Tradiţia populară cunoaşte o sărbătoare de vară foarte interesantă, în vechime ţinută cu stricteţe de femei fie pentru a fi ferite de orice fel de rele, fie pentru a beneficia de o stare de sănătate cât mai bună, evitând astfel îmbolnăvirile, afecţiuni de durată sau naşterile dificile, anevoioase sau aducătoare de copii diformi. În linii […]

De ce mănâncă omul? Ce reprezintă hrana pentru corp şi pentru spirit? Ce influenţă are acesta asupra sângelui, şi ce rol joacă de fapt sângele asupra întregului format din corp, suflet şi spirit? Christopher Vasey (Geneva – Elveţia), terapeut naturist şi scriitor cunoscut al mai multor lucrări de specialitate, răspunde la aceste întrebări prin explicarea

Şi astăzi vă pot recomada o carte extraordinară. Şi această carte, ca şi celelate despre care aţi citit sau veţi mai citi în această rubrică, poate să aducă magia transformării în viaţa dumneavoastră. De astă dată cartea despre care scriu este o carte  clasică despre succes. Succesul, dacă este, este pe toate planurile. Dacă nu

Sfântul Ioan a fost cioban la vremea lui. Ajungând într-o seară acasă, vede că i s-a rătăcit un miel. Luându-se apoi pe urma lui, fără pic de mânie în suflet, l-a urmărit pas cu pas, dar de prins nu-l putea prinde, căci amândoi fugeau deopotrivă. Treceau peste tot, peste pământ şi peste ape, mergând amândoi

Ziua de 24 iunie este, în mentalitatea populară românească, miezul calendaristic al verii, finalul muncilor agricole şi pregătirea pentru recoltat (care se întinde, de altfel, până în octombrie). Pe de altă parte, acum are loc şi “înjumătăţirea anului”, marcat de Sânziene sau Drăgaica, sărbătoare care conferă energii miraculoase plantelor de leac şi rod bun cerealelor,

Când a făcut Dumnezeu toate câte se văd pe pământ, s-a apucat să răsucească şi firul vremii. Acest fir era împletit din două: unul negru şi altul alb. Firul alb era ziua, iar cel negru, noaptea. A căutat Dumnezeu un dobitoc care să-l ajute la răsucitul firului. Dar nici unul n-a putut să-l ajute, pentru

motto: Nu există prietenii mai strânse şi mai puternice decât acelea stabilite între oamenii care iubesc aceleaşi cărţi. (nota: vreau ca acest motto sa apara permanent la inceputul rubricii, integrati-l cumva in titlul rubricii)     Încep prin a vă mulţumi dumnevostra cititorilor acestui articol, deoarece, indirect mi-aţi prilejuit reîntilnirea cu un o veche prietenă:

O sărbătoare foarte importantă care reprezintă, de altfel, un fel de “prag” calendaristic între anotimpuri este, în a şasea săptămână de la Paşti, Înălţarea Domnului Iisus Hristos Mântuitorul, cu care se şi încheie marea sărbătoare a Învierii. Se spune că, în această zi, considerată apogeul primăverii, se aduc la biserică ramuri verzi şi flori şi

La o margine de drum, înflori prima dată trandafirul. Şi a fost o minune, căci floarea trandafirului era aşa de gingaşă, aşa de albă, că parcă de la ea se luminase dimineaţa de primăvară. Avea crengile lucii, rumene ca mărgeanul, frunzele verzi ca smaraldul […]. Iar mirosul florii se împrăştia pe întreg cuprinsul câmpiei. Fluturii