Partea întâi a dezbătut admiterea şi criteriile de evaluare Waldorf în comparaţie cu şcoala clasică în continuare fiind prezentat drumul parcurs de-a lungul claselor I-VIII.
În cadrul şcolii se educă elevul nu numai în domeniile propuse ca materii, ci şi în reguli de conduită. Diferenţa majoră este că acestea nu se abordează în orele de dirigenţie sau de educaţie civică (sau alte găselniţe de acest tip). Totul se tratează pe caz real. Într-o comunitate Waldorf apăsările elevului sunt exprimate liber, căci încă de la început i se creează un mediu în care să poată comunica iar soluţiile, oricare ar fi ele, sunt discutate liber la începutul orei. Aceste cuvântări ale suferinţelor elevului în cadrul întregului grup uneşte relaţiile şi le intensifică de fiecare dată, dând un nou înţeles noţiunilor de prietenie şi de iubire reciprocă. Câştigul individului în aceste situaţii nu poate fi atins la o şcoală clasică într-o oră de discuţii pe teme banale, impuse de un sistem rigid şi învechit.
Am discutat până acum despre materii sau concepte care îşi au un punct comun de plecare în ambele tipuri de şcoli. Toate materiile şcolii clasice se regăsesc în şcoala Waldorf. Din nefericire reciproca nu este adevărată.
Şcoala Waldorf aduce o multitudine de elemente noi care armonizează dezvoltarea elevului oferindu-i şi ocazia unei exprimări artistice, atât de prost implementată în şcoala tradiţională, uneori chiar inexistentă.
În sfera exprimării artistice primul pas il constituie muzica. Concertele – instrumentale sau vocale (şi aici le amintim pe cele pe mai multe voci) – reprezintă un fenomen fundamental în comunitatea Waldorf. La începutul fiecărei zile se continuă cu o nouă parte a cântecului ce a început a fi învăţat, urmat de o parte de instrument şi de o serie de mişcări situate undeva între gimnastică şi meditaţie (aceste mişcări ţin de domeniul euritmiei). Cântecele aparţin perioadei preclasice sau clasice, limba în care se cântă variind: germană, franceză, engleză, rusă chiar şi latină. La block-flotte se cântă partituri de menuette în marea parte a timpului, variind uneori cu alte genuri înrudite. În cadrul acestor repetiţii clasa este structurată pe grupuri ce reprezintă diferite voci. Faza cea mai elevată ţine de o materie mai greu de explicat celor ce nu au avut ocazia să o vadă: Euritmia. Această materie este o întrepătrundere a dansului cu gimnastica şi cu meditaţia. Fiecare mişcare din mâini sau din picioare reprezintă o literă. Vocalele sunt cele mai expresive şi mai des folosite, iar mişcările alcătuiesc un dans pe un ton foarte puternic şi ritmat, dând diferite nuanţe cuvintelor sau sunetelor formate din aceste mişcări. Euritmia are şi o oră separată de acest moment introductiv al zilei, în care se realizează dansuri mai complexe.
Orele de artă plastică reprezintă o parte importantă. Elevul este învăţat să picteze emoţii, fenomene ale naturii, toate într-o armonie perfectă. De bază sunt considerate cele trei culori amintite la începutul articolului (celelalte culori se obţin din cele de bază). Pe lângă pictură, care are un caracter dominant în aceste ore, mai există perioade de modelare a lutului, a ghipsului şi a altor materiale de bază folosite în domeniu.
O activitate specială o constituie agricultura. Conotaţia cuvântului, alterată fiind de doctrina comunistă, ar putea provoca un sentiment de superficialitate dar această parte a şcolii poate face din semestrul în care se practică o perioadă frumoasă. O mică gradină este planificată în clasă pe o schiţă cu rânduri de legume şi fructe, flori şi chiar copaci. Fiecare se ocupă de plantare, pregătirea pământului, procurarea seminţelor sau alte sarcini mici ce întăresc factorul de muncă în echipă şi unitate în clasă. Roadele ce nu întârzie să apară dau un sentiment de satisfacţie şi de admiraţie elevului, acesta învăţând astfel despre regenerarea, îngrijirea şi ocrotirea vieţii.
Materii ca mineralogia, astronomia, geologia îşi fac apariţia în perioada gimnaziului. Aceste materii sunt tratate unitar şi luate ca epoci. În cadrul lor se fac vizite la muzee, expoziţii etc. specialişti în domeniu sunt aduşi să ţină prelegeri şi au loc multe alte evenimente.

Sper ca această expunere a educaţiei în cadrul şcolii Waldorf să aducă o viziune de ansamblu asupra fenomenelor ce au loc în această sferă de autentică educaţie. Planul de educaţie se desfşoară conform viziunii lui Steiner, mare filosof german, fondatorul acestei şcoli. Încă de la început acest tip de educaţie a prins rădăcini în comunităţile germane, la momentul actual fiind extins pe plan mondial.