Acest aspect mi se pare unul dintre cele mai interesante ale acestei perioade, căci el reface Careul în T dintre Marte Uranus și Pluton, în sensul unui aspect cu care ne-am mai întâlnit exact cu doi ani în urmă, la sfârșitul anului 2013. Diferența este doar de gradul la care se manifestă această configurație, atunci se petrecea în gradul 11 Capricorn, Balanță, Berbec (de fapt în acest semn gradul 9), iar acum ne poziționăm în jurul gradului 17 Berbec, Balanță, Capricorn (de fapt pentru Capricorn gradul este 15). Următorul Careu în T se va reface la sfârșit de noiembrie, început de decembrie 2017, acela fiind de fapt și ultimul, din seria de trei.
Evident că cel din această perioadă este cel mai puternic, el adună toată forța, toată esența și o distribuie într-un fel specific, adică, ultimativ și intempestiv, fără drept de apel. Ceea ce până acum nu s-a schimbat, așa rămâne și va fi înlăturat. Aici este interesant de observat că Ascendentul momentului este la grad anaretic Balanță iar guvernatorul Balanței, planeta Venus, se află chiar în casa I, sub guvernarea lui Pluton, dar și a lui Marte. Este la fel de interesant de subliniat că toate celelalte planete, cu excepția lui Neptun aflat în domiciliu, sunt sub guvernarea lui Pluton prin Mercur. Asta se întâmplă ca și cum Saturn, înainte de a trece în propriul domiciliu - peste doi ani - delegă rezolvarea restanțelor și purificarea lui Pluton. Este ca și cum totul este focalizat pe transformare, pe eliminarea a tot ce este putred, depășit, lipsit de esență spirituală, noi trebuind să înțelegem acest fapt și să ne implicăm în realizarea lui. Aș putea spune că ne aflăm în plin proces de ceva vreme, fără a da atenție acestei situații, sau fără a ne interesa. De aceea manifestarea ne va surprinde cu atât mai mult, în plus ea venind oarecum pe etape pentru a nu ne bulversa complet existența. În sprijinul afirmațiilor de mai sus, Marte este în septil cu Saturn, ceea ce aduce o încărcătură deosebită acțiunilor noastre, o forță specială, căci ele, rămân de referință pentru următorii ani. De aceea cred eu, că acest aspect ne aduce un moment de responsabilizare dar și de trezire din nepăsarea spirituală în care ne poziționăm de mii de ani. Se știe, astrologic vorbind, că asocierea dintre Marte și Saturn este dintre cele mai neplăcute, căci vine în forță, fără tact și drept de apel sau reacție. Septilul, cu atât mai mult generează puncte de discontinuitate, de hiatus, prin care suntem obligați să ne completăm lipsurile, să conștientizăm erorile, să acceptăm și să iertăm. Prima etapă durează până în jurul datei de 7 aprilie 2016, după care a doua etapă va fi cea mai complicată - ea va cuprinde inclusiv retrogradarea lui Marte și se va încheia abia în jurul datei de 20 august 2016, în această cea de-a doua etapă se vor produce cele mai mari schimbări. Pe moment putem încă acționa și ne putem implica, apoi totul va deveni extrem de rapid și greu de controlat.
Dacă ne raportăm la Ascendent, ca și direcție pe care o avem de urmat/înțeles, gradul 29 Balanță are o încărcătură aparte, el se referă la un ultimatum pe care-l avem pentru a ne regăsi în exteriorul nostru, pentru a ne utiliza toate calitățile în cel mai creativ mod, astfel încât să ne punem amprenta constructivă asupra a tot ceea ce facem. El ne mai determină să depășim vederea îngustă și să privim holistic tot ceea ce se află în jurul nostru.
Neptun este încă în septilul cu Pluton, adevărat, mai slab ca acțiune fiind în desfacere, doar că forța lui constă prin acea că Neptun influențează indirect, Nodul Nord, căci direct este dificil de realizat, fără a se activa karma sau trecutul. De aceea acțiunea lui este destul de învăluitoare, invizibilă, tăcută și neobservată. Poate doar fi intuită sau înțeleasă de aceia care caută răspunsuri, le cer și le primesc personal. Doar că odată cerute și primite, răspunsurile nu pot fi lăsate așa, ci trebuie puse în practică rapid și concentrat. Numai în acest fel Venus devine creativă și realizează Destinul, iar Neptun ne ajută să ne transformăm gândirea holistică, cam acestea ar fi consecințele constructive ale aspectului de septil dintre Neptun și Pluton - purtătorul energiei și a resurselor viitorului.
