motto: „Nu existã prietenii mai strânse si mai puternice d

ecât acelea stabilite între oamenii care iubesc aceleasi cãrti.”

Astazi va voi vorbi despre o bijuterie a literaturii universale, o carte apreciata in intreaga lume, o carte despre care autorul spunea „In sfirsit, cuvintul a fost rostit, cuvintul pe care il port in mine inca de la nastere, findca am fost trimis pe lume pentru a-l face auzit”.

Aparuta la Editura Mix in conditii grafice foarte bune si insotita de ilustratii inpirate, cartea atinge, misca si inspira vietile cititorilor din intreaga lume care au sansa de a intra in contact cu ea. Din fericire sint foarte multi acesti cititori, cartea cunoscind un remarcabil succes in toata lumea, confirmind parca zicala : „Daca o carte este valoroasa, ea isi va gasi drumul catre cititori”.

Excelenta traducerea a poetului Radu Cirneci pune in evidenta valente nebanuite ale inspiratului text scris de Gibran.

„In felul sau, spune domul Cirneci, Profetul este o carte unica, morala si moralizatoare, dind poeziei virfuri semete, iar gindirii adincimi neasteptate prin ineditul expresiei si claritatea ideilor supuse analizei celei mai profunde. Si aceasta deoarece Kahlil Gibran nu a considerat niciodata Proofetul ca o simpla carte, ci ca un mesaj spre inobilarea oamenilor…”

Pentru prima oara la virsta de 15 ani cartea a fost schitata in limba araba. Textul a fost slefuit timp de multi ani, rescris de 5 ori in engleza inainte de a fi incredintat editorului, in 1923 aparind pentru prima oara in limba engleza si cucerind spontan cititorii prin simplitate si profunzime.
Iata si un fragment din aceasta biblie moderna

„Atunci un om bogat zise: „Vorbeste-ne despre Daruri.”

si el rãspunse, zicând:

„Nu dati decât putin, când dati din ce-i al vostru.

Numai dând din voi însivã, dati cu adevãrat.

Pentru cã, spuneti-mi, ce-s averile voastre decât niste lucruri pe care le pãstrati cu strãsnicie, crezând cã mâine veti avea nevoie de ele?

Iar mâine, ce-i va aduce ziua de mâine câinelui prevãzãtor foarte, ascunzând oasele în nisipul miscãtor, în timp ce-i urmeazã pe pelerini cãtre orasul sfânt?

si ce este frica de sãrãcie, dacã nu sãrãcia însãsi?

Iar groaza de sete, în preajma fântânilor pline, nu-i oare setea cea mai nestinsã?

Sunt unii oameni care dau putin din belsugul pe care îl au, si aceasta pentru a li se recunoaste dãrnicia, însã aceastã dorintã ascunsã umileste darul fãcut.

Sunt, apoi, altii care, putin având, dau totul.

Acestia cred în viatã si în mãrinimia vietii, iar sacul lor niciodatã nu-i gol.

Ei sunt cei ce dau cu bucurie, iar bucuria le este rãsplata cea mare.

Dar sunt si din cei care dau cu durere, si doar durerea rãmâne botezul acestora.

În sfârsit, sunt cei ce dau fãrã a simti nici durere, nici bucurie, necunoscându-si virtutile;

Ei sunt asemeni mirtului din vale, care îsi rãspândeste parfumul în spatiu.

Prin mâinile unor asemenea fãpturi vorbeste Dumnezeu si dindãrãtul ochilor acestora El surâde pãmântului.

E bine sã dai când ti se cere, dar si mai bine fãrã sã ti se cearã, din întelegere;

Iar pentru cei dornici sã dea, a-i cãuta pe cei necãjiti este o bucurie mai mare decât darul însusi.

Fiindcã, se aflã, oare, vreun lucru pe care sã ti-l refuzi?

O, desigur, tot ceea ce îti apartine va fi dãruit într-o zi;

Deci, dã acum, în anotimpul dãrniciei tale, iar nu în cel al mostenitorilor tãi.

Deseori spuneti: «Am sã dau, dar numai acelora care meritã.»

Pomii din livezile voastre nu spun, însã, astfel, si nici turmele din imasuri.

Ele dau pentru ca sã poatã trãi, fiindcã a pãstra înseamnã a pieri.

Desigur, cel care-si meritã zilele si noptile, meritã totul si din partea voastrã.

Iar cel care a meritat sã bea din oceanul vietii, are tot dreptul sã-si umple cupa si din micul vostru pârâu.

Existã oare merit mai mare decât acel ce stã în curajul si încrederea de a primi milostenie?

si cine vã credeti voi, pentru ca oamenii sã-si sfâsie pieptul si sã-si lepede orgoliul, ca sã le puteti vedea meritele si mândria terfelitã?

Luati aminte, ca mai întâi voi sã meritati a fi dãruitorul si instrumentul dãrniciei,

Pentru cã, într-adevãr, viata e cea care dã viatã, în timp ce voi, care vã socotiti binefãcãtori, nu sunteti decât martorii acesteia.

Iar voi care primiti – si cu totii primiti! – nu vã luati povara vreunei recunostinte, spre a nu vã pune de bunãvoie un jug vouã si celor ce dãruie.

Înãltati-vã, mai degrabã cu cel care dã, primindu-i darurile ca pe niste aripi;

Fiindcã, a tine prea mult seama de datoriile voastre, înseamnã a vã îndoi de generozitatea dãruitorului, care are pãmântul mãrinimos drept mamã si al cãrui tatã însusi Creatorul este.”
In celelalte capitole ale cartii gasiti idei simple si profunde despre iubire, copii, munca, bucurie, legi, libertate, invatatura, prietenie, religie, bine, rau, frumusete, timp, moarte si multe astfel de concepte ce au fost sint si vor fi in sfera de preocupare a oamenilor interesati de rostul lor pe lume. Descoperitile citind cartea, bucurati-va de aceasta lectura si daruti aceasta carte „acum in anotimpul darniciei” voastre tuturor celor in viata carora doriti sa aduceti o contributie.