Neptun a intrat din 3 februarie de la ora 21.02, în semnul Peştilor, unde va sta până în 2025. În acest interval de timp, omenirea va trece într-o nouă fază a dezvoltării sale, evident, spre eu, mult mai frumoasă.

Legat de tranzitul în semnul Peştilor am mai scris un articol în 4 aprilie 2011, când Neptun ne-a „prezentat” până în 5 august 2011 o „avanpremieră” a ceea ce înseamnă prezenţa sa în domiciliu.

Acest articol am încercat sa-l scriu de câteva zile şi chiar am muncit aceste zile la el, şi am simţit din plin dizolvarea şi extinderea în neant adusă de Neptun, poate şi pentru că am un sentiment special faţă de această planetă, poziţionată foarte frumos în harta mea.

Se spune despre Neptun că guvernează visele, arta, poezia, muzica, pentru că are ca atribut principal imaginaţia, privită ca parte divină din noi care ne leagă de Dumnezeu.

Lui Neptun îi este specifică starea de vis, imaginativă, lipsită de grabă, care are la bază actul reflecţiei conştiente – este un transformator, un creator de artificii reale, este stăpânul iluziilor şi aducătorul viziunilor subtile. Neptun guvernează ţinutul acvatic, ca definiţie prezentă, doar că puterea lui este mult mai mare, numai dacă ne gândim la numele Poseidon, care în traducere înseamnă soţul Terrei, el este creatorul stăpânul, având o putere primordială, de aceea i se asociază petrolul.

În 1998 Neptun a intrat în zodia Vărsătorului, aducând o dezvoltare şi o explozie informaţională, descoperiri şi inovaţii definind exact omniscienţa la care crede omenirea că a ajuns. Acum, odată cu intrarea în semnul Peştilor, este momentul să ne reîntoarcem la valorile sufletului pentru că mai mult decât oricând vom simţi omniprezenţa lui Dumnezeu.

 

Puţină astronomie…

Tot încercând să conturez articolul am observat sincronicitatea cu care s-au întâmplat descoperirile planetelor transpersonale, cât despre Neptun, aşa cum scria şi Adim în articolul Ritmuri cosmice – ciclul lui Neptun, însăşi descoperirea sa de către astronomi este marcată de aceste trăsături. Se pare că primul astronom care a văzut-o a fost Galileo Galilei, pe 28 decembrie 1612. Neptun şi Jupiter erau în conjuncţie strânsă atunci, iar Galilei observa prin telescop planeta Jupiter şi sateliţii acesteia, şi a notat şi poziţia unei stele de magnitudine 8. Peste o lună, el a notat două stele apropiate, dar în seara următoare a observat că una din ele se deplasase vizibil faţă de cealaltă. Totuşi, el nu şi-a dat seama că descoperise o altă planetă. Încă nu era timpul, căci mai întâi trebuia găsită Uranus…
Mai târziu, şi alţi astronomi renumiţi – Lalande, în 8 şi 10 mai 1795, apoi Herschel la 14 iulie 1830 – au notat observaţii asupra lui Neptun, dar confundând-o cu o stea. Herschel este considerat, în multe tratate ulterioare, descoperitorul lui Neptun, în 1830, dar aveau să mai treacă încă mulţi ani până când astronomii aveau să adauge a noua planetă la schema sistemului solar. În 1846, astronomii Le Verrier şi Adams, lucrând separat, au dedus din calcule matematice poziţia noii planete, singura care putea explica unele anomalii constatate în orbita lui Uranus. Birocraţia sau alte cauze au întârziat în mod ciudat confirmarea teoriei lor prin observaţiile de la marile observatoare astronomice ale vremii, şi abia pe 23 septembrie 1846, la indicaţiile lui Le Verrier, un modest astronom german pe nume Galle a notat prima observaţie a planetei Neptun. De remarcat că multe alte observaţii ale ei fuseseră notate de alţi astronomi, chiar în acel an, dar nici unul nu îşi dăduse seama că era vorba chiar de noua planetă pe care o căutau! În acest context, era şi firesc ca Neptun să fie asociată cu iluzia şi cu straniul.

