| Dr. Mihaela Diculescu | Medic medicină generală |Competenţă apifitoterapie |

Vitaminele sunt necesare unei bune funcţionări a aparatului urinar
Infecţiile urinare, la fel ca toate celelalte infecţii ce pot afecta organismul uman, sunt condiţii patologice în care germenii invadează aparatul urinar, ca urmare a slăbirii puterii de reacţie a sistemului imun şi a apariţiei unor condiţii favorizante.
Expunerea la frig şi umezeală preced întotdeauna apariţia infecţiilor urinare, în special a celor aşa numite infecţii urinare joase (infecţii care afectează vezica urinară şi uretra). Aceste infecţii sunt mult mai frecvente la femei, apariţia lor fiind favorizată de faptul că la femei uretra este scurtă, germenii din exterior putând pătrunde uşor la nivelul vezicii urinare.
În condiţiile unei imunităţi bune aceste infecţii nu apar.
Pe un organism slăbit însă de alte boli, de tratamente diverse, de lipsa somnului, de o scădere mare în greutate sau prea rapidă, aceste infecţii găsesc un teren propice de manifestare, slăbind la rândul lor, şi mai mult, organismul.
Astfel se produc infecţiile recurente, în care aparatul renal, şi odată cu el întreg organismul, intră într-un cerc vicios: infecţiile slăbesc imunitatea, iar imunitatea scăzută permite apariţia următoarei infecţii.
Ruperea acestui cerc vicios se face în primul rînd prin revenirea la un ritm de viaţă cât mai normal, aceasta însemnând în primul rând respectarea necesarului de alimente şi de odihnă al organismului.
Pentru cei mai mulţi dintre noi viaţa în ziua de azi seamănă cu o cursă contra cronometru. De mâncat ne mai amintim, stomacul nelăsîndu-ne să uităm că avem o datorie faţă de corpul nostru, şi poate ştiind că, dacă nu mâncăm, organismul nostru va ceda la un moment dat.
Câţi dintre noi îşi amintesc însă să bea apă pe parcursul zilei? Câţi mai ştim că necesarul de lichide al organismului nostru este de 1,5-2 l pe zi?
A bea atâta apă reprezintă un chin pentru mulţi oameni. Am auzit persoane motivând că singura toaletă disponibilă e murdară şi nu o pot folosi şi că de aceea evită să bea apă sau că şofează toată ziua şi nu au loc sau timp să oprească pentru a folosi toaleta… şi preferă să se usuce de sete…
Am colegi chirurgi care ajung să sufere de boli renale în urma nenumăratelor ore petrecute în sala de operaţie, fără să manânce şă fără să bea lichide.
Oricât ar fi de nobil sau de „important” motivul, credeţi că merită?
Aparatul urinar „nespălat” de jetul urinar reprezintă un teren foarte favorabil pentru înmulţirea germenilor.
Lipsa unei hidratări corespunzătoare intervine şi indirect la apariţia infecţiilor urinare prin scăderea imunităţii generale a organismului, dar şi prin scăderea capacităţii locale de apărare, chiar la nivelul căilor urinare. Alimentaţia joacă şi ea un rol important în prevenirea şi vindecarea acestor infecţii. Şi cum e mai bine să previi decât să vindeci… ar fi bine să ne hrănim cu alimente  proaspete, legume şi fructe, cel puţin o masă pe zi, pentru a furniza organismului necesarul de vitamine şi minerale atât de necesare menţinerii sănătăţii sale.
Pentru prevenirea apariţiei infecţiilor urinare este necesar să avem în organism cantităţi suficiente din vitaminele A, B1, B2 şi C.
În articolele anterioare am discutat pe larg despre fiecare dintre ele.
Organismul este un tot unitar care funcţionează după o dinamică perfect gândită de Dumnezeu.
La fel, substanţele necesare organismului, acţionează într-o sinergie perfectă. În organismul sănătos circulaţia substanţelor seamănă cu o horă celestă. Nimic nu este în plus sau nelalocul lui.

