelui.
Pentru aceasta în cinstea ei se aprindeau focuri uriaşe – replica terestră a Soarelui, pe culmile dealurilor. Se credea că cine va trece prin foc sau va sări peste el în această noapte, se va purifica şi întregul an care urmează va fi apărat de duhurile rele, de boli, de molime şi va fi fericit.
Vechii celţi serbau de la 20 la 23 iunie solstiţiul, aducând în acest fel mulţumiri zeiţei Litha care asigura fertilitate, bogăţie, putere şi ordine.
Vechii germani, aprindeau focuri pe munte şi rostogoleau la vale roţi aprinse care simbolizau soarele şi pe zeul lor Wotan, în acelaşi timp ele având rolul să pună pe fugă spiritele rele.
In vechea Irlandă, sărbătoarea solstiţiului de vară era dedicată reginei zânelor din South Munster – Aina, considerată cea mai mare zeiţă din mitologia ţării. Se credea că ea bântuia pe colinele Knockainy Hill, din sud-vestul insulei sub forma unei fantome ce reprezenta o iapă roşie, numită Lair Derg. In cinstea ei ţăranii făceau făclii din împletituri de paie şi într-un ritual asemănător retragerii cu torţe, înconjurau colinele Knockainy, pentru ca astfel vitele şi holdele să fie apărate de duhurile rele şi zeiţa să asigure protecţie şi fertilitate. Unele scrieri atestă că zeiţa Aina mai poartă denumirea şi de Anu şi în cinstea ei, două culmi de munte (asemănătoare cu sânii unei femei) din Killarney – în vestul Irlandei – au fost botezate Colinele lui Anu.
O altă zeiţă irlandeză Ebhlinne a fost până la începutul secolului XX serbată de către populaţia din comitatul Tipperary. Credinţa populară atestă că patria ei era în regiunea Twelve Mountains din Ebhlenn. Cel mai înalt dintre aceştia este denumit „Muntele Mamă”. La solstiţiu de vară, în cinstea lui Ebhlinne se aprindeau focuri pe culmi, ea fiind considerată zeiţa Muntelui Mamă.
La populaţia Samen din zona Arctică există credinţa că, atunci când zeiţa soarelui Beiwe, împreună cu fiica ei Neida, iese la plimbare pe bolta cerului într-o sanie trasă de reni albi, ea goneşte iarna şi aduce din nou vegetaţia primăverii. In cinstea ei, la solstiţiu de vară, pentru ca să-i mulţumească şi s-o facă să mai revină şi în anul următor, populaţia împleteşte din ierburi diferite, coroane denumite „inelele soarelui” pe care le atârnă de uşi şi ferestre – idee bună de aplicat şi pentru noi şi aprind focuri pe culmi.
Kupalo era zeiţa rusă a solstiţiului de vară şi este reprezentată printr-o păpuşă din paie îmbrăcată în haine de femeie. În cinstea ei se făceau mari focuri, pentru ca ea să fie darnică şi binevoitoare.
In Balcani, aceeaşi păpuşă Kupalo era alcătuită dintr-un mesteacăn, căruia i se tăiau toate crăcile de jos, lăsându-se doar coroana cu frunze care reprezenta capul. Kupalo lua parte în fiecare an la ritualul focului. Femei şi bărbaţi, fete şi băieţi săreau peste un mare foc „al prieteniei” trăgând fiecare în urma lor această păpuşă ce reprezenta zeiţa solstiţiului. A doua zi urma ritualul spălării la care participau toţi locuitorii din satul respectiv. Cu mare alai, păpuşa era dusă până la malul unui râu şi lăsată să fie purtată de ape, credinţa fiind că o dată cu ea vor pleca toate lucrurile rele, boli, necazuri, secetă, neînţelegeri, iar anul care va urma va fi îmbelşugat şi fericit.
La popoarele baltice cea mai reprezentativă zeitate era Ma-Emma, considerată creatoarea a tot ce există pe pământ. Ea era venerată pretutindeni acolo unde se afla un copac singuratic într-o întindere pustie, nemărginită, sau ruinele fundaţiei unei case distruse de incendiu. In credinţa populară oamenii erau convinşi că zeiţa îşi împarte hrana cu muritorii, deci datorită ei au ce mânca, de aceea îi purtau recunoştinţă şi în diferite serbări îi aduceau ca ofrandă o mică parte din hrana pe care au primit-o. Se spune că cea mai îndrăgită serbare a zeiţei era aceea a solstiţiului de vară, când în cinstea fertilităţii ei se ridicau focuri uriaşe, în jurul cărora se adunau nu numai oamenii dar erau aduse şi toate animalele, pentru ca fumul ce se răspândea să le binecuvânteze, asigurându-le astfel sănătate şi fertilitate pentru anul următor. Copiii treceau prin fumul focului plante, ierburi şi flori, apoi le dădeau vitelor şi animalelor să le mănânce. Seara se termina cu o mare procesiune cu torţe condusă de către cele mai respectate femei din sat. Apoi, într-o adevărată festivitate era gătită mâncare specială pentru zeiţă şi dedicată acesteia împreună cu mulţumirile : „mamă, tu îmi dai mie, acum îţi dau şi eu ţie. Ia de la mine ceea ce am luat şi eu de la tine”.
Săritul peste focul purificator are şi el ritualul său. In primul rând fiecare trebuie să-şi aducă obolul său, o bucată de lemn, căci altfel ritualul magic nu va fi eficient. In majoritatea cazurilor sar peste foc perechi, tatăl sau mama cu câte un copil de mână, soţii sau îndrăgostiţii. Se spune că dacă îndrăgostiţii nu-şi dau drumul la mâini în timpul săriturii, dragostea lor este trainică şi de durată şi în anul care urmează se căsătoresc.