 

Influenţa astrologică

Când s-a descoperit această planetă, au avut loc evenimente specifice vibraţiei, în 1861 s-a abolit sclavia în SUA, s-a abolit munca forţată a iobagilor din Rusia, s-au stabilit condiţii de muncă şi reglementări mult mai umane în industria minieră din regat, spiritismul şi magia au fost înfloritoare, s-a fondat mişcarea teozofică fondată de doamna Blavatsky, frăţia mistică tibetană, Chopian, Berlioz, Rossini compuneau o uimitoare şi memorabilă muzică romantică, iar 1861 se naşte Debussy. La celălalt pol goana după aur în California şi Australia generează adevărate vise mirobolante, lăsând în urmă o mulţime de oraşe fantomă. Se descoperă o forţă nevăzută, invizibilă, lipsită de concreteţe, forţa aburului care aduce o adevărată revoluţie tehnică.

Tot concomitent cu descoperirea planetei Neptun, s-au inventat şi fabricat anestezicele şi evident au avut loc revoluţiile europene.

Când Neptun a fost în semnul Peştilor s-au întâmplat cele mai multe dezastre din istoria maritimă, de exemplu în 1848 când 124 de bărci pescăreşti au fost distruse în Scoţia, sau a dus la perioada de prohibiţie în SUA în 1851, a fost războiul opiumului în 1841 şi altele.

 

Neptun în tema astrologică a României

Pentru România Neptun este foarte important pentru că se află în semnul Peştilor în conjuncţie cu Mijlocul Cerului (harta ridicata pentru data de 5 februarie 1859), ceea ce mi se pare real dacă ţinem cont de următoarele:

– prima rafinărie din lume a fost la Ploieşti;

– Bucureştiul a fost primul oraş din lume unde s-a indrodus iluminatul stradal lampant – 1857;

– România a fost prima ţară din lume care a exportat benzina, în 1900;

– tot la noi a fost prima şcoală de maiştri sondori din lume;

– Lazăr Edeleanu a reuşit pentru prima oară în lume rafinarea produselor petroliere cu bioxid de sulf, fără modificarea chimică;

– inginerul Virgil Tacit a construit un ventil rămas în istoria petrolului ca ventilul Tacit, care adaptat la sondele de erupţie le putea închide hidraulic de la distanţă, chiar dacă sonda eruptivă lua foc – a fost patentat în România şi apoi în Austria, Mexic, etc.;

– Ion Basgan a descoperit principiul sincronicităţii şi a brevetat în 1934 un nou sistem de foraj care a făcut carieră fulminantă în SUA şi lista poate continua.

De aceea se poate spune că pentru România acest tranzit este extrem de important, şi chiar astăzi, am auzit la radio despre faptul că pe platforma marină există zăcăminte importante de gaze, care vor fi exploatate.

Probabil că această poziţie a creat în folclorul popular doinele şi baladele, dar şi dorul de mântuire, acceptarea karmei de neam, ospitalitatea necondiţionată, dezinteresul faţă de războaiele de cucerire, aparenta pierdere a identităţii, care de altfel este foarte puternică şi indestructibilă, grădinile raiului, adică peisajele de o frumuseţe cerească şi multe altele.

 

Neptun şi… glanda pineală

Trecând la aspectul spiritual care îi este atribuit în legătură strânsă cu casa a XII-a pe care o guvernează, se poate spune că Neptun ne transmite că adevărul este exact acolo unde dorim să-l găsim. Tot Neptun ne învaţă că există universuri paralele, ne conectează la Dumnezeu şi ne defineşte dependenţa ca fiind modalitatea de a scăpa de rigorile lumii. Probabil pentru că Neptun este răspunzător de epifiză sau cum mai este denumită, glanda pineală; ea este localizată exact în centrul geometric al creierului. Dacă se face o similitudine între om şi Pământ, locaţia ar fi exact în zona Marii Piramide egiptene, care este amplasată în centrul planetei noastre fizice.