Saturn formează quintil cu Nodul Nord, acesta este cel mai productiv aspect căci el generează Viitorul, el ne spune că ar trebui să ne concentrăm doar pe acțiunile creative și spirituale, pentru a putea fi parte din evenimentele globale, chiar dacă nu le înțelegem, nu ne interesează, sau ne preocupă. Opoziția Uranus Marte, capătă în acest context, o altă valență, aceea a acțiunilor raționale, dedicate, inspirate și tehnice, adică eficiente, orientate pentru a se putea face o trecere între trecut și Viitor, o trecere cât mai naturală, ceea ce ar însemna, că tot ceea ce avem de făcut este să fim spirituali și să respectăm principiile vieții.
Mai este de subliniat un aspect, Pallas, este în conjuncție cu Pluton, energia celor două stele unindu-se pentru a ne ajuta să ne descoperim realmente valoarea spirituală, pentru a ne pune în funcțiune inteligența, cunoașterea și intuiția, pentru a ne sprijini să ne depășim limitele atât de joase în care am rămas. Mi se pare extrem de sugestivă această apropiere, și este un aspect demn de reținut și analizat, mai ales în contextul actual. Ambele se află în puterea Capricornului, în gradul 15, ca și cum se unesc pentru a ne arăta esența fiecărui lucru, probleme, situații sau context. Totul este să vrem să vedem și să că căutăm. Mai mult decât atât cele două se află în conjuncție cu steaua Wega (Vega) ceea ce este extrem de rar, adică întâlnirea concomitentă a celor trei. Ea ne vorbește despre victoria Luminii, despre schimbări spirituale, despre Speranță. Mi se pare interesant să subliniez, că în România această stea este vizibilă tot timpul, altfel fiind observabilă doar vara. Vega a fost steaua Polară a cerului nordic aproximativ în anul 12 000 înainte de Hristos, și va fi din nou prin jurul anului 13,727 după Hristos, când declinația sa va fi de +86°14'.
Altair si Vega sunt doua stele stralucitoare despartite de Calea Lactee pe seama carora oamenii au nascocit multe povesti.
Daca vei citi aceasta minunata poveste populara japoneza vei descoperi ca cele doua stele au fost ,demult, un tanar pamantean foarte iscusit si harnic si o zana frumoasa ce locuia in ceruri.
***
Intr-un sat din Japonia traia un tanar voinic si chipes, cum nu se mai vazuse pana atunci prin partile locului.
Era cel mai harnic dintre tinerii satului. La lucratul pamantului sau la taiatul lemnelor in padure era neintrecut. Pe ce punea mana, facea repede si bine.
Intr-o zi, inainte de revarsatul zorilor, a plecat la munte impreuna cu alti sateni pentru a dobori copacii si a-i stivui in gramezi. Harnic cum era, a terminat treaba mai repede decat de obicei si s-a dus la rau sa faca baie.
I-a trecut prin cap sa mearga mai in susul raului, acolo unde nu mai fusese niciodata...
A mers cat a mers si a dat de un lac mare, unde doar putini omeni ai satului ajunsesera acolo, din intamplare.
S-a apropiat de mal si spre surprinnderea sa a vazut mai multe fete scaldandu-se in lac.
Fiecare dintre ele era de o frumusete deosebita, asa cum tanarul nu mai vazuse niciodata. Incantat ca le vede, s-a ascuns dupa un copac gros de pe malul lacului. A privit cu atentie in jur si a descoperit mai multe rochii argintii, usoare ca pana ce stateau agatate de crengile copacilor.
A luat una din acele rochii si s-a ascuns cu ea undeva, ceva mai departe de mal, asteptand ca fetele sa iasa din lac.
Curand ele au iesit din apa, si-a pus fiecare rochia si au disparut fara urma...
Una, insa, negasind-o pe a ei, s-a asezat la radacina unui brad inalt, dupa un tufis si a inceput sa planga.
Tanarul, care urmarise totul de la distanta, a vazut frumoasa fata ce se ineaca in lacrimi si a intrebat-o:
- Ce s-a intamplat? De ce plangi?
- Eu sunt o zana, ii spuse ea, continuand sa planga. In timp ce faceam baie, mi-a disparut rochia. Fara ea nu ma pot intoarce la surorile mele, sus, deasupra norilor, in imparatia zanelor! i-a explicat fata printre sughituri.
