Autismul este considerat o tulburare neuropsihologică, pe care o percepem ca o imposibilitate de comunicare cu persoana care are acea tulburare. Aceste persoane trăiesc practic în lumea lor, handicapul fiind de fapt dizabilitatea socială.
Autismul a fost recunoscut în anul 1943 dar a fost menţionat încă din 1799, când Pluton păşea în semnul Peştilor - acest ingres şi această poziţie, spune că puterea constă în A FI nu în A AVEA, sau aşa cum Theillard de Chardin spunea: “Nu suntem fiinţe umane care trăiesc o experienţă spirituală, ci fiinţe spirituale care trăiesc o experienţă umana”.
Dacă plecăm de la acest concept atunci poate că noţiunea de autism poate fi privită dintr-o altă perspectivă, refuzul de a trăi experienţa umană prezentă.
Medical, în sens astrologic privind şi strict ca părere personală şi din experienţa terapeutică, problema este destul de complexă, greu de abordat doar dintr-o perspectivă sau alta. Oricum se poate spune că o parte răspunzătoare a declanşării autismului este cortexul frontal, se pare, că el este sediul puterii de voinţă, înţeleasă ca abilitatea de a avea o perspectivă pe termen lung în evaluarea riscurilor şi recompenselor. Cortexul mai are funcţia de a primi şi procesa informaţiile senzoriale, el fiind împărţit în lobi, din care lobul frontal este implicat în luarea deciziilor, rezolvarea problemelor, raţionament, hotărâre, motivaţie, memorie şi planificare. Nu este neapărat vorba de o lipsă ci de un program decis prin voinţă proprie şi nu numai, în spatele lui situându-se activităţi foarte importante, subtile, greu de rezolvat de ceilalţi oameni foarte ancoraţi în material şi cărora le este dificil să decidă să efectueze sacrificii pentru a rezolva probleme spirituale foarte înalte şi importante. Lobul frontal adăposteşte cele mai sofisticate matrice de reţele neuronale din creier, care îl echipează pentru manevrare, coordonare şi integrarea activităţilor tuturor celorlalte regiuni. Lobul frontal determină astfel funcţia de a fi aici şi acum, doar că pentru aproape noi toţi acest fapt înseamnă de a fi în mare parte focusaţi şi pe planul material. De aceea cred că cei care au autism, au de fapt o excepţională calitate de a fi aici fără acum-ul material, ei fiind implicaţi în activităţi spirituale extrem de importante.
Din punct de vedere astrologic, spuneam că atunci când a fost recunoscută existenţa acestei ”boli”, Pluton se afla la primele grade în semnul Peştilor, semn care este cumva răspunzător de funcţiile spirituale, iar Pluton, cu concretizarea, în sensul acceptării şi cercetării ei. De fapt considerată prea puţin o boală, componenta plutoniană constă tocmai în acest caz tocmai în componenta aşa zis degenerativă care i se atribuie. Într-un plan mai înalt Pluton stăpâneşte adâncimile subconştientului, dar şi acele zone de dincolo de viaţa pe care marea majoritate dintre noi o cunoaşte, cu care subconştientul are o importantă legătură. Poate că Pluton reprezintă legătura dintre zei şi oameni, iar putând să ne conducă la dovezi concrete legate de nemurire, adică de experienţele continue ale Conştiinţei noastre. În acest context poate că autismul poate privit aşa, ca un moment al Conştiinţei greu de definit, cel puţin în termenii cunoaşteri umane de acum, dar cu siguranţă necesar, privit dintr-o perspectivă holistică.
În anul 2013 Neptun vine peste poziţia pe care Pluton a avut-o în momentul declarării acestei afecţiuni, şi cred că va marca descoperirea sau publicarea unor idei de frontieră care vor pune în altă lumină autismul, pentru că o parte importantă a acestor acţiuni se cunosc, dar nu sunt complet stăpânite mecanismele concrete, fizice.
Trebuie menţionat că în anul 1874 neurologul Carl Wernicke descoperă o nouă porţiune a creierului, denumită aria Wernicke, care este răspunzătoare de înţelegerea, recunoaşterea interpretarea şi procesarea semantică a limbajului. Această arie este plasată pe lobul temporal stâng, posterior complexului auditiv primar. La momentul descoperirii acestei arii, Pluton se afla în exil în semnul Taurului, iar Neptun şi Nodul Nord erau în conjuncţie pe cuspida la semnul Taurului, în cuadratură cu Uranus, aflat şi el în exil în semnul Leului. Acest fapt ne sugerează că această descoperire era cumva necesară cunoaşterii capacităţii funcţiilor creierului, doar că aplicativitatea a fost restrânsă, rezumată doar la planul concret, material, prea puţin la cel spiritual. Prezenţa lui Uranus în această ecuaţie este cea care mă face să afirm că această arie Wernicke, este foarte importantă, că de fapt autismul ne prezintă o altă capacitate de comunicare umană, ne studiată încă destul de profund, dar evident existentă, capacitate prin care putem comunica foarte uşor în alte limbaje decât cele pământene, materializate prin sunet, scris sau informaţional. Există probabil un limbaj algoritmic, pentru accesarea căruia avem nevoie de această arie, dar care poate fi activată doar prin voinţă şi efort propriu, prin starea de libertate. Uranus stăpâneşte şi automatismul şi spasmul involuntar caracteristic sistemului nervos extra piramidal, ceea ce de fapt a determinat un studiu destul de superficial a acestui subiect. Dar evident ne explică multe, mai ales posibilitatea de relaxare prin muzică, pentru că cei diagnosticaţi cu autism, au o activitate cerebrală matriceală extrem de intensă, fiindu-le greu să se relaxeze.
Am scris acest articol, tocmai în această zi, pentru a mulţumi existenţei acestor persoane pe pământ, pentru a transmite un gând de iubire celor care le sunt apropiaţi sufleteşte şi spiritual dar şi pentru a-mi cere iertare pentru superficialitatea cu care-i tratăm.
