Astăzi este o mare sărbătoare creştină şi anume ziua Sfinţilor Petru şi Pavel. Le urăm la mulţi ani tuturor celor care le poartă numele şi le dorim să fie la fel de constanţi în punerea în practică a credinţelor personale, aşa cum au făcut-o cei doi sfinţi.
Astfel, în tradiţia populară, are loc Sânpetru de vara, moment esential, prin atributiile primite de acesta in Calendarul popular, intrucat marcheaza miezul verii agrare si perioada secerisului. Sânpetrul de Vara, a preluat data (29 iunie) si numele Sfântului Apostol Petru din Calendarul creștin. În Panteonul romanesc Sânpetru de Vara este desparțit de fratele său, Sânpetru de Iarna, patron al lupilor, de aproximativ o jumatate de an. In traditia populara Sânpetru apare fie ca personaj pamantean, fie ca divinitate celesta. In vremurile imemoriale, cand oamenii erau foarte credinciosi, Sanpetru de Vara umbla pe Pamant, singur sau insotit de Dumneze. Adesea, Dumnezeu il consulta la luarea unor decizii. In povestirile si snoavele populare Sanpetru este un om obisnuit: se imbraca in straie taranesti; se ocupa cu agricultura, cresterea animalelor si, mai ales, cu pescuitul. Fiind credincios, foarte harnic si bun sfetnic, Sanpetru este luat de Dumnezeu in cer unde ii incredinteaza portile si cheile Raiului. Acolo, fiind mai mare peste camarile ceresti, imparte hrana animalelor salbatice, in special lupilor, fierbe grindina pentru a o marunti prin topIre si a deveni mai putin periculoasa etc. La marile sarbatori calendaristice (Craciun, Anul Nou, Boboteaza, Macinici, Sangiorz, Sanziene) Sanpetru poate fi vazut de pamanteni la miezul noptii, cand se deschide pentru o singura clipa cerul, stand la masa imparateasca in dreapta lui Dumnezeu. Sanpetru este cel mai cunoscut „sfant” al Calendarului popular. Importanta sarbatorii este subliniata de postul care o precede, Postul lui Sanpetru, care, spre deosebire de Postul Pastelui, Postul Craciunului si Postul Santamariei, are numar variabil de zile. Local, sarbatoarea era anuntata de anumite repere cosmice si terestre: aparitia licuricilor, amutitul cucului, rasaritul constelatiei Gainusei si altele.
Apropo de Constelatia Găinuşei, există numai la români o interesantă tradiţie. Targul Gainii este o sarbatoare preistorica „tinuta pe Muntele Gaina din Muntii Apuseni si dedicata zeitei neolitice Gea, protectoare a femeilor maritate, sinonimă cu Targul de Fete. Cultul preistoric al zeitei, identificata de etnologi cu Sanziana, Maica Precesta, Dochia, Dragaica, este intretinut de romani, fara sa-si dea seama, prin numeroase sarbatori si obiceiuri, unele desfasurate pe munti (TarguI Gainii, pelerinajul de Santamarie de pe Muntele Ceahlau), altele coborâte in zonele de deal si campie (Targul Dragaicei de pe Muntele Penteleu coborat la Buzau). Vechimea multimilenara a sarbatorii zeitei Gea, devenita ulterior TarguI de Fete de, pe Muntele Gaina, este sustinuta de argumente astronomice (Closca cu Pui, Gainusa sau Clota, care este vazuta pe firmament in perioada solstitiului de vara, cand se tine Targul Gainii), etnologice (Gaina, pasare fantastica, cu aripi si oua de aur, care apare in unele legende din Muntii Apuseni), toponimice (numele Muntelui Gaina din Masivul Apuseni) si altele. Intalnirile solstitiale din Muntii Carpati unde se inaltau rugi divinitati lor celebrate in luna iunie au asimilat de-a lungul timpului functii noi: schimb de produse, petrecere, distractie. Acestea fac parte din patrimoniul cultural si istoric al Vechii Europe.
