Astăzi vă voi recomanda o carte al cărui păcat este faptul că este prea recomandată. Mă refer la Alchimistul de Paulo Coelho.
Sunt oameni care o critică, pe ea şi celelalte cărţi scrise de Coelho, deoarece legendele, miturile sau întâmplările ce l-au inspirat pe autor sunt adesea evidente pentru oamenii culţi.
Acest fapt este adevărat şi el nu ştirbeşte cu nimic calitatea principală a cărţilor lui Coelho şi anume „citibilitatea” lor, dacă îmi permiteţi această invenţie lingvistică.
Într-o lume ce are timpul acaparat de Internet şi mass-media, este extraordinar faptul că există cărţi („Alchimistul” dar şi „Hary Potter”, „Codul lui DaVinci” ori „Profeţiile de la Celestine”) pe care toată lumea le cumpără şi pe care peste jumătate din cumpărători le şi citesc.
Subiectul cărţii este simplu (simplitatea este de altfel o caracteristică a exprimării lui Coelho). Tânărul pastor Santiago, crezând în steaua lui norocoasă, pleacă în căutarea comorii ascunse despre care visase în repetate rânduri, cartea fiind o descriere a acestei călătorii iniţiatice. Dacă Santiago va găsi comoara ascunsă, veţi descoperi citind cartea. Ceea ce mi se pare mie cel mai interesant este faptul că identificându-ne cu Santiago, participând sufleteşte la toate evenimentele ce apar în viaţa lui în timpul parcurgerii Căii, urmând semnele, întâlnim ţiganca, regele, hoţul… şi pe nesimţite constatăm că şi noi suntem transformaţi odată cu el.
Pornind de la ideea că „posibilitatea să-ţi îndeplineşti un vis face ca viaţa să fie interesantă”, înfăptuim odată cu Santiago acţiunile necesare pentru a împlinii visul şi ajungem în final la concluzia că „viaţa e generoasă cu cel ce îşi trăieşte Legenda Personală”.
Parcurgând cartea înţelegem că „Legenda Personală este tot ceea ce am vrut să facem dintotdeauna”, este „misiunea noastră pe Pământ”, „este principala noastră îndatorire pe Pământ” şi ne putem împlinii acest vis pentru că „atunci când vrem ceva, tot universul conspiră la realizarea dorinţelor noastre benefice”.
După cum spunea un înţelept contemporan: „Când credem cu putere în reuşita unui proiect, acel proiect este 49% realizat datorită credinţei noastre, iar noi nu trebuie decât să completăm restul de 2% pentru a-l duce la bun sfârşit.”
Pentru a acoperi şi aceste 2% procente care ne lipsesc pentru a vedea împlinite visele noastre este nevoie de curaj, inocenţă, norocul începătorului, iubire şi, un aspect adesea nebăgat în seamă, acţiune. „Nu există decât un singur fel de a învăţa, a răspuns Alchimistul. Prin acţiune”.
Tot Alchimistul este cel care ne arată şi ce ne poate împiedica să ne trăim „Legenda Personală”: „Doar un singur lucru face visul imposibil: frica de a da greş.”
Având în faţă această superbă ediţie a cărţii, apărută la editura Nemira în 1995 şi retrăind emoţia pe care am avut-o văzând cartea, făcând enormul sacrificiu financiar necesar pentru ca un om plătit cu 25.000 lei/ lună să dea 7 lei pentru a cumpăra această carte, reamintindu-mi şi retrăind nesătul cu care am sorbit cartea şi starea de înălţare, speranţă şi siguranţă că merită să fac acţiunile necesare pentru a-mi trăi legenda personală, îmi dau seama că atunci a încolţit în mine germenele ideii de a înfiinţa o editură care să ofere cititorilor din România astfel de cărţi valoroase.
În final vă invit să asistaţi la discuţia dintre camilar şi prezicător, invitându-vă deasemeni să îmi comunicaţi la adresa [email protected] despre situaţii din viaţa voastră în care viitorul vostru probabil aproape sigur a fost învins de credinţa voastră în legenda personală.
„- Când oamenii mă consultă, eu nu citesc viitorul: ghicesc viitorul. Fiindcă viitorul aparţine lui Dumnezeu şi numai el îl dezvăluie în împrejurări deosebite. Şi cum reuşesc eu să ghicesc viitorul? din semnele prezentului. În prezent stă tot secretul; dacă vei da atenţie prezentului, vei putea să ţi-l îmbunătăţeşti. Iar dacă îţi vei îmbunătăţii prezentul, tot ceea ce se va întâmpla ulterior va fi de asemeni mai bun. Uită viitorul şi trăieşte-ţi fiecare zi din viaţă conform învăţăturilor Legii şi cu credinţa că Dumnezeu are grijă de copiii săi. Fiecare zi poartă în sine veşnicia.
Camilarul a întrebat atunci în ce împrejurări îngăduie Dumnezeu să se vadă viitorul.
– Când îl arată chiar El. Iar Dumnezeu arată rareori viitorul, şi doar pentru un singur motiv: când e un viitor care a fost scris ca să fie schimbat.”