Orice creştin sărbătoreşte la 20 Iulie pe Sfântul Ilie, luptătorul magic, împotriva diavolilor, a bolilor, a oricăror rele care strică recoltele, dar şi patronul albinelor. Deşi s-a născut cu 816 ani înaintea venirii lui Hristos, în cărţile sfinte se ştia despre el că va fi un mare prooroc şi a slujit cu credinţă lui Dumnezeu, timp de 25 de ani. A coborât de trei ori foc din cer, a oprit ploaia cu rugăciunea lui, a înviat morţi, pe unii păgâni i-a pedepsit arzându-i, a desfăcut cu cojocul lui Iordanul şi a fost luat la cer într-un car de foc.
O temă des întâlnită în folclorul românesc (în colinde, basme, legende sau povestiri), Sfântul Ilie este prezent ca un redutabil campion, în lupta cu diavolul. Oamenii îl celebrează pe acest patron al verii caniculare şi al schimbărilor meteorologice, deoarece există credinţa că atunci când vine Sfântul Ilie cu tunete alungă spiritele rele de pe cer şi le taie cu sabia de foc, ca să nu facă rău la oameni şi să nu le prăpădească recoltele.
Totodată, în derularea bătăliilor, Ilie, reuşeşte el însuşi să provoace pagube agricultorilor, de acea oamenii au născocit tot felul de obiceiuri pentru al îmbuna şi face pe Sfânt să îi ierte pe cei ce nu i-au ținut ziua.
Legenda spune că Sfântul Ilie nu îşi cunoaşte cu exactitate ziua în care s-a născut, deoarece Dumnezeu îi ascunde acest lucru, ştiind că este răzbunător şi mânios. În toiul luptei Ilie nu mai ascultă porunca Domnului, exagerând cu tunetele şi fulgerele, fapt ce ar putea nimicii omenirea.
În fiecare an, la 20 iulie, Biserica Ortodoxa il praznuieste pe Sfantul Prooroc Ilie Tesviteanul, despre care se zice ca a trait in secolul al IX-lea i. Hr. Se mai spune despre el ca de mic a avut o atitudine deosebita cu privire la religie, adoptand o conduita monahala, ducandu-si zilele in post, rugaciune si castitate. Prin mai multe minuni, l-a facut pe regele Ahab sa renunte la viata sa nelegiuita, sa faca lucruri bune, sa fie chibzuit si cu dragoste fata de semeni. In traditia Bisericii, pentru conduita sa exemplara, pentru viata sa fara de pacat, pentru suferintele si faptele sale extraordinare, Sfantul Prooroc Ilie s-a inaltat la Cer cu tot cu trup, fara a muri. In traditia romanilor, la sfarsitul lumii are sa vie si Santilie pe pamant, ca sa primeasca moarte.
Miezul verii pastorale
Imaginea Sfantului Ilie in mitofolclorul romanesc este cu totul alta decat cea crestina. Atat doar ca Sfantul Ilie, zis popular Santilie, se celebreaza tot la 20 iulie. Reputatul cercetator al folclorului nostru, profesorul Ion Ghinoiu, il socoteste pe „Santilie, zeul focului si al Soarelui din Panteonul romanesc, identificat cu Helios din mitologia greaca si cu Gebeleizis din mitologia geto-daca”. In sprijinul acestei indentificari poate fi pomenit altarul solar, cu patru raze, descoperit in ruinele cetatii getice de la Helis, astazi Piscul Crasanilor, in judetul Ialomita. In acelasi sens, merita mentionat si unul din numele antice ale raului Ialomita, Heli-Vakia, ce poate fi talmacit si prin „Stralucirea Soarelui”. Foarte apropiat de Santilie este si toponimul tracic Zantiala.
La Santilie, miezul verii pastorale, se tin pe munti vestitele Nedei si Santilii. Atunci ciobanii pot cobori in sate, pentru intaia oara dupa urcarea oilor la stana. Cu acest prilej, ciobanii tineri aduc in dar iubitelor lor furci de lemn pentru tors, lucrate in timpul in care s-au aflat la stana. Se tin targuri, iarmaroace si balciuri. Celebrul Targ de Fete de pe Muntele Gaina se tine in cea mai apropiata duminica de 20 iulie.
La Santilie se bate toaca in cer, dar nu oricine o poate auzi. Printre cei care au harul de a auzi o astfel de minune se numara si ciobanii, care spun ca acest lucru se intampla dupa miezul noptii.  
Se spune ca la 20 iulie se deschide cerul si se arata Dumnezeu cu Sfantul Ilie. De nici o sarbatoare nu le e mai frica romanilor ca de Santilie; mai degraba ii faci sa lucreze in ziua de Paste, dar de Sfantul Ilie, nu! Pe vremuri, sarbatoarea lui Santilie se tinea trei sau sapte zile, cuprinzand si  ziua lui Ilie Palie, din 21 iulie, si cumplita Foca din 22 iulie.
La 20 iulie sunt si Mosii de Sfantul Ilie, caci se crede ca atunci mortii vin pe la casele lor. Femeile cheama copii straini de prin sat si, adunandu-i sub un mar nescuturat, il scutura pentru intaia oara, ca sa culeaga copiii mere, iar mortii sa se veseleasca. In ziua de Santilie e bine sa duci mere la biserica, sau intai sa le dai de pomana si apoi sa mananci. Atunci pe Lumea Cealalta le vezi de aur; dar daca nu tii si  mananci, pe Lumea Cealalta tot culegi si nu siu cine vine si ti le ia, si n-ai parte de ele. Daca nu duci poame la biserica in ziua de Sfantul Ilie, copacii nu mai rodesc anul viitor. Unele femei impart si porumb fiert, dat si farfurii cu mancare, impodobite cu flori de vara. Tot cu flori de vara, legate cu lana rosie, sunt si canile cu apa. Oamenii duc la biserica, printre alte flori, si busuioc, ca sa-l sfinteasca. Acest busuioc e bun de pus printre haine si in zestre, ca sa le fereasca de molii. Pe Santilie il cinstesc indeosebi cojocarii, ca sa le mearga bine. Se duc si berbecii la berbecar. E bine ca fagurii de miere sa-i retezi in ziua de Sfantul Ilie, caci altfel iti da ploi, de-ti ia stiubeiele ori iti ineaca albinele. Cine nu-l tine pe Sfantul Ilie nu are noroc la albine, caci, cand roiesc, matca noua laolalta cu albinele zboara in padure sau in alta parte.
Daca tuna in ziua de Santilie, alunele si nucile vor fi seci sau viermanoase. Pana la Sfantul Ilie bate piatra, mai tarziu de Sfantul Ilie, nu. Daca e bine in ziua de Santilie, e bine pentru tot anul. Inaintea acestei sarbatori se incheie datinile de invocare a ploilor.