Glanda pineală este de mărimea unui bob de mazăre şi este amplasată într-o cavitate mică, în spatele şi deasupra glandei pituitare de care este răspunzătoare Uranus. Se numeşte aşa pentru că are forma unui con de pin, simbolul său apărând atât la sumerieni, egipteni cât şi la greci şi însuşi papa are în vârful sceptrului papal, un con de pin, ea trebuind privită ca o poartă hiperdimensională naturală. Este situată în masa encefalului, între cele două emisfere, pe partea epitalamusului, chiar în spatele ochilor şi este legată de al treilea ventricul al creierului. Adevărata funcţie a acestei glande misterioase a fost îndelung contemplată de către filosofi şi adepţi spirituali. Vechii greci credeau că glanda pineală reprezenta legătura noastră cu „Realitatea Gândului”. Marele filosof Descartes a numit-o „Locul sufletului”.

Glanda pineală prezintă multe caracteristici ale ochiului exterior. Această glandă conţine o hartă completă a câmpului vizual al ochiului. Este activată de lumină şi controlează variaţiile bioritmului natural al organismului. Glanda pineală funcţionează într-o armonie directă cu hipotalamusul – ce coordonează reacţiile legate de sete, foame, sexualitate, ceasul biologic, precum şi procesul de îmbătrânire. Glanda pineală secretă melatonina în stare de relaxare şi, de asemenea, răspunde la energia câmpului electromagnetic. În zona unei anumite frecvenţe a undelor cerebrale, cum ar fi undele Theta, simţul graniţei ego-ului, deseori, dispare. Conştiinţa noastră este, în acel moment, mai puţin preocupată de existenţa fizică. Potrivit mai multor tradiţii vechi, acest lucru se întâmplă în momentul în care cel de-al treilea ochi începe să manifeste puteri speciale. Cel de-al treilea ochi şi glanda pienală este foarte bine simbolizată de desenul ochului atotvăzător.

Dacă la toate acestea mai spunem că studiul timpanului urechii, a arătat că poziţia acestuia este în unghi. După modelul său a fost realizat un microfon tridimensional, apoi sunetul a fost redat în difuzoare holografice, obţinându-se un sunet holografic, similar cu o hologramă din lumină. Lobii urechii au unghiurile egale cu cele ale marii piramide din Egipt, după care se poate forma un tetraedru regulat, care atunci când stăm aşezaţi cu faţa în sus, are în centrul său, unde credeţi? În glanda pineală.

 

 

Cu toate că prezenţa glandei pineale nu a fost confirmată decât recent, tradiţiile mistice şi şco­lile legate de ezoterism au promovat mult timp faptul că această porţiune din creier este conectată la realităţile alternative şi la niveluri mai înalte de conştiinţă.

Potrivit tradiţiilor, când glanda pineală „se trezeşte” apare o presiune la baza creierului. În momentul în care glanda pineală este activată, se crede că aceasta devine o linie directă către stări mai înalte ale conştiinţei. Interesant este şi faptul că, oasele din cutia craniană, aflate imediat în faţa celui de-al treilea ochi, au tendinţa de a deveni mai subţiri la persoanele care practică meditaţia de mai mult timp sau la „căutătorii” serioşi.

Primul pas pentru creşterea sensibilităţii celui de-al treilea ochi este relaxarea fizică. Vechile şcoli mistice apelau, pentru dezvoltarea glandei pineale la studenţi, la procedee care aveau ca scop distragerea atenţiei de la simţurile fizice. Apoi, studenţii erau direcţionaţi să se concentreze mental asupra unui punct  din mijlocul frunţii. Această procedură nu se foloseşte, propriu-zis, de muşchii ochilor. Este mai degrabă o concentrare „internă”.