REFLECȚIA

Natura ciclică a gândirii şi acţiunii îţi oferă lecţii continue. Aceste lecţii subliniază întotdeauna discrepanţa dintre ceea ce doreşti şi aştepţi să se întâmple – şi ceea ce pare să se manifeste în viaţa ta. Tot încerci să ieşi din această dilemă, dar nu-ţi reuşeşte niciodată, deoarece dilema însăşi este necesară procesului tău de învăţare.

E inevitabil să-ţi focalizezi atenţia asupra oamenilor şi lucrurilor din afara ta. Aceasta e lumea „condiţionărilor”. Ea nu îţi poate oferi ceea ce vrei. Ea poate doar să răsfrângă înapoi spre tine ceea ce tu nu doreşti. Căutarea fericirii în lume e cumplită.

Lumea nu te poate face fericit. Cu cât înveţi asta mai repede, cu atât mai uşoară îţi va fi strădania.

Dacă-ţi priveşti cu onestitate experienţa, vei vedea că îţi petreci cea mai mare parte a timpului „rezistând” unor anumite situaţii sau în­cercând să le eviţi. Desigur, cu cât încerci mai mult să eviţi aceste situa­ţii, cu atât mai mult eşti confruntat cu ele.

Asta se întâmplă fiindcă nu poţi învăţa ceva prin eludare şi negare. Poţi aborda o situaţie din prezent într-un mod plin de semnificaţii, numai atunci când o priveşti în faţă şi începi să-ţi asumi responsabilitatea pen­tru ea. Confruntarea cu temerile şi fricile tale este primul pas în procesul de demontare a lor.

Crezi că eşti aici pentru a înfăptui multe lucruri spectaculoase şi importante, dar aceasta este doar dorinţa ego-ului tău de a fi recunoscut.

Nu eşti aici ca să faci ceva, ci ca să desfaci ideile şi convingerile false pe care ţi le-ai format despre tine şi despre alţii. Nimeni altcineva nu poate face acest lucru în locul tău. Tu eşti cel care a acceptat aceste idei şi tu trebuie să fii cel care le respinge.

Nu e nimic spectaculos în a respinge falsitatea. Dimpotrivă, e un proces cât se poate de prozaic şi sobru.

Te rog să-ţi petreci un timp contemplându-ţi ţelurile. Câte dintre acestea au de-a face cu a realiza ceva în lume? Vei observa că sunt mul­te. Să nu-ţi fie ruşine. Dă-ţi seama, numai, că atenţia îţi este direcţională spre exterior. Şi recunoaşte, te rog, că – până şi în cazul în care ar fi posi­bilă – atingerea tuturor acestor ţeluri nu te-ar face fericit.

Fericirea este posibilă numai în momentul prezent. Dacă eşti feri­cit acum, nu mai e nimic altceva de realizat. De fapt, dacă devii preocu­pat de fericirea ta de mâine sau de cea de peste cinci minute, vei uita să fii fericit acum.

Toate planurile şi visurile tale te scot din fericirea prezentă. Paul Ferrini Iubire fără condiţii