Cinci secole de dezvoltare şi expansiune au adus Fundaţia la maximul de putere, influenţă şi cultură. Galaxia îşi recăpătase un echilibru, vechiul Imperiu căzuse pe deplin. Prima fundaţie şi primarul ei erau recunoscute pretutindeni, bineînţeles drept ”Fundaţia”, existenţa celei de-a doua fiind considerată drept terminată odată cu era Catârului. Totuşi a doua Fundaţie continuă să ducă la împlinire planul lui Seldon, din umbră. Forţa brută a primei Fundaţii poate fi întotdeauna învinsă de controlul mental a celei de-a doua.
Cu toate acestea, pe timp de pace şi prosperitate, ambele îşi amintesc de conflictul ce a avut loc cu două secole înainte. Cercetările nu întârzie să apară în domeniile complementare ce caracterizează puterea specifică fiecărei Fundaţii.
Între timp un agent al primei Fundaţii pleacă însoţit de un savant specializat în textele despre existenţa Pământului: o planetă mitologică pe care, afirmau metafizicienii, s-ar găsi originea omenirii. Ştiinţa afirma clar o dezoltare sincronă pornită de pe mai multe planete ce într-un târziu a dus la unirea oamenilor sub simbolul marelui Imperiu acum decăzut.
Descoperirea unei civilizaţii total diferite de cea a celor două fundaţii introduce noi parametri în cursul ce-l va lua mica Galaxie de acum înainte. O adunare a conducătorilor fundaţiilor şi un reprezentant al noii civilizaţii numit Gaia fac dintr-o călătorie aparent obscură, una ce va decide calea întregii omeniri în mileniile ce vor urma…