Ea este responsabilă, printre altele, cu secreţia unei puternice substanţe halucinogene, DMT-ul, care se găseşte şi în băutura pe nume ayahuasca a şamanilor din pădurea amazoniană. Substanţa respectivă se secretă în mici cantităţi în timpul somnului, cauzând visele, şi în foarte mari cantităţi atunci când mori, cauzând aşa numitele „experienţe aproape de moarte”.

Şi de aici evident se pot face toate celelalte conexiuni legate de planeta Neptun cu toate extremele aferente: aspiraţii umane, dor de răscumpărare, evadare, izolare, patologie, dependenţă, nebunie, depersonalizare, negare, fraudă = cine înşeală şi în ce sens, karmă şi blesteme, abuz, eşuare, psihic colectiv şi lista poate continua în funcţie de percepţia şi starea imaginativă a fiecăruia.

 

Ce va aduce intrarea lui Neptun în semnul Peştilor?

Este de notat că toate acestea se vor manifesta evident odată cu intrarea lui Neptun în domiciliul propriu, aducând mişcări de masă, în sensul unor idealuri = vise comune. Orgoliul exacerbat va fi sancţionat din ce în ce mai des, fiind o formă specială de moarte, pentru că este o încălcare a sentimentului religios profund, care recunoaşte cu modestie darurile şi binecuvântările de viaţă.

Eşuările se vor datora invidiei, furiilor, dorinţelor de răzbunare personală, pentru că vor activa karma, punând în aplicare ”blestemele”, dacă le înţelegem ca reacţie asupra abuzurilor aduse Creativităţii şi Creaţiei în cel mai larg sens al cuvântului.

Tot Neptun în semnul Peştilor ne va aduce în prezent tot ceea ce am lăsat de izbelişte în Trecut, aici referirea fiind exact direcţionată spre plăţile karmice, fiind vorba despre corecţii, despre scoaterea la lumină a unor numeroase crize necesare pentru renunţarea la deţinerea controlului, pentru a învăţa acceptarea dimensiunilor nevăzute necesare vieţii. Vom avea o mare putere şi tărie, atunci când vom avea o atitudine conştientă, plină de modestie. Dacă refuzăm să privim în interiorul nostru, adică să ne activăm glanda pineală, vor apare aşa zişi duşmani invizibili care ne vor forţa să ne schimbăm sau să plecăm.

Ce ne spune Neptun în semnul Peştilor? În primul rând că demnitatea, eleganţa şi respectul, mai ales pentru regulile oficiale, sunt esenţiale, pentru că indisciplinatul, răzvrătitul şi excentricul pe care le-a cultivat Neptun în semnul Vărsătorului, are nevoie să înveţe acum rafinamentul; apoi tot ceea ce vom face se va reflecta şi întoarce ca un bumerang împotriva noastră dacă nu există respect.

Vom trece prin situaţii duale, pentru că vechiul nu pate fi înlocuit deodată, dar cu siguranţă dacă ne vom asculta intuiţia, adică vocea îngerului păzitor, vom şti să luăm şi să urmăm ceea ce este corect. Este perioada în care tot ceea ce este superficial va fi înlăturat, rămânând numai ce este esenţial şi valoros.

Poate se pune întrebarea cum se vor realiza toate acestea; foarte simplu, dacă fiecare se va consacra unui ideal, dar oare suntem pregătiţi să ne asumăm acest rol? Dacă da, sigur se va trezi, prin propagare conştiinţa socială.

În acest fel, pas cu pas vom culege ce am semănat dar şi ce cultivăm, este un moment karmic, care ne cere să ne desăvârşim, pentru a învăţa ceea ce ne-a transmis Iisus: IUBIREA ca singur mod de evoluţie în Lumină.