 

Surse naturale de vitamine

Vitaminele necesare bunei funcţionări a aparatului urinar interacţionează direct sau indirect pentru a asigura o stare de sănătate perfectă. Pentru a putea folosi aceste vitamine, organismul le preia din surse diferite.
Vitamina A o găsim în cantităţi mari în unt – 590 mcg/100 g, gălbenuş de ou crud – 881 mcg/100g, smântână – 338 mcg/100g, dar şi în vegetale şi plante medicinale, cantitatea cea mai mare de vitamina A conţinând-o morcovii şi cartofii dulci: 1,57 mg şi respectiv 1,43 mg  la 100g.
Dintre fructe, caisele uscate conţin 5,79 mg vitamina A la 100 g, iar dintre plante cel mai mare conţinut de vitamina A îl au păpădia şi feniculul, acestea conţinând 1,32 mg şi respectiv 783 mcg la 100g.
Pepenele galben conţine şi el 783,5 mcg de vitamina A la 100 g.
Vitaminele din grupul B le găsim în cantităţile cele mai mari în cerealele integrale, de la tărâţele de grâu, la pâinea graham, şi de la orz la mei, dar şi în lactate, legume, leguminoase şi fructe.
Cea mai plăcută la gust dintre vitamine, vitamina C, o găsim în principal în fructe şi mai ales în citrice. Unele fructe româneşti chiar întrec citricele în conţinutul de vitamina C: coacăzele negre, căpşunile, cătina albă, consumate ca atare sau sub formă de suc aduc un aport de vitamina C deloc de neglijat.
Vitamina C, ca şi vitamina A, ajută sistemul imunitar şi prin activitatea lor ca antioxidanţi, radicalii liberi de oxigen pe care aceste vitamine îi neutralizează având un efect de distrugere asupra ţesuturilor organismului şi implicit a ţesutului renal.
Radicalii liberi de oxigen îi preluăm din fumul de ţigară, alimente şi băuturi sintetice, dar rezultă şi în organism în urma metabolizării anumitor substanţe.
Vitamina C este imbatabilă în lupta antiinfecţioasă:
– inhibă proliferarea şi acţiunea bacteriilor;
– măreşte viteza de acţiune şi numărul celulelor sistemului imunitar (limfocite, neutrofile etc.);
– stimulează sinteza de anticorpi de tipul imunoglobulinelor A, G şi M.

 

Care este necesarul de vitamine A, B şi C?

Organismul are nevoie de cantităţi diferite din aceste vitamine, un adult sănătos avînd nevoie zilnic de:

• 1,4 mg – vitamina A
• 1,5-2 mg – vitamina B1
• 2 mg – vitamina B2
• 150 mg – vitamina C

Femeile însărcinate şi cele care alăptează au nevoie de cantităţi mai mari din aceleaşi vitamine, ele hrănind, de fapt, două fiinţe. Astfel, necesarul lor zilnic este de:

• 1,7 mg – vitamina A
• 3 mg – vitamina B1
• 2,5 mg – vitamina B2
• 200 mg – vitamina C

Există şi vitamine care sunt stocate în organism. Majoritatea vitaminelor însă sunt absorbite şi folosite pe măsură ce organismul le primeşte din exterior, prin alimentaţie.
Vitaminele sunt catalizatori biologici, reacţiile metabolice ale organismului nefiind posibile fără medierea lor. Prezenţa acestor molecule ale vieţii în corpul nostru este indispensabilă unei vieţi armonioase şi cu cât mai puţine vizite la medic.
Aşa că atunci când ne facem cumpărăturile, bine am face să zăbovim mai puţin în faţa rafturilor cu cutii ale căror înscrisuri bagă spaima în orice om cu bun simţ, şi mai mult în faţa standurilor cu legume şi fructe proaspete.
Există teorii care recomandă să consumăm în fiecare zi alimente crude, legume şi fructe, având toate culorile curcubeului, şi care susţin că doar o astfel de dietă satisface tot necesarul de vitamine şi minerale al organismului.
Suntem departe de a fi descoperit toate secretele naturii, astăzi greu încercate de contactul tot mai violent cu civilizaţia umană.
De cele mai multe ori însă, nu este suficient doar să ne amintim cum trăiau bunicii noştri. Reîntoarcerea la un mod de viaţă natural, cu tot ce implică ea, este primul pas către însănătoşirea psihică, mentală şi, nu în ultimul rând, fizică.