Dragobetele era închipuit în tradiţia populară românească, ca un flăcău voinic, puternic, frumos şi tare iubitor, putând fi întâlnit prin păduri; se considera că Dragobetele ocrotea şi purta noroc îndrăgostiţilor, tinerilor în general, putând fi socotit un veritabil Cupidon românesc. Originea acestei sărbători este în ciclurile naturii, mai ales în lumea păsărilor. În legendele româneşti se spune căera fiul Babei Dochia, iar că nevasta sa era sora lui Lăzărică cel mort din dor de plăcinte şi acesta un alt erou popular vegetaţional.
Oricum, fiindcă tot vorbeam de cicluri, Dragobetele împarte anul, din punct de vedere al tradiţiilor populare, în două, el deschizând o perioadă matriarhală, de ”dominaţie” a femeii, din 24 februarie – 9 martie, restul anului stând sub semnul patriarhatului, începând cu Măcenicii şi până la Dragobetele următor. În acest context mai ales femeile, ar trebui să se bucure din plin de această perioadă, să-şi dedice mai mult timp propriei persoane, să fie mai iubitoare şi vesele.
În popor, Dragobetele erau un personaj foarte iubit şi aşteptat, probabil şi pentru că însuma o multitudine de calităţi; i se spunea Cap de Primăvară, Logodnicul Păsărilor , iar la originea lui este un zeu din panteonul balcanic, al fertilităţii, fecundităţii, senzualităţii şi dragostei. Este evident că de el sunt legate toate tradiţiile care vestesc venirea primăverii. El este identificat şi cu o altă reprezentare mitică a Panteonului românesc, Năvalnicul, fecior frumos care ia minţile fetelor şi nevestelor tinere, motiv pentru care a fost metamorfozat de Maica Domnului în planta de dragoste care îi poarta numele (o specie de feriga), utilizată foarte des în medicina populară.
În ritmul naturii, de Dragobete, păsările migratoare care s-au întors încă din jurul datei de 11 februarie, de Sfântul Vlasie (devenit în Calendarul popular protector al păsărilor de pădure si al femeilor gravide) se împerechează şi îşi fac cuib, se strâng în stoluri, ciripesc, şi încep să-şi construiască cuiburile în care îşi vor creşte puii (probabil de la păsări obiceiul fiind preluat şi de către oameni). De frica să nu cârâie ca păsările, nimeni nu lucra in ziua de Dragobete.
În credinţa populară, în ziua aceasta, oamenii au încredere în apropierea, de orice fel. Neapărat, în ziua aceasta, femeile trebuie să atingă bărbaţi străini, iar fetele trebuie să meargă cu băieţii la pădure, să culeagă primii ghiocei, să adune apa din zăpada netopită şi, neapărat, să râdă împreună, să se bucure de renaşterea naturii.
Sigur că aceste obiceiuri s-au pierdut de mult, dar în sufletul nostru, există încă ancestral această dorinţă de a omagia primăvara şi iubirea, de aceea, chiar dacă nu reînnoim toate aceste ritualuri, Dragobetele să fie o zi în care trebuie să plecăm de acasă: să ieşim în parc, să mergem la pădure, să chiuim, să râdem, să adulmecăm primăvara, sa o chemăm peste pământ. Să jucăm, să ne strigăm bucuria, să ne întâlnim cu iubitul, cu iubita, să chefuim, să ne bucurăm şi, neapărat, trebuie să culegem flori. Îndeobşte, sărbătoarea dragostei era socotită una de bun augur pentru treburile mărunte, nu şi pentru cele mari, de acea sigur ne putem face o bucurie din micile gesturi.
În popor se spunea că dacă de Dragobete plouă primăvara va veni devreme iar dacă ai norocul să auzi pupăza cântând eşti harnic tot anul, şi obligatoriu iubiţii trebuie să se întâlnească de Dragobete pentru a fi împreună tot anul.
