| Dr. Mihaela Diculescu | Medic medicină generală | Competenţă apifitoterapie |
În mod normal nu ne gândim la ele sau la cât de importante sunt pentru viaţa noastră de zi cu zi. Mergem, alergăm, gesticulăm… puţini ne gândim la articulaţiile noastre până când începe să ne doară un genunchi sau o gleznă.
Extrem de importante pentru menţinerea corectă a poziţiei corpului şi pentru desfăşurarea normală a activităţii noastre zilnice, articulaţiile sunt structuri complexe, a căror bună funcţionare implică sănătatea perfectă a tuturor componentelor lor: extremităţile osoase, cartilajul articular, capsula articulară, ligamentele, tendoanele etc.
În funcţie de situarea lor în organism (şold, umăr, genunchi etc.), articulaţiile sunt supuse unui stres mecanic diferit.
Patologia articulară este vastă, aceste adevărate bijuterii anatomice, articulaţiile, putând fi afectate atât de traumatisme (luxaţii, entorse) cât şi de boli inflamatorii (artrite) sau degenerative (artroze). Ultimele două nu pot fi complet separate, de obicei inflamaţia şi degenerescenţa fiind prezente simultan, în proporţii variabile.
Bolile articulare se manifestă diferit: pacienţii cu artrite acuză dureri articulare la mobilizarea articulaţiei, în special după o perioadă mai lungă de repaus (ex: durerile degetelor dimineaţa la trezire la pacienţii cu poliartrită reumatoidă), în timp ce pacienţii cu artroze se plâng de dureri ce apar când folosesc articulaţia respectivă (ex: dureri ce apar la mers la pacienţii cu artroza şoldului sau a genunchiului).
Frigul şi umezeala caracteristice anotimpului rece afectează ambele categorii de bolnavi, majoritatea acestora fiind persoane trecute de prima tinereţe.
De aceea este indicat să ne preocupăm de sănătatea articulaţiilor noastre încă din tinereţe.
Gimnastica de întreţinere, profilaxia corectă a bolilor infecţioase ce pot afecta aparatul osteoarticular, supravegherea greutăţii corporale şi nu în ultimul rând un regim alimentar sănătos şi echilibrat sunt câteva din metodele prin care putem evita sau măcar întârzia apariţia unei afecţiuni articulare.
Adaptarea dietei în acest sens se face în sensul creşterii aportului de vitamine şi minerale care menţin integritatea şi sănătatea articulară.
Astfel, vitaminele A, K şi vitaminele din grupul B (B1, B2, B8, B10, B12, B15), precum şi argintul, fierul, cuprul, manganul şi potasiul acţionează în sensul scurtării fazei acute a bolii, iar în faza cronică, vitaminele B1, B2, B6, B10, B12, B15, C şi F îşi aduc şi ele aportul la tratarea şi vindecarea bolii. Tot pentru tratarea reumatismul cronic sunt utile şi mineralele, unele deja cunoscute, cum ar fi aurul, calciul, magneziul, potasiul, fierul, dar şi minerale la care ne-am aştepta mai puţin, cum ar fi: fosforul, germaniul, iodul, nichelul şi siliciul.
Despre unele dintre oligoelementele enumerate mai sus, mai ales despre vitamine, am amintit pe larg în numerele anterioare ale revistei.
Haideţi să analizăm în detaliu în acest număr mineralele pe care le găsim mai rar chiar şi în cărţile de specialitate.
Aurul
Metal rar şi preţios, este antiifecţios (antibiotic), antiinflamator, antitoxic, cicatrizant şi stabilizează structura colagenului şi implicit structura cartilajului şi a capsulei articulare. Se găseşte în cantităţi semnificative în fructele de stejar roşu american, în algele roşii şi în algele marine, care au apărut de ceva timp şi în magazinele româneşti.
Argintul
Metal preţios şi el, dar mai frecvent întâlnit decât aurul este antibacterian, antiinflamator şi antiseptic. Se găseşte ca şi aurul în algele marine.
Fosforul
Asigură structura oaselor şi a dinţilor;
– facilitează utilizarea vitaminelor. Are rol în utilizarea vitaminelor B1, B2, B3, B6;
– prin acţiunea sa asupra muşchilor, ligamentelor, precum şi a vaselor sangvine, fosforul poate ameliora simptomele legate de tensiunile ligamentare, stările de contracţie, durerile periarticulare şi lombare.
– cele mai mari cantităţi de fosfor le găsim în seminţele de mac, nuci şi în drojdia alimentară (presată). Fosforul se găseşte şi în plante medicinale: în măghiran, muşeţel, rozmarin, păducel, nalbă mare, zmeur, soc, isop, coada şoricelului şi în multe altele.
Germaniul
Încetineşte considerabil procesul de îmbătrânire protejând vitaminele A şi F de la oxidare.
– îmbunătăţeşte oxidarea celulară;
– este depurativ;
– îl putem asimila din orz, ghimbir, creson, rădăcină de ginseng american, dar şi din morcovi, ceapă, ciuperci de cultură şi miere.
Nichelul
Biocatalizator puternic şi stimulent al proceselor de creştere, nichelul se întâlneşte în majoritatea vegetalelor: în seminţe de floarea soarelui, ovăz, sorg, hrean, pătrunjel, broccoli şi în multe altele.
Siliciul
Al doilea element ca abundenţă de pe glob după oxigen, se găseşte în toate celulele corpului uman. Este mai concentrat în dinţi, păr, unghii, tendoane şi cartilaje.
– se degradează prin prepararea termică a alimentelor;
– se găseşte în proporţii mai mari în boabele integrale de ovăz şi orz, în napi, pătrunjel, în păstăile de fasole verde şi în alunele de pădure.;
– este oligoelementul de susţinere a ţesuturilor, el intrând în compoziţia fibrelor de colagen, asigurând coeziunea şi supleţea acestora. În acelaşi timp, el menţine elasticitatea tendoanelor, a ligamentelor, precum şi supleţea cartilajelor.
– încetineşte considerabil procesul de îmbătrânire, împiedicând rigidizarea articulaţiilor, a muşchilor şi a vaselor de sânge.
Majoritatea oamenilor preferă să ia suplimente alimentare care conţin toate aceste vitamine şi minerale. Din păcate însă suplimentele care abundă acum pe piaţă conţin vitamine de sinteză, pe care organismul nu le asimilează.
De aceea sfatul meu este ca atunci când vă gândiţi să vă “reîncărcaţi bateriile” să alegeţi fructele şi legumele proaspete în locul comprimatelor frumos ambalate.