Ziua de Macinici păstrează urme rituale ale unui străvechi început de an agrar celebrat la echinocțiul de primăvara, 9 martie pe stil vechi, hotar intre iarnă și vară, între zilele aprige ale Dochiei și zilele călduroase ale Moșilor. În ziua de Macinici s-au suprapus două sărbători de înnoire sezonieră a timpului: ultima zi a Babei Dochia când, conform tradiției, moare și se preface în stană de piatră, și prima zi a Moșilor, jertfiți și transformați în cenușă pe rugul funerar pentru dreapta lor credință.

Obiceiurile din ziua de Macinici formează un scenariu ritual specific Anului Nou:

prepararea alimentelor rituale (Sfinți, Sfințișori, Bradoși);

beția rituală atestată de tradiția populară, care susține că e bine să bei în această zi 40 sau 44 de pahare de vin;

deschiderea mormintelor și porților Raiului;

aprinderea focurilor de Macinici prin curți și grădini, în fața caselor și în câmp; purificarea oamenilor și vitelor prin stropirea lor cu apă sfințită;

protecția magică a caselor și anexelor gospodărești prin înconjurarea lor cu cenușa provenită de la Focurile de Macinici;

bătutul pământului cu maiurile pentru alungarea frigului și scoaterea căldurii;

așteptarea spiritelor morților cu scaune și mese întinse la Focurile de Macinici;

observații și previziuni meteorologice;

aflarea norocului în noul an prin preparare turtei de Macinici.

Credința că este un timp extrem de favorabil pentru:

prinderea vrăjilor și farmecelor;

încheierii sâmbrei plugului; (nr: întovărășire în vederea aratului sau a alcătuirii unei stâne pentru văratul oilor)

retezatul stupilor;

tăierea primelor corzi de viță de vie și altele.

Scenariul de înnoire a timpului agrar este completat cu acte rituale și obiceiuri efectuate în zilele cosmogonice care preced Macinicii, zilele Babei, sau care îi urmează, zilele Moșilor. Sărbătoarea este cunoscută, sub diferite denumiri zonale, pretutindeni în România.

Macinici se numesc și spiritele moșilor și strămoșilor celebrate în ziua de 9 martie, început de an agrar. Sărbătoarea din calendarul popular corespunde, ca dată calendaristică și, parțial, ca semnificație, cu cei 40 de Sfinți Mucenici din calendarul bisericesc, jertfiți pentru credința lor în cetatea Sevastiei. Jertfele și sacrificiile umane săvârșite în vremurile preistorice în ziua anului nou sunt amintite astăzi de formele antropomorfe ale aluatului fiert sau copt în ziua de Macinici și mâncat sacramental.

Figurile antropomorfe sau geomorfe (sacrificate în ziua de 9 martie) sunt preparate din aluat în formă de opt sau cerc, unse cu miere și presărate cu miez de nucă, mâncate sacramental la Macinici. Forma cifrei opt, reprezentare plastica a zeului indo-european antropomorf și a colăceilor, reprezentare a zeiței geomorfe neolitice, sunt supraviețuiri ale jertfelor umane, substitute divine în ceremoniile care marcau anul nou celebrat la echinocțiul de primăvara. Ca aliment ritual, Macinicii, sinonimi cu Bradoșii și Sfinții, se împart și sunt mâncați în fiecare an în ziua de 9 martie (Muntenia).

Focurile echinocțiale

În ziua de 9 martie, ultima zi a Babei Dochia, erau efectuate practici specifice începutului de an nou: aprinderea focurilor, purificarea spațiului, pregătirea alimentelor rituale, efectuarea unor practici de pomenire a morților, începerea simbolica a celor mai importante activități economice, prevederea vremii și belșugului în noul an.

Focurile care se aprindeau cu gunoaiele rezultate din curățirea terenului și anexelor gospodărești aveau, alături de caracterul ritual, și un rol practic. Când focul se întețea, membrii gospodăriei, în special tinerii, săreau peste flăcări în așa fel încât fumul să pătrundă printre haine.

Obiceiul este consemnat și în Transilvania, unde „în ajunul zilei de 40 de sfinți se aprind grămezi de paie și căsenii sar unul după altul peste flăcări”, sau în Banat, unde se zgândară și se bate cu botele în el pentru încălzirea mai rapidă a timpului. Considerând că fumul rezultat de la aprinderea focurilor nu era suficient pentru alungarea șerpilor care ieșeau în această zi din ascunzișurile lor, se afumau cu o cârpa aprinsă cotloanele gospodăriei.

Acte rituale pentru alungarea frigului

Practica magică efectuata de copii în ziua de Macinici pentru alungarea frigului și scoaterea căldurii din pământ, pentru sănătatea și norocul oamenilor se numea baterea pământului cu botele. În timp ce copiii loveau pământul cu bețele sau ciomegele, strigau:

“Intră frig și ieși căldură,

Să se facă vreme bună

Pe la noi pe bătătura!” (Muntenia, Oltenia).