În tradiţia populară specifică poporului român, Dragobete, care se sărbătoreşte în 24 februarie, nu are un omolog ca şi sfânt de aceea s-a pierdut obiceiul de a fi sărbătorită dragostea, numele lui Dragobete are ca şi rădăcină cuvântul ”drag”, cuvânt care se pare că provine din limba slava şi semnifică prieten. De fapt numele Dragoş, este specific arealului românesc, el semnifică preţios, parcă pentru a ne aduce aminte că cea mai importantă calitate a omului, este capacitatea de a iubi. De aici provine atât de frumosul şi dulcele cuvânt pe care-l rostim persoanelor importante, dragul meu, draga mea, sau celor iubite, dragostea mea. Prin aceste cuvinte, de fapt iubirea ar trebui să fie permanentă, serbată în fiecare zi, dar oare câţi mai spunem persoanei iubite DRAGULE şi atunci mă întreb cum să serbezi ceva la care nu mai înţelegi limbajul. Căci un limbaj nefolosit îşi pierde cuvintele, iar cuvintele inimii nu le poţi găsi logic, aşa cum găseşti drumul spre casă cu un GPS, căci ele nu sunt simple cuvinte, ele sunt simboluri minunate, pe care nu le poţi folosi cu raţiunea şi matematica. Iubirea nu poate fi exprimată prin cadouri sau tot felul de lucruri, iubirea există sau nu.
Privind florile, râurile, pomii, natura în sine vom descoperi Iubirea;stelele, Luna, Soarele, călătoresc şi transmit Iubire. Noi am pierdut ştiinţa de a privi natura şi am pierdut Iubirea, o confundăm cel mai adesea cu altceva, iar când acel altceva dispare, căci numai Iubirea este permanentă, noi suntem fericiţi şi simţim că nu suntem iubiţi.
Bucuria, este una dintre miile de funcţii ale Iubirii, căci acolo unde este Iubire este şi Bucurie, fără a fi nevoie de nimic altceva din exterior.
Fericirea urmează şi ea Iubirea peste tot, de aceea dacă ai Iubire eşti Fericit şi Bucuros.
Poate acestea par simple vorbe, dar din păcate, nu este aşa, căci Iubirea vindecă, hrăneşte, te înalţă, aceasta ne-a adus Iisus, este cea mai puternică armă, nimeni şi nimic nu-i poate sta în faţă.
În primul rând fiecare ar trebui să iubească ceea ce face, spun asta deoarece multe cupluri se plictisesc şi caută să scape de monotonie prin diverse subterfugii, cel mai adesea schimbând partenerii. De aceea trebuie spus că ceea ce ne bucură, ne încarcă şi nu ne plictiseşte. De exemplu respiraţia, somnul, apa, sunt aceleaşi nu ne plictisim de ele, avem nevoie de ele şi nu ne solicită, pur şi simplu există. Aşa ar trebui să fie şi Iubirea, iar noi, în cuplu, fiecare ar trebui să fim cu celălalt, fireşti. Totul pleacă de la încercarea de a ne stăpânii defectele, uitând că atunci când a apărut iubirea acestea existau, doar că le acceptam, le lăsam să existe şi nu ne deranjau, aşa cum ploaia sau zăpada nu ne deranjează.
Aşa că cel mai frumos cadou pe care-l putem face astăzi relaţiei şi Iubirii, este acela de a vă dedica câteva minute pentru a scrie pe o hârtie defectele partenerului de viaţă, analizând dacă acesta existau de la bun început, dacă da, acceptaţi-le, trimiteţi un puternic sentiment de compasiune şi înţelegere pentru DRAG, lăsându-le să existe în acceptare, în aceste fel ele numai au forţa de a necăji. Apoi facem acelaşi lucru cu defectele personale care încercăm să le ascundem, consumându-ne inutil energia şi declanşând nefericirea. Acceptându-le şi pe acestea, iubindu-le pentru că fac parte din construcţia personală, în acest fel ele nu vor căpăta puterea de a domina, căci numai suntem în război cu ele, devenind în acest fel latente.
