Pe 3 ianuarie la ora 16.40, Ceres a trecut in semnul Varsatorului, unde va sta pana in 21 martie, cand va trece in semnul Pestilor. Ceres este un asteroid, primul descoperit la inceputul secolului al XIX-lea. Este interesant de subliniat ca la sfarsitul secolului XIX erau cunoscuti mai bine de 400 de asteroizi, iar un secol mai tarziu se cunostea 14.000 de asteroizi si orbitele lor. Daca tinem cont de faptul ca Uranus a fost descoperit atunci cand omenirea a avut nevoie de revolutii, de libertate si dezvoltare tehnica, ca Neptun a aparut cand a fost necesara anestezia, homeopatia, pediatria, hipnoza ca metoda de tratament, iar Pluton odata cu crizele economice, cu razboaiele sau energia nucleara care promitea sa transforme omenirea printr-un proces alchimic, putem spune ca ele au fost descoperite tocmai in anumite perioade, etape ale omenirii cand oamenii aveau nevoie sa primeasca raspunsuri pentru a se transforma si pentru a transforma societatea. Atunci se poate trage concluzia ca aceasta explozie de asteroizi cu care ne confruntam in astrologie, are legatura cu saltul cuantic pe care se pregateste umanitatea sa-l faca, fiecare dintre ei reprezentand potentiale centre de cunoastere, care au corespondente cu centrii aflati in partea dreapta a creierului nostru. Spun acest lucru deoarece influenta lor este destul de redusa ca si influenta energetico- vibrationala fata de planete, totusi ei au un rol subtil, si de aceea cred ca sunt ca niste mici scantei care ar trebui sa aprinda luminite in creierul nostru facand legatura intre spirit si univers. Cu cat sunt mai numerosi cu atat ne vor stimula mai mult materia cenusie, iar ritmul alert in care-i descoperim poate fi asemanat cu descoperirile si schimbarile extraordinare tehnologice, informationale si mediatice.
Cu toate acestea multi astrologi nu prea-i iau in considerare, dar cred eu ca rolul lor este acela de a ne stimula cunoasterea holistica, simultana, extinsa, de a ne provoca sa facem conexiuni si sa ne folosim imaginatia. Asteroizii reprezinta acum posibilitatea de a ne extinde cunoasterea dar cred eu ca si un fel de apropiere, de repliere a astrologilor si astronomilor, pentru ca multitudinea descoperirilor legate de ei face ca numele lor sa devina o problema, pentru ca el trebuie sa sugereze natura lui, asta bazandu-se atat pe structura chimica a mineralelor aflate in compozitia lor, cat si asupra modului de a se manifesta.
Utilizarea lor este o permanenta provocare si chiar nu scriu de fiecare data despre ei, ma uit unde sunt pozitionati si incerc sa-mi extind cunoasterea si intuitia fata de multitudinea lor.
Deci Ceres, cel mai vechi asterorid, reprezinta esenta feminina a generozitatii, alimentatiei, fertilitatii, a relatiei mama fiica, familia monoparentala, iar la nivel subtil respectul de sine, iubirea neconditionata, sentimentul de abandon, despartirile si respingerea, transformarea si conexiunile din procesul mortii; interesant ca a aparut tocmai cand noi femeile ne-am indepartat foarte mult de sufletul nostru, poate si datorita miscarilor feministe sau de emancipare a femeii.
Ceres mai este denumita de greci si Demeter, care vine de la Da Mater, sau Mama Pamant, de aceea i s-a atribuit ca domiciliu semnul Fecioarei, in care calitatile noastre de baza trebuie puse in valoare, descoperite.
La momentul trecerii in semnul Varsatorului, Ceres se afla inca in casa a VII-a si ne vorbeste despre o perioada in care trebuie sa ne regasim pacea interioara si sa ne unim mintea cu sufletul. Un aspect important este acela ca odata ce a intrat in semnul Varstorului va forma un septil cu Luna Neagra care va dura aproape o luna de zile, timp in care ne vom lasa coplesiti de scenarii care ne sunt induse la nivel subtil, tocmai pentru a ne indeparta de ceea ce este necesar sa facem, adica de a ne urma visele si de a ne descoperi calea.
Apoi Ceres se va apropia de Neptun, facand posibile revelatiile, ideile geniale, vindecarile prin credinta, doar ca acestea ne vor fi transmise. Transformarile interioare nu vor lipsi, fiind practic o perioada extrem de favorabila in care mentalul si sufletul pot colabora impreuna pentru desavarsirea noastra spirituala.
Vom fi deosebit de atenti la detalii, meticulosi cu tot ceea ce reprezinta hrana noastra spirituala, dar destul de detasati fata de problemele celor din jur, fiind de multe ori catalogati ca egoisti sau nepasatori. Este important sa comunicam, sa impartasim cu cei din jur trairile si emotiile noastre, sa ne integram in grupuri de studiu sau sa ne alaturam oamenilor care au aceleasi idealuri sufletesti ca ale noastre.
