| Dr. Andreea Dragomirescu | Medic medicină de familie | Competenţă apifitoterapie |

Descriere
Probabil una din cele mai studiate plante medicinale şi sigur cea mai cunoscută pentru efectele sale benefice în bolile inimii, păducelul a însoţit oamenii permanent, încă din preistorie. În zonele aşezărilor lacustre din epoca pietrei au fost găsite cantităţi importante de seminţe ce păducel, ceea ce sugerează că a fost utilizat ca aliment încă din acea perioadă. Este cunoscut ca şi tonic cardiac din primele secole după Hristos, când Discoride a scris despre proprietăţile lui medicinale. În Grecia antică era considerat un simbol al speranţei, fericirii, iubirii şi căsătoriei iar romanii credeau că poate proteja împotriva spiritelor malefice.
Există legende ce spun că din ramuri de păducel ar fi fost făcută cununa de spini a lui Isus; potrivit altor legende Fecioara Maria, după ce a spălat scutecele pruncului Isus, le-a pus la uscat pe o tufă de păducel, care a început de atunci să înflorească, în fiecare primăvară, cu flori albe. În toate tradiţiile florile de păducel au fost asociate cu puritatea şi iubirea…ce hrănesc sufletul şi contribuie la tămăduirea bolilor inimii.
Păducelul este originar din bazinul mediteranean, nordul Africii, Europa şi Asia Centrală dar în prezent creşte şi în multe zone de pe continentul american. Este un arbust mare, care poate ajunge le dimensiunile unui arbore (3-8m). Are tulpina contorsionată, cu lemn tare şi ramuri spinoase,frunze ovale sau rombice, flori mici, albe cu 5 petale, grupate în bucheţele şi flori ovoide, roşii. Înfloreşte în mai-iunie.
Creşte din zonele de stepă până în zonele de deal şi chiar munte, în lizierele pădurilor, pe păşuni şi poiene. În Alpi poate fi întâlnit până la altitudini de 1000m. În scop terapeutic se folosesc florile, frunzele şi fructele. Florile se recoltează la începutul înfloririi, de la sfârşitul lunii aprilie până în mai, dar frunzele se pot culege şi înainte de înflorire sau după, până în iunie-iulie. Perioada de recoltare a fructelor este în septembrie-noiembrie, când se înroşesc.

Compoziţie chimică
Florile şi frunzele conţin:
–    amine cardiotonice (cu rol de stimulare a activităţii cardiace);
–    colină şi acetilcolină;
–    flavonozide cu acţiuneantioxidantă şi protectoare asupra vaselor sanguine;
–    acid cafeic şi clorogenic;
–    pectine;
–    saponine.

Fructele conţin:
–   acid crategic, citric, tartric;
–   zaharuri;
–   un ulei gras;
–   vitaminele B1 şi C;
–   carotenoide;
–    taninuri;
–    pectine.

Acţiuni terapeutice

• cardiotonic: creşte forţa de contracţie a muşchiului cardiac, acţiune datorată flavonozidelor;
• creşte eficienţa utilizării oxigenului de către inimă;
• contribuie le normalizarea ritmului cardiac (efect antiaritmic);
• îmbunătăţeşte metabolismul cardiac;
• are acţiune protectoare asupra pereţilor vasculari;
• este vasodilatator al vaselor sanguine coronare şi periferice, fiind astfel util în cardiopatie ischemică, ateroscleroză, arterită;
• sedativ;
• antioxidant;
• diuretic;
• normalizează nivelul tensiunii arteriale (scade tensiunea arterială prea ridicată şi o normalizează pe cea scăzută).

Există numeroase studii clinice care probează efectele terapeutice ale preparatelor pe bază de păducel. Unul din studii, realizat în mai multe spitale din SUA, a urmărit un număr de 136 pacienţi cu insuficienţă cardiacă clasa a II a (caracterizată prin scăderea forţei de contracţie a inimii şi simptomatologie la efort mediu), cărora li s-a administrat extract de păducel sau placebo (o substanţă lipsită de efect terapeutic). La sfârşitul a 8 săptămâni de tratament toţi pacienţii care au primit extract de păducel au înregistrat creşterea forţei de contracţie cardiacă precum şi diminuarea simptomatologiei(respiraţie îngreunată la efort, edeme ale membrelor inferioare).
Între 1981 şi 1994 au fost realizate 14 studii clinice, la care au participat peste 700 pacienţi cu afecţiuni cardiace. Toate aceste studii au demonstrat eficienţa administrării păducelului în afecţiunile inimii.
Testele realizate pe animale au demonstrat că păducelul îmbunătăţeşte activitatea muşchiului cardiac, creşte fluxul de sânge prin arterele coronare (arterele care hrănesc inima), diminuează spasmele coronariene şi reduce riscul de aritmii.

Indicaţii terapeutice
–    insuficienţă cardiacă;
–    ateroscleroză, alături de păpădie, anghinare, frunze de mesteacăn;
–    angină pectorală, alături de talpa gâştei şi valeriană;
–    hipertensiune arterială, împreună cu talpa gâştei şi traista ciobanului;
–    hipotensiune arterială, asociat cu rozmarin şi traista ciobanului;
–    palpitaţii;
–    tahicardie;
–    respiraţie îngreunată la efort (dispnee);
–    circulaţie periferică deficitară, alături de ghimpe şi sulfină;
–    nervozitate, în asociere cu flori de tei;
–    tulburări neurovegetative asociate menopauzei;
–    vertij, împreună cu ginkgo biloba.

Mod de administrare
Înainte de a fi întrebuinţat ca plantă medicinală, păducelul a fost folosit în alimentaţie. În vechime, fructele uscate şi râşnite erau amestecate cu făina de grâu iar seminţele prăjite erau folosite pentru a prepara un surogat de cafea. În zonele rurale chiar şi în prezent din fructele de păducel se prepară marmeladă sau sunt folosite la prăjituri.

În scop terapeutic:

• Cea mai eficientă metodă de administrare este pulberea, sublingual: fie din flori şi frunze, fie din fructe. Acestea se râşnesc fin cu o râşniţă electrică curată; din pulberea rezultată se ia câte o linguriţă rasă de 4 ori pe zi, la intervale regulate, cu minim 30 minute înainte de mese, se ţine sublingual 15-20 minute apoi se înghite cu puţină apă plată.
• Maceratul la rece: se râşneşte planta fin şi se pun 2 linguri pline de plantă la 1 l apă plată; se ţine la temperatura camerei aproximativ 7 ore (peste noapte) apoi se strecoară. Lichidul rezultat se bea peste zi, cu înghiţituri mici, între mese
• Tinctura se prepară din 20 g flori şi frunze la 100 ml alcool de 60-70 grade, lăsate la macerat timp de 10 zile, după care se strecoară. Se administrează câte 20 picături de 3 ori pe zi în 100 ml apă plată.

Floarea de păducel, înrudită cu trandafirul, ne vorbeşte despre iubire. Ne învaţă să ne deschidem sufletul şi să trăim afectivitatea firesc, cu sinceritatea şi inocenţa copiilor Multe din afecţiunile inimii se ameliorează dacă reuşim să trăim astfel.