În loc de final

Un tânăr fără credinţă spunea mereu că el nu crede în minuni. Dar într-o zi, mergând pe stradă, a întâlnit un om, care, plimbându-se încet, se oprea la tot pasul şi, privind în dreapta şi în stânga, exclama întruna:   
– Doamne, ce minune! Ce minunăţii mi-a fost dat să văd!   
– Nu te supăra, a întrebat necredinciosul, dar la ce te uiţi şi te minunezi aşa de tare ?         
– Cum la ce ? La floarea aceasta minunată! Şi la copacul de acolo şi, uite, priveşte norii, cât sunt de frumoşi!           
– Ce ţi-e, omule, a mai spus necredinciosul, n-ai mai văzut flori sau copaci până acum ? Ce, până acum nu te-ai mai uitat niciodată pe cer să vezi norii şi păsările zburând ?           
– Nu! – a răspuns omul. Vezi dumneata, până astăzi am fost orb din naştere. Însă, cu o săptămână în urmă, familia m-a adus în acest oraş la un medic celebru care m-a operat şi m-a îngrijit cu multă dragoste. Chiar azi dimineaţă mi-a scos bandajele de la ochi şi, după ce a văzut că nu mai am nimic şi m-am vindecat complet, m-a lăsat să plec.
De când am ieşit din spital, mă plimb însă pe străzi şi nu mă mai satur să privesc atâtea lucruri frumoase, atâtea minuni. Dumneata poate că, văzând în fiecare zi florile, copacii, oamenii din jurul tău, nici nu mai realizezi cât este de minunată această lume, cât este de uimitoare. Dar eu, eu o văd pentru prima oară şi, crede-mă, niciodată nu mi-am imaginat ceva atât de frumos. Mulţumesc lui Dumnezeu pentru toate aceste lucruri frumoase pe care le-a creat şi pentru faptul că mi-a ajutat să pot, în sfârşit, să le văd şi eu şi să mă bucur de ele.     
Dar, dacă tot ne-am întâlnit, spune-mi încotro găsesc o biserică, fiindcă vreau să aprind o lumânare şi să mulţumesc Domnului pentru minunea care a făcut-o astăzi cu mine?

Impresionat de cuvintele omului, necredinciosul l-a însoţit pe acesta până la o bisericuţă apropiată. Au intrat împreună, au aprins câte o lumânare şi au început să se roage încet, în faţa unei icoane.         
În sufletul său, omul necredincios până atunci a înţeles că nu lumea era de vină, ci el. Toate erau pline de frumuseţe, toate erau minuni, dar el nu ştia să le vadă. Trecea pe lângă ele, fără să le observe.

 

Ce minune este mai frumoasă decât o floare ce se deschide, oferindu-şi parfumul ? Poate cineva să-mi arate o minune mai mare decât dragostea şi devotamentul unei mame pentru copilul ei ? Este cineva atât de crud, încât să nu simtă dragostea – minunea minunilor ?       
Adevăratele miracole nu trebuie să le vezi, ci să le simţi. Şi în orice creştin se întâmplă un miracol atunci când, apropiindu-se de ceilalţi prin dragoste, simte cum se apropie de Dumnezeu.

Şi nu uitaţi, mintea sporovăieşte continuu şi găseşte oricând un drum mai bun pentru acţiune, dar – la o privire atenta – vom observa că niciodată n-am făcut altceva decât ceea ce „am putut” în acel moment. Fie că am luat decizii emoţionale, fie că au fost raţionale, fie că ne-am lăsat purtaţi de valuri ori de inconştienţă, întotdeauna am făcut ceea ce am putut în acel moment. Simplul fapt de a fi conştienţi de limitele „puterii” noastre de decizie şi alegere, ne va ajuta fantastic să depăşim sentimentul de vinovăţie. Şi vom vedea de ce ne este atât de folositor să ieşim de sub puterea „malefică” a acestei trăiri.