Pentru a nu ne fi afectate relatiile trebuie cultivata gentiletea, umilinta si smerenia, incercand sa nu avem secrete, sa nu impunem legi de functionare, sa fim cat mai protectori si apropiati de cei care sufera.
Se impune multa atentie acelor persoane care sunt insarcinate, riscul de a se dedica altor activitati poate declansa probleme cu sarcina. Este important ca cei care sufera de stomac sa fie mai organizati in alimentatie, pentru ca alimentatia haotica, neregulata poate declansa probleme destul de grave digestive.
Ascendentul momentului in semnul Racului sugereaza ca este important sa ne regasim in linistea caminului, sa fim cat mai apropiati de familie, sa ne reconsideram resursele, sa ne descoperim puterile interioare si capacitatea de a fi creativi si de a ne exprima prin imaginatie.
Rolul cel mai important al acestui tranzit il reprezinta acela de a descoperi hrana spirituala, adica ceea ce ne alimenteaza cu energie, ne imbogateste sufletul, ne ajuta sa fim noi insine, indiferent de efortul pe care-l depunem. Colaborarea Pamantului cu Aerul are nevoie de multa rabdare, pasiune si maleabilitate, astfel incat Pamantul sa fie mai usor de lucrat, aici am imaginea cu roata olarului, si vasul care se lasa modelat de mana creatorului, iar Aerul trebuie sa devina mai dens, ca un fel de ceata, dar de fapt un abur, dar de acel tip care sa ne inspire, care sa ne aduca posibilitatea de a descoperi frumusetea vietii atunci cand ne abandonam ciclurilor naturale, divine. Ar trebui sa fim ca si copacii care indura furtunile toamnei si accepta sa-si lase frunzisul bogat si aurit al toamnei, sa hraneasca pamantul, sa puna bazele unei vegetatii viitoare. Poate ca acest lucru s-ar putea numi transmutatie, sau poate iubire si daruire, intelepciune sau clarviziune, sau acceptarea a ceea ce deja a fost creat perfect.
Mi s-a intamplat uneori sa fiu singura persoana care cunostea adevarul despre un lucru si sa nu-l pot face cunoscut si altora, din diferite motive. Pentru ceilalti, atata timp cat pastram tacerea, eu nu eram decat o alta persoana care nu stia realitatea. Si atunci, in prezenta mea, isi exprimau cu dezinvoltura presupunerile, care, trecute prin alambicul ratiunii personale, se rafinau de indoieli, pana cand de pe limbile lor incepea sa picure esenta pura a convingerii ca au descoperit adevarul.
Vazand cat de departe erau de acesta si cat de convinsi ca inteligenta lor este imposibil de inselat, m-am gandit la nenumaratele momente din viata cand, in lipsa cunoasterii obiective, m-am lasat sedusa de propria mea judecata si am facut presupuneri despre oameni si situatii. Numai ca presupunerile sunt asemenea vrajitoarei din Hansel si Gretel. Initial, te ademenesc cu modestia de a fi „admise in prealabil drept posibile”, dupa care iti intemniteaza bunul-simt si il hranesc cu turta-dulce a orgoliului… Dar cum mintea nu opereaza decat cu certitudini, am inceput sa cred in presupunerile mele, sa le pun in circuitul psihologic, in randul cunostintelor dobandite, la care aveam sa ma raportez in viitor, fara sa inteleg ca ele imi vor influenta nu numai rationamentele, sentimentele, abordarile, atitudinea, ci si intuitia.
M-am vazut pe mine atunci in locul lor, necunoscatoare a adevarului, dar convinsa ca-l poate afla facand presupuneri asupra lui, si pe Dumnezeu in locul meu, cunoscator al Adevarului, privind tacut la ratacirile mele. Chiar si cand mi s-a spus adevarul despre fapte, mintea a inceput sa presupuna motivele; cand mi s-a spus adevarul despre motive, mintea a inceput sa interpreteze motivele, convinsa ca adevarul nu putea sa fie decat o justificare a propriilor mele conceptii si credinte.
Astazi, marturisesc cu mai multa usurinta ca nu stiu adevarul despre o multime de lucruri, dar mai ales ca nu este important pentru mine sa am o parere despre toate. Si ca fiecare nuanta a adevarului, fiecare reflexie pe care o pot percepe, cu mintea sau cu sufletul, este un adevar in sine, si nu un fir care trebuie neaparat brodat in amagitoarea tesatura a cunoasterii. De aceea cred eu ca Ceres in semnul Varsatorului ar trebui sa ne aduca bucuria de a ne imbogati sufletul si a nu deveni robii mintii sau ideilor preconcepute, sau conceptelor a ceea ce vor ceilalti de la noi.