Marte tranzitează propriul domiciliu începând din 28 ianuarie și terminând  în 10 martie, în acest interval de timp el contribuie și se implică prin energia lui, în viețile noastre, în sensul că ne determină să acționăm, să avem curajul de a schimba și puterea de a lupta pentru ceea ce ne reprezintă.

În prima jumătate a lunii februarie, pare că este inactiv, de fapt el refăcându-și forțele după periplul de 2 ani și 2 luni prin zodiac, eliminându-și impuritățile, sau energia improprie, astfel încât să poată acționa la întreaga sa capacitate și cu energia proprie în cea de-a doua jumătate. Procesul de purificare începe pe 1 februarie, la conjuncția cu Luna, când are loc un fel de cernere și de restabilire a cotelor specifice planetei, în plus expulzându-se toate gândurile și ideile consumatoare inutile de energie.

Apoi din 19 februarie, Marte este gata să intervină în forță, fiind cea mai activă parte în refacerea Crucii cardinale de pe semnele Berbec, Rac, Balanță, Capricorn. Marte îl antrenează prima dată pe omologul său superior Pluton, cu care formează o cuadratură; acest aspect este extrem de provocator, căci va ajuta la eliminarea unor importante reziduuri karmice, sau învechite, din gândire, va provoca un fel de tensiuni ca niște forțe de centrifugare, prin intermediul cărora se vor cerne relațiile, și se vor distruge toate elementele distructive din gândirea noastră. Apoi la acest cuplu se va adăuga Vesta din semnul Racului care ne va determina să ne focusăm, să ne concentrăm energia doar pe mediul care ne este cel mai potrivit, care ne susține pentru a crește și dezvolta, care ne hrănește spiritual, acesta fiind rezultatul centrifugării. Și, concomitent cu eclipsa de Soare, vom putea fi alimentați, căci s-a făcut loc și căci orgoliul și vanitatea se află la cote minime, cu o energie nouă, care sprijină implementarea unor noi concepte și idei. Acesta va fi rolul conjuncției Marte Uranus din acest an, dar și semnificația conjuncturii eclipsei de Soare. Ultimul element care intervine în energia Crucii cardinale este Jupiter, el promite creștere și expansiune la tot ce s-a schimbat, și mai face ceva, schimbă legile noastre personale, vechi, perimate – improprii din cauză că nu sunt ale noastre ci ne-au fost sugerate – lăsând posibilitatea ca fiecare să-și exprime ideile și conceptele, să își stabilească propriile legi de relaționare. Semnalul începerii unei noi etape este dat pe 1 martie, când Luna vine și punctează toate elementele Crucii cardinale, datorită tranzitului prin semnul Berbecului, iar Soarele formează conjuncția anuală cu Neptun, deschizând un nou ciclu legat de creșterea noastră spirituală. 

După o perioadă de scurtă dar intensă revoluție, din 5 martie, toată această situație instabilă datorată schimbărilor, se așează și se începe concentrarea energiei pe procesul de reconstrucție, trigonul Marte Saturn, și apoi trecerea lui Marte în semnul Taurului.

Această perioadă poate fi asemănată cu un fel de noapte a sufletului, care aduce cele mai multe purificări, aici cred se poate adăuga ceea ce spune Madisyn Taylor foarte frumos:

Noaptea întunecată a sufletului ne invită să distingem clar graniţele identităţii noastre egotice. S-ar putea să ne simţim captivi într-o temniţă care ne stăvileşte accesul la lumină sau la lumea exterioară. Noi descindem dintr-un lăcaş al cunoaşterii superioare şi, probabil, am petrecut un timp îndelungat şi am investit multă energie în tinderea către Lumina Conştiinţei Superioare. Acesta este motivul pentru care noaptea întunecată are valenţele disperării: Suntem, dintr-odată, înstrăinaţi de ceea ce credeam că am realizat; şi durerea emoţională este autentică. Ni se va părea, poate, că totul va fi fost o iluzie şi că nu vom mai răzbi prin întuneric. Cu cât ne zbatem mai mult, cu atât ne par lucrurile mai întunecate; până când, în cele din urmă, ne abandonăm, acceptând că nu ştim ce să facem, cum să gândim, încotro să ne îndreptăm. Această pierdere a simţământului propriei identităţi şi a imaginii asupra noastră înşine ca stăpâni pe situaţie, este punctul la care egoul începe să se fisureze, ori să se domolească; şi posibilitatea pătrunderii Luminii se profilează, tot mai reală.

Unii dintre noi vor trebui să treacă prin acest proces, o singură dată, pe tot parcursul vieţii; în vreme ce alţii s-ar putea să îl înfrunte, în repetate rânduri. Marea revelaţie a nopţii întunecate este desprinderea de falsa noastră identitate de demult. În cele din urmă, renunţăm la credinţa în acest sine fals şi devenim capabili de a recunoaşte şi accepta Lumina.