Echinocţiul de toamnă are loc în acest an în 22 septembrie la ora 17.48, pe ora planetară a Soarelui, în săptămâna Soarelui, în casa a VII a, în acest fel subliniind importanţa momentului de trecere a Soarelui din semnul Fecioarei în semnul Balanţei – casa a VII a corespunde semnului Balanţei. Din toate acestea se poate trage o primă concluzie că suntem într-o perioadă a corespondenţelor, a similitudinilor, tocmai pentru a ni se dezvolta atenţia exterioară, privirea periferică subtilă, inteligenţa conectivă, în acest fel făcându-se un prim plan în dezvoltarea privirii holistice.
De aceea acest moment de echilibru este necesar mai ales pentru a ne găsi noi, în interiorul nostru pacea şi împlinirea sufletească, căci fără ea nu vom putea dezvolta tot ceea ce am explicat.
Ca definiţie, momentul de echinocţiu reprezintă momentul împlinirii ciclului, este un moment de concentrare, încheiere şi culegere a roadelor, atât la propriu cât şi la figurat, adică de culegere a manifestărilor. Chinezii spun că la echinocţii energia yin şi yang se află în echilibru, ceea ce reprezintă cazul ideal, şi un model de atitudine şi comportamental, pentru că atunci, nimic nu ne dezechilibrează. Probabil, că nu întâmplător, echinocţiul are loc la intrarea Soarelui în semnul Balanţei, care ar trebuie să fie pentru fiecare dintre noi, o perioadă de echilibru.

La momentul trecerii sale, Ascendentul se află la gradul 24 Vărsător, în acest fel practic ni se indică cum este distribuită puterea Soarelui, canalul cel mai potrivit spre care ar trebui să ne direcţionăm atenţia. De aceea simbolurile sabine sunt atât de sugestive, pentru că ne dau imagini simbol sugestive pentru a avea şi imaginea nu numai ideea. La acest echinocţiu, atât de important, pentru că este un moment de răgaz în care avem de făcut alegeri, imaginea este: Eliberat acum de pasiuni, un om propovăduieşte înţelepciunea profundă. Comentariile sunt aproape de prisos, pentru că ne sugerează tocmai echilibrul şi calmul, posibilitatea cuceririi de sine, adică capacitatea pe care fiecare dintre noi o are acum multiplicată, pentru a-şi utiliza corect experienţa, pasiunile, trăirile şi inteligenţa, pentru a-şi găsi echilibrul interior şi implicit cel exterior. În plus ar trebui să ne schimbăm tipul instinctiv de acţiune cotidiană, cu creativitatea.
Personal cred că acest echinocţiu de toamnă va fi punctul de echilibru, de concentrare, de dinaintea unei perioade cu adevărat importante şi transformatoare pentru omenire. Acum în fiecare dintre noi, forţe nevăzute spirituale luminoase, benefice, lucrează să concentreze esenţialul, să ne traseze direcţia şi calea corectă pe care ar trebui să ne orientăm. De aceea ultima perioadă a părut atât de agitată şi confuză, pentru că toată susţinerea spirituală a fost concentrată spre realizarea acestei situaţii, de aceea multe lucruri nu ne-au ieşit în schimb fiind orientaţi către altele la care nu ne gândeam. Practic am fost forţaţi să învăţăm să trăim şi să înţelegem că totul are un timp al său şi dacă facem linişte în sufletul nostru, vom auzi clar vocea care ne indică calea de urmat.
Probabil că această acţiune subtilă, este atât de greu de sesizat, dar aduce multă suferinţă, multă zbatere, fiind o parte a ceea ce se consideră sfârşitul. Spun aceasta deoarece mulţi nu se vor opri din această zbatere, epuizantă până la secătuirea totală a forţelor, ceea ce cu siguranţă le va crea dezechilibre majore. Unul din cele mai puternice exerciţii de creştere interioară pe care le putem face acum, este să fim atenţi la lucrurile pe care le facem în mod automat – ca respiraţia, clipirea pleoapelor, să fim atenţi la lucrurile din jurul nostru.
Când facem asta, permitem creierului nostru să lucreze cu mai multă libertate – fără interferenţa dorinţelor noastre. Unele probleme care păreau de nerezolvat sfârşesc prin a fi rezolvate, iar unele suferinţe pe care le credeam a fi de nedepăşit sfârşesc prin a dispărea fără efort.

La nici un echinocţiu de până acum, mesajul nu a fost atât de concret, de direct, de aceea echilibrul este esenţial în această zi, ca primă lecţie a unui exerciţiu de durată.
Uranus guvernatorul Ascendentului, este în opoziţie disociată cu Mercur, fiind poziţionat în casa a I a, iar Soarele imediat ce intră în semnul Balanţei formează opoziţia anuală cu el. De aceea starea noastră, a tuturor, este una de precipitare, de disipare a energiei în multe direcţii deodată; este ca şi cum ar trebui să ne multiplicăm pentru a putea să facem faţă la tot ce ni se cere. Eforturile de concentrare sunt imense, resursele fizice sunt suprasolicitate, iar psihic, suntem într-o extremă. Tot ce ar trebui să facem pentru a ne putea coordona corect, este să lăsăm lucrurile să vină în ordinea lor, de aceea avem nevoie de echilibru, pentru a scăpa de tendinţa de a controla, de impresia că noi ştim mai bine cine şi ce.
Din acest punct de vedere, poziţia planetelor este extrem de sugestivă, Soarele este la începutul semnului Balanţei iar Saturn la finalul ei, este ca şi cum această zodie este încadrată, de la polul opus, Uranus acţionează, el vine să aducă revoluţia interioară – Soarele şi exterioară, mă refer la lumea noastră concretă – Saturn. Tot ceea ce se întâmplă acum, această agitaţie şi parcă lipsă de substanţializare, are loc pentru a ne învăţa să ţinem sub control dorinţele distructive. Nevoia de echilibru şi armonie este cea care practic ne face să lucrăm la parametrii optimi. Detaşarea emoţională este cea care ne dă puterea de a realiza echilibrul şi de a-l menţine chiar dacă asta presupune efort continuu, care acum, în mod obişnuit aparent ne oboseşte. Putem asemăna această perioadă cu eforturile intense care se fac pentru a ne opune impunerii păcii prin război. La acest echinocţiu suntem ajutaţi să învăţăm să menţinem echilibrul interior şi exterior prin utilizarea de mijloace sociale, artistice şi estetice. Acum suntem ajutaţi să creăm armonie, dar fără a ne pierde armonia interioara, lăsându-ne spaţiu pentru exprimarea de sine şi încărcarea propriilor baterii. Doar aşa putem ajunge la un echilibrul dintre dorinţele noastre emoţionale, mentale şi spirituale, care să ne permită sa accedem la următorul nivel de existenţă în armonie cu Dumnezeu.
Să nu uităm că lucrurile din jurul nostru ne pot fi de folos în multe privinţe, dar depinde de noi cât de înţelept le folosim. Uneori trebuie să le păstrăm şi să le îngrijim, alteori trebuie să ştim să renunţăm la ele sau să le transformăm în altceva care ne foloseşte. Ştiinţa folosirii lucrurilor din această lume are limitele ei, dar continuu putem descoperi noi posibilităţi, până când vom înţelege că avem dreptul să folosim tot ce este, dar că putem să ajungem să depindem cât mai puţin de ceea ce vedem în exterior.