Tot astăzi am putea încerca să iubim tot ce facem, când mâncăm, când ne spălăm, când ne plimbăm, când muncim sau depunem efort, înţelegând că totul este necesar, înţelegând sacrul. În acest fel Iubirea se va revărsa din tot ce facem şi se va instala Bucuria, Bucuria de a trăi.
Bucuria momentului prezent nu are nimic de-a face cu noutatea, ea depinde de armonie, iar armonia o obţinem înţelegând, devenind conştienţi de nevoile trupului, ale sufletului şi ale raţiunii noastre.
Apoi ce ar fi să stăm, pur şi simplu în pat alături de persoana iubită, ţinându-ne de mână, povestind ceea ce ne trece prin minte.
Cadoul cel mai frumos al zilei îndrăgostiţilor de astăzi este de a înţelege că într-un cuplu nu ar trebui să existe nici acuzaţii nici autoacuzaţii ci doar responsabilitate.
Odată ce facem acest lucru, cea mai mare frică care domină acum, frica de a nu fi iubit, dispare ca prin farmec. Pentru ca viaţa să fie fericită, trebuie respectată cea mai importantă lege a Universului, Legea echilibrului, odată această lege încălcată, totul merge spre distrugere.
Pentru ca viaţa să decurgă normal este nevoie de un echilibru între lumea fizică şi cea spirituală., între principiul feminin şi masculin, adică între bărbat şi femeie.
Bărbatul este întruparea raţiunii, este capul, femeia reprezintă sentimentele, ea este gâtul.
Dacă femeia uită că ea este gâtul, cel care susţine fizic şi energetic capul, capul nu există fără un suport concret şi fără energia respiraţiei, atunci viaţa sentimentală se schimbă. Bărbatul va căuta întotdeauna femeia, iar femeia şi bărbatul au nevoie unul de celălalt, pentru că omul are nevoie de desăvârşire, chiar dacă nu conştientizează acest lucru.
Câteva cuvinte pentru felul în care iubesc persoanele din fiecare zodie
Bărbatul Berbec – are nevoie de acţiune, de gesturi şi pasiune, dacă nu se consumă sau utilizează se transformă într-o energie agresivă.
Femeia Berbec – are nevoie de timp pentru a-şi aranja fizicul, pentru a se îngriji, dacă face toate acestea pe furate se va îndepărta din relaţie.
Bărbatul Taur – are nevoie de timp şi de spaţiu, pentru a-şi exprima prin gesturi iubirea, pentru a materializa ceea ce simte. Graba este duşmanul său cel mai mare, căci urăşte improvizaţiile.
Femeia Taur – are nevoie de gesturi concrete, de lucruri palpabile, de muzică şi dans, de bucate alese şi ambient. Este climatul care o face să se deschidă fără nici un fel de îndoială.
Bărbatul Gemeni – are nevoie de a fi ascultat şi de a fi lăsat să îşi exprime iubirea prin mici atenţii sau prin surprize, fiind spontani fără limite, de aceea părând atât de instabili sau neserioşi. Trebuie trăită clipa.
Femeia Gemeni – are nevoie de libertate şi de gesturi mărunte exprimate delicat, în joacă, ca o adiere. Atunci sufletul are spaţiu şi forţă să se exprime.
Bărbatul Rac – are nevoie de protecţie, de grijă zilnică, prin mici gesturi fireşti sau feminine, de exemplu să-i se pună cafeaua în ceaşcă dimineaţa, sau să i se aşeze nodul la cravată. Va face totul pentru ca aceste gesturi să nu dispară din viaţa lui, sau le va căuta în altă parte.
Femeia Rac – are nevoie sprijin, de atenţie permanentă, de siguranţa acţiunilor masculine. Cadourile o încântă dar nu sunt totul, în schimb un loc romantic şi un aer natural, firesc al acţiunilor o cuceresc.