Pe arii relativ extinse se credea că pământul era bătut cu maiurile (un fel de ciocane uriașe din lemn), cu toie-gele, măciucile sau botele de către Moși, spirite ale strămoșilor, identificate în calendarul creștin ortodox cu cei 40 de Sfinți Mucenici din cetatea Sevastiei. În timp ce lovesc pământul, aceștia s-ar îndemna strigând în cor:

“Patruzeci de sfinți voinici,

Dați cu botele-n pământ,

Ca să tune (intre) frigul,

Să iasă căldura! ” (Moldova).

Jertfe antropomorfe

În toate zonele etnografice ale României era obiceiul ca de 9 martie să se facă diferite copturi în formă de om, albină, pasăre, colac. Forma preparatelor din aluat și numele lor (Macinici, Sfinți, Branduși, Bradoși, Moși de păresimi (nr: postul mare)) au semnificații legate de începerea primăverii și a unui nou ciclu calendaristic.

La nici o alta sărbătoare calendaristică nu abunda copturile antropomorfe ca la Macinici. Acestea arătau, de cele mai multe ori, ca niște păpuși „cu cap, ochi, nas, gură, mâini și picioare făcute din faină de grâu și frământate în miere, cu miez pisat de nucă, sau niște figurine în formă de om”.

În sudul țării, formele antropomorfe din aluat, asemănătoare cifrei opt, nu erau coapte, ci numai uscate și fierte în apa în care se adăugau zahăr și miez de nucă. Foarte interesantă și bogată în semnificații este ornamentarea unor copturi, în special a colacilor, cu cercuri mici, simbolul soarelui ajuns în cursa sa anuală la echinocțiul de primăvara. Preparatele din aluat, indiferent de denumire, formă sau dacă erau sau nu sfințite la biserică, se dădeau întotdeauna de pomană și reprezentau spiritele grâului aduse sacrificiu unei zeități solare.

Ziua de 9 martie era o sărbătoare a morților, când li se împărțeau nu numai macinici ci și fasole sleită, nuci, poame, alune. În unele sate din Muntenia se făcea un bradoș mai mare, în formă de om, cu gură cu urechi și cu nas, dar orb, și-l numesc Uitata. Acesta se face întru pomenirea tuturor morților care în timpul anului ar fi fost uitați, adică nepomeniți. Acest colac, Uitata, este jucat de copii în jurul focului, ce se face în bătătura, apoi uns cu miere și mâncat”.

Funcția funerara a zilei iese și mai bine în evidență în satele bucovinene, unde se făceau praznice cu ocazia cărora se dă celor adunați pomana cate un colăcel, lumina aprinsă și un pahar cu băutura.

Beția rituală

Obiceiul de a bea 40 sau 44 de pahare de vin în ziua de 9 martie este o reminiscență a sărbătorilor bahice ale antichității. Oamenii credeau ca vinul băut la Macinici se transformă de-a lungul anului în sânge și putere de muncă.

Dacă cineva din satele în care se practica obiceiul nu putea bea atâtea pahare pline cu vin, trebuia să guste sau cel puțin să fie stropit cu vin. Numărul paharelor de vin băute ar corespunde cu numărul Sfinților Mucenici din Sevastia care poarta diferite nume zonale: Moși, Sfinți, Sfințișori, Macinici și altele.

Pronosticuri climatice și meteorologice

Asemănător oricărui început de anotimp și de an, în ziua de 9 martie se făceau numeroase pronosticuri meteorologice pentru noul an: „Dacă îngheață pământul spre ziua de 40 de sfinți, se zice că toamna nu vor fi brume, și oamenii pot semăna păpușoi cât de târziu, că tot se vor coace foarte bine; iar dacă nu îngheață apoi toamna pica bruma devreme și din cauza aceasta oamenii trebuie primăvara sa semne cât mai devreme”, „Cum va fi timpul în ziua de Macinici, așa va fi toată primăvara”.

Cu câteva zile înainte se ascuțeau și se îndreptau fiarele plugului, se verificau și se reparau celelalte părți ale plugului, se hrăneau bine animalele de tracțiune (boii), se încheiau înțelegeri intre gospodari pentru a se ajuta la plug (se înjugau cate 4-6 boi la un plug de lemn), se aștepta momentul în deplina curățenie trupească și sufletească. În dimineața zilei de 9 martie, zi de muncă și de sărbătoare, abundau practicile cu rol purificator (afumarea cu tămâie și stropirea cu apa a boilor înjugați la plug și a gospodarului care ținea coarnele plugului în mâini) și fertilizator (aruncarea unui ou înaintea plugului de către gospodină).