Soarele în semnul Balanței și echinocțiu de toamnă ne aduc o perioadă de mari transformări, dar și o perioadă de culegere a roadelor eforturilor pe care le-am depus.
În decursul acestor vremuri de mari prefaceri, de pe planeta noastră, imaginaţi-vă un fluviu de energie, ai cărui curenţi avansează în tumult, cu repeziciune. Acest şuvoi dinamic şi năprasnic, care se revarsă pe planeta noastră, trece prin toate aspectele vieţii, scăldând fiecare celulă şi fiece atom din trup, într-o frecvenţă a transformării şi evoluţiei. Atunci când ne abandonăm acestui flux năvalnic  al transformării, noi avansăm o dată cu el, devenim o parte din el, asemenea unei rămurele care pluteşte la suprafaţa apei. Totuşi, dacă ne agăţăm de malurile tiparelor anacronice, ale vechilor emoţii familiare, ale comportamentelor disfuncţionale de altădată, vom fi continuu izbiţi dintr-o parte în alta, vom fi loviţi în mod repetat şi vom obosi. Dacă ne vom opune rezistenţă fluxului de energie sau dacă ne vom îndoi de forţa sa, vom fi copleşiţi. Vârtejurile emoţionale, sunt de obicei urmările neconcordanţei dintre realitate şi aşteptările noastre. În general, rulează un program mental anacronic. Când se întâmplă aceasta, noi căutăm în exterior atât confirmare, cât şi împlinire. Imaginea idealizata a ceea ce dorim în viaţă şi realitatea propriu-zisă a vieţii  nu sunt în consonanţă. Aceasta nu este decât o iluzie. Totul este creat înlăuntru şi apoi proiectat în exterior. Aşadar, secretul este să priveşti în interior şi să discerni aşteptările neîmplinite.  Viaţa este întotdeauna o profesiune exercitată dinlăuntru. Noi suntem secretul … suntem creatorul, dar şi observatorul; suntem atât cel care iubeşte, cât şi cel iubit. Prin urmare, să fim blânzi şi îngăduitori cu noi înşine! Putem face simplu acest lucru, întorcându-ne în acel spaţiu lăuntric unde ne putem onora bucuria şi recunoştinţa! Acestea sunt vibraţiile autentice, acestea sunt treptele transcenderii vârtejurilor emoţionale.
Vremurile actuale sunt totodată prielnice recăderii în reţeaua conştiinţei de masă. Haosul şi suferinţa ne împresoară; catastrofe se produc pretutindeni; umblăm pe o cale emoţională fragilă, în mijlocul tuturor imaginilor sumbre şi perceperii morţii, distrugerii, pierderii şi agoniei din reţeaua colectivă. Responsabilitatea noastră şi a celorlalte fiinţe umane este de a ancora o vibraţie intensă şi stabilă a iubirii, bucuriei, recunoştinţei şi aprecierii. Orice altă emoţie nu face decât să amplifice agonia colectivă.