De astăzi începem să ne apropiem de sărbătorile Crăciunului. Se simte în aer un fel de iubire care ne schimbă fiecăruia percepțiile, ne deschide sufletul, ne face mai buni, binevoitori, generoși. Această atmosferă cred eu că este realizată de acolo de Sus, în scopul de a simți cum este să fi așa, în ideea de a deveni un obicei, o atitudine constantă. Deci, avem o lună de zile în care putem lăsa să se fixeze în sufletul nostru bucuria și bunăvoința.

Pot spune că în fiecare an simt că mirosul și vibrația acestor zile este diferită, încerc să țin cât mai mult această stare în sufletul meu, câteodată reușesc, și câte trei luni, apoi apropiindu-ne de sărbătoarea Învierii, încep să transform ceea ce mă împiedica să am sufletul Viu, să elimin ceea ce era fals, ținându-mi gândurile și ideile blocate.

Spun că de azi începem să ne apropiem și nu de mâine 1 decembrie, pentru că Sfântul Andrei, este cel care deschide perioada acestor sărbători din mai multe motive. Cel mai simplu de înțeles este că românii îi spun lunii decembrie Indrea sau Undrea de la numele sfântului. Apoi Sfântul Andrei se numește și cel dintâi chemat și se spune că a primit puterea de a lega și dezlega păcatele oamenilor. Faptul că în noaptea de Sfântul Andrei se pune grâul la încolțit, sugerează că este o perioadă până la sfârșit de decembrie, când putem semăna gânduri bune, ele neîntârziind să-și arate roadele, simbolic vorbind. Ceea ce vreau să spun, este că punând boabele de grâu și udându-le noi trebuie să avem gândurile bune puse în ordine, iar apoi să le îngrijim să se dezvolte. Este interesant, ca observație personală, că niciodată în acest grâu nu apar buruieni sau alte plăntuțe. Și nu în ultimul rând se pare că dacii aveau o relație veche cu Sfântul Andrei, de dinainte de moartea lui Iisus. Puteți citi în acest interviu http://www.formula-as.ro/2016/1241/spiritualitate-39/andrei-apostolul-lupilor-21498. El este un exemplu de credință neclintită recunoscându-l pe Iisus de când era ucenicul lui Ioan Botezătorul, dar și de curaj deosebit și dedicare, dacă citim viața lui. Cam acestea ar fi argumentele mele, dar de fapt asta simt cu tot sufletul.

Mă gândeam că în tradiția catolică există un obicei foarte frumos, coronița de Advent. Adventul este asociat cu postul Crăciunului, și semnifică venirea, adică așteptarea nașterii Mântuitorului. Iată povestea acestei coronițe. Ideea coroniței a început într-un orfelinat din Hamburg, în 1839, unde pastorul și teologul evanghelic,Johann Heinrich Wichern, fiind asaltat de întrebarea copiilor pe care îi adăpostea “Câte zile mai sunt până la Crăciun?” a pus pe un cerc de lemn câte 19 lumânări mici și 4 mari. Lumânările mici erau de culoare roșie și se aprindeau în zilele lucrătoare , iar cele 4 lumânări mari erau de culoare alba și urmau să fie aprinse în seara fiecărei duminici dinaintea Crăciunului, începând cu data de 1 Decembrie, urmând ca în Ajun să fie aprinse toate. În acest mod erau evitate întrebările, iar perioada până în Ajunul Crăciunului era mai frumoasă, deoarece fiecare copil ajungea să aprindă o lumânare. Ulterior cercul din lemn a fost împodobit de copii cu rămurele de brad, ghinde, și conuri de brad. Acest obicei a fost plăcut de oameni care și-au creat propriile coronițe doar că numărul de lumânări a fost redus la patru, după cele patru duminici incluse în perioada în care se sărbătorește Adventul (perioada cuprinsă între 25 noiembrie – 24 decembrie).

Obiceiul a fost adoptat și de către Biserica Romano – Catolică iar lumânările sunt trei de culoare mov și una roz sau roșie, movul reprezentând culoarea liturghiei iar roșul fiind asociat cu bucuria nașterii. De menționat că lumânarea roșie se aprinde în a treia duminică de Advent fiind numita Gaudete (Bucurie sau îndemnul Bucurați-vă).

Coronița de Advent are o simbolistică deosebită.

Forma circulara reprezintă infinitul, începutul fără sfârșit, reprezintă unitatea, indicând Soarele și ciclul său anual, modul său continuu de a răsări și lumina, fără a se consuma vreodată. Verdele rămurelelor de brad ne indică simbolul vieții și al tinereții iar lumina creata de lumânări reprezintă victoria Luminii asupra Întunericului. Forma coroanei simbolizează Pământul, sau la fel ca și inelul, fidelitatea, în cazul de față, ”fidelitatea” lui Dumnezeu față de promisiunile Sale. Este indicat ca lumânările să fie aprinse seara, pe întuneric pentru a ilustra mai bine afirmația de mai sus. Aprinderea succesivă a lumânărilor indică apropierea progresivă a Nașterii lui Iisus. Fiecare lumânare are semnificația sa religioasă. Conform tradiției, prima este lumânarea Profetului ea ne invită la speranță; cu mulți ani înainte de nașterea lui Isus, profeții au vorbit poporului invitându-l să aștepte venirea Domnului și să nu-și piardă speranța; a doua este lumânarea Betlehemului, cetatea în care s-a născut Mesia, Iisus Hristos, Mântuitorul tuturor oamenilor; cea de-a treia este lumânarea Păstorilor, cei care au primit cei dintâi vestea Nașterii Domnului, o veste care le-a umplut inimile de bucurie (la această bucurie suntem invitați să ne facem părtași cu toții); iar a patra este lumânarea Îngerilor, ei au adus vestea că Dumnezeu îi iubește pe toți oamenii și datorită acestei iubiri el a decis să se nască între noi Fiul său.

Eu personal m-am întâlnit cu acest obicei cu mulți ani în urmă, când fiul meu a venit cu această idee de la școala Waldorf, era în clasa întâi. Am pus-o de atunci în practică an de an, până au crescut mari copii mei, și în fiecare duminică din postul Crăciunului avem grijă să aprindem lumânările. Erau momente speciale, greu de exprimat în cuvinte, căci ne unea credința și gândurile bune. Eu personal folosesc și acum coronița, căci am bucuria așteptării și a sărbătorii Crăciunului și mă face să le simt sufletele copiilor mei aproape. Mă face să mă gândesc la tot ce este frumos și important, la tot ceea ce vreau să devină mai frumos și important în viața mea. În prima duminică se aprinde una, apoi, a doua se aprind două și tot așa, și mă rog ”Ajută-mă Doamne Dumnezeul Nostru, să pot da naștere necontenit, în sufletul meu, iubirii necondiționate! În numele Tatălui și al Fiului și al Sfântului Duh. Amin”.