- Ce pacat! zise atunci tanarul, cu glas compatimitor. Daca nu te mai poti intoarce la ele, acolo sus, deasupra norilor, atunci marita-te cu mine! Te invoiesti?
Fata, la inceput, l-a refuzat. El insa, insista cu blandete si, in cele din urma, a convins-o sa il ia de barbat. A dus-o acasa si au avut o nunta la care tot satul a fost prezent.
Timpul a trecut repede, ca vantul...
Traiau in intelegere si zana a nascut peste o vreme, un baietel frumos ca ea si ca tatal lui.
Cand a implinit trei ani, mama-sa a incercat, intr-o dupa-amiaza, ca de obicei, sa-l culce. L-a urcat pe salteaua de pe tatami (rogojina), s-a intins langa el si a inceput sa-i spuna o poveste cu si Feti-Frumosi.
Cum statea ea cu ochii pironiti pe pereti, a vazut un pachet de hartie ascuns intre grinzile de lemn ale tavanului. Curioasa sa vada ce e in el, s-a ridicat de pe saltea, a luat pachetul si deschizandu-l, a gasit rochia pe care o pierduse cu ani in urma, cand facuse baie in lac.
Si-a dat seama imediat ca sotul ei era cel care-i luase rochia. A cuprins-o indata un sentiment de manie impotriva lui si... a cazut intr-o adanca nostalgie.Si-a reamintit de locurile de deasupra norilor, unde se nascuse si copilarise. Intrucat sotul ei era plecat de acasa si-a pus rochia de zana si s-a pregatit sa plece deasupra norilor, impreuna cu copilul.
Dar chiar atunci sotul ei s-a intors acasa.
- Unde pleci? a intrebat-o el, nebanuind ce se intamplase in lipsa lui.
- Desi te iubesc, trebuie sa ma duc acolo, de unde am venit, pentru ca mi-am gasit rochia. Daca imi vei simti lipsa, te rog sa-ti faci o suta de sandale de papura, sa le incalti pe rand si sa vii, cu ajutorul lor, sus, la mine.
Apoi s-a urcat pe un nor, cu copilul in brate si a disparut fara urma in vazduh.
Ramas singur, coplesit de durerea despartirii, sotul s-a apuca sa faca, zi si noapte, sandale de papura.
Dar sa faci o suta de sandale, nu era lucru usor.
Avea nevoie de mult timp. Cand a ajuns la a nouazeci si noua, si-a pierdut rabdarea.
Chiar in acel moment se cobori un nor intunecat sa-l duca sus, la zane. Se urca bucuros pe el, si incepu sa se ridice. Cand ajunse aproape de cer, norul il opri la o mica distanta de intrarea in imparatia zanelor, deoarece sotul nu mai avusese rabdare sa faca si ultima pereche de sandale pentru a completa cifra de o suta, asa cum il sfatuise sotia.
Zana, sotia lui, vazandu-l asa de aproape de ea, il privi surprinsa, i se facu mila, ii intinse o prajina si-l trase sus.
Cu toate ca reusi sa ajunga in acest fel in cer, parintii zanei nu-l placura si-l pusera la incercari multe si grele.
Intr-o zi ii cerura sa care apa cu un cos de nuiele. Zana il ajuta, punandu-i in cos o hartie muiata in ulei si asa putu sa aduca apa.
In alta zi ii cerura sa semene seminte de mei pe camp. Dar cand se intoarse acasa, ii cerura sa adune toate semintele si sa le aduca inapoi. Zana il ajuta din nou. Trimise pe ogoare multi porumbei, care stransera semintele si asa el putu sa le aduca inapoi, pana la ultimul bob.
Asteptand ultima incercare la care urma sa fie pus, omul facu o greseala de neiertat.
Intr-o zi calduroasa, chinuit de sete, taie un pepene.
In cer insa era interzisa taierea pepenilor, intrucat exista pericolul formarii unui torent de apa ce putea provoca inundatii. Incalcand aceasta regula, cum taie pepenele, suvoaie de apa inundara cerul.
Fiind pamantean, fu luat de ape si dus departe de sotia lui.
Aceste inundatii formara Fluviul Ceresc si Calea Lactee, pe care o puteti vedea pe cer in serile senine de toamna.
Se spune ca tanarul cel harnic, sotul zanei, a devenit steaua Altair, iar ea s-a transformat in steaua Vega.
Si acum cele doua stele plang una de dorul celeilalte, separate de Calea Lactee.