Un joc ritual care se desfasura la solstitiul de vara, mai precis la Sanpetru, a fost atestat si la macedo-romani. Acesta se numea jocul Sclavilor si era executat numai de tineri de la 14 ani in sus. Desi la prima vedere jocul pare a avea ca tema incercarea puterilor, el are semnificatii stravechi care se leaga de ritualul calendarului, de implinirea si victoria fortelor naturii la solstitiul de vara. Este interesant ca unele jocuri ale tinerilor din tinuturile pericarpatice pastreaza elemente din jocul Sclavilor
Sfantul Apostol Petru era pescar din Betsaida, localitate de langa Marea Galileii. Mai inainte de a fi numit Apostol, acesta se numea Simon. Hristos si-a strans cei 12 ucenici incepand cu Andrei si Simon Petru, cei doi frati pescari. Apostolul Petru este cel mai batran dintre cei 12 Apostoli ai lui Hristos. Apostolul Petru a murit la data de 29 iunie 67, fiind rastignit cu capul in jos, la ordinul imparatului roman pagan Nero, pe locul unde se afla astazi Catedrala Sfantul Petru din Vatican, Roma.
Petru (nume corespunzand gr. pétros si aram. kepha, cu intelesul de „piatra, stanca”) se lamureste prin Evanghelie: „Iisus, privind la el [la Simon, fratele lui Andrei], i-a zis: Tu esti Simon, fiul Iona; tu te vei numi Chifa [Chefa] (ce se talcuieste: Petru)” (Ioan 1, 42; subl. n.). „Si Eu iti zic tie ca tu esti Petru, si pe aceasta piatra voi zidi Biserica Mea, si portile iadului nu o vor birui” (Matei 16, 18 ). Mostenit din latina populara in forma Chetru (Sanchetru, de la Sanctus Petrus), numele a fost reintrodus ulterior pe filiera greco-slava, formele lui romanesti cele mai raspandite fiind Petru, Patru si Petre (diminutive: Petrut, Patrut, Petrus, Patrus, Petrica, Petrisor etc.), cu femininul Petra (diminutive: Petruta, Patruta, Petrica s. a.). Numele mic Petru sta la originea multor nume de familie (dintre care unele au fost initial tot nume de botez: Petrea, Petrache, Patrascu etc.). Petroniu si Petronela (nume rare la noi, cu caracter neologic si livresc) n-au legatura etimologica cu numele grecesc al apostolului, ci provin din vechiul nume latin Petronius (de la petro, „berbec”).
Sfântul Apostol Pavel, a fost un barbat iudeu, deosebit de invatat, fariseu si invatator de lege in iudaism. El a ucenicit langa marele Gamaliel, unul dintre cei mai intelepti dascali din vremea sa, si a ajuns unul dintre cei mai infocati persecutori ai crestinilor. Pana sa se intalneasca cu Hristos, acesta se numea Saul. Dupa convertirea la dreapta credinta crestina, el a devenit unul dintre cei mai infocati propovaduitori ai Imparatiei lui Hristos. Tot in Roma si la aceeasi data cu Sfantul Apostol Petru a murit si Apostolul Pavel, fiindu-i taiat capul. Aceasta moarte, considerata mai demna decat altele, i s-a acordat datorita cetateniei sale romane.
Paveleste forma romaneasca a lui Paul (lat. Paullus, explicat prin adjectivul paullus, „mic”), incetatenita sub influenta greco-slava. La noi, formele cele mai raspandite ale numelui au fost Pavel, Paval, Pavlu, Pavle (ultimele trei iesite azi din uz), cu diminutive ca Pavelica, Pavalas, Pavu etc. (pentru femei: Pavelina, Paulina, Polina, cu diminutive rare ca Paulica, Paulita, Pavelica, Pavelita, Pavaluta, Paveluta etc.). Paul (pronuntat uneori Pol si diminutivat mai ales Paulica) si Paula sunt forme neologice, ajunse la noi sub influenta occidentala, mai ales catolica. La fel si Paulin (care apare insa mult mai rar) si chiar Paulina (desi acesta din urma are si unele precedente locale). Ca si numele Petru, Pavel/Paul sta la baza multor nume de familie (Pavelescu, Pavlovici, Paulescu, Paulian etc., etc.).
Surse de inspiraţie: Folarea Calota – Tradiţiile românilor şi www.crestinortodox.ro