Bărbatul Leu – are nevoie să se facă util, să se impună prin grijă, prin atenţie, aşa că a i se cere ajutorul este cea mai mare mândrie pentru el, se simte bărbat şi se manifestă cu multă curtoazie. Trebuie lăsat să protejeze şi să se ocupe de toată organizarea.
Femeia Leu – are nevoie de cadouri, de locuri frumoase şi strălucitoare, rafinate sau apreciate, are nevoie să fie răsfăţată şi iubită.
Bărbatul Fecioară – are nevoie de siguranţă, de încurajări şi susţinere, pentru a ieşi din carapace. Totodată se simte bine dacă este lăsat să ia iniţiativa, adică să i se sugereze că el decide – atenţie trebuie respectată această decizie.
Femeia Fecioară – are nevoie de gesturi de afecţiune concrete, de lucruri simple dar permanent şi constant făcute. Indecizia aparentă se mai poate numi ne-ncredere, dar se poate uşor depăşi prin consecvenţă în gesturi.
Bărbatul Balanţă – are nevoie de lua decizii, de a se impune, de a fi cel care are de spus un cuvânt – mai ales în public – pe scurt de a-i fi respectat statul de bărbat. Foarte uşor se lasă convins, doar în intimitate, de necesitatea unor acţiuni diferite – în acest fel face tot ceea ce-i place partenerei de viaţă.
Femeia Balanţă – are nevoie de răsfăţ, de atenţie, de se ţine cont de ceea ce are nevoie sau îşi doreşte. În plus este receptivă la frumos şi la mediul în care este dusă, secretul este ca acesta să fie elevat.
Bărbatul Scorpion – are nevoie să ştie tot, să afle tot ce se întâmplă, să fie informat şi să i se respecte dorinţele, chiar dacă sunt fără sens.
Femeia Scorpion – are nevoie de fi lăsată să viseze, să se ocupe de sufletul ei şi de ceea ce o pasionează. Pune mare preţ pe micile gesturi care dovedesc că sufletul ei este recepţionat corect.
Bărbatul Săgetător – are nevoie de anturaj, de grup, acolo se simte mândru şi se poate lăuda cu partenera de viaţă, cu iubirea şi relaţia lui. Orice nebunie îl atrage, mai ales dacă îi ridică adrenalina.
Femeia Săgetător – are nevoie de libertate, de călătorii sau dans, de multă agitaţie în jur, de plimbări şi acţiune, de bucurie şi distracţie.
Bărbatul Capricorn – are nevoie de lucruri clare, de siguranţă şi planificare, de rigoare şi pace sufletească. Aşa că surprizele îl destabilizează, în schimb îl bucură tandreţea constantă şi respectarea tabieturilor personale.
Femeia Capricorn – are nevoie de afecţiune constantă, de multă siguranţă şi permanentă atenţie, realizată mai ales prin respectarea activităţilor sale. În acest fel timpul liber îl va dedica integral relaţiei.
Bărbatul Vărsător – are nevoie de multă stabilitate dar mai ales de respectarea atribuţiilor care îi revin partenerei de viaţă; ele se referă la tot ceea ce este tradiţional considerat, că intră în atribuţiile femeii. Libertatea de mişcare o apreciază cel mai mult.
Femeia Vărsător – are nevoie de comunicare şi afinitatea intelectuală. Este important să fie considerată la egalitate cu bărbatul, pentru a putea să-şi exprime iubirea.
Bărbatul Peşti – are nevoie de timp pentru persoana lui, de timp pentru pasiunile şi hobbyuri şi de multă înţelegere. Cea mai mare greşeală este aceea de a încerca să le afli secretele.
Femeia Peşti – are nevoie de mister, magnetismul personal trebuie lăsat să se manifeste, ea fiind ceea care trebuie să seducă, să atragă. Orice forţare reprezintă o îndepărtare de ea, la cel puţin 100 de metri. Îi pace să fie lăsată să se joace cu imaginaţia.