Pe 27 martie 2005 a fost Paştele catolic, noi creştinii ortodocşi aniversăm Paştele, în acest an, pe 1 mai, după perceptele Bisericii Ortodoxe. Dar această zi de 1 mai din anul 2005, ca de altfel toate zilele din luna mai când Paştele ortodox se sărbătoreşte în luna lui Florar, este calculată precis sau nu? Iată o întrebare dificilă şi incitantă în acelaşi timp la care am să încerc să dau un răspuns.

Înainte de aceasta, rog Sfânta Biserică Ortodoxă să înţeleagă că nu vreau să aduc nici o impietate sau jignire cuiva, că nu sufăr de orgoliu sau de infatuare şi nu vreau să par că mă semeţesc ci, pur şi simplu, vreau să aduc o ”luminiţă” în această delicată problemă din dragoste şi respect pentru Adevărul Etern şi pentru Cunoaştere.

Fără a intra în prea multe detalii, menţionez că dispun de următoarele metode amănunţite de calcul atât pentru data Paştelui ortodox cât şi pentru a celui catolic:

A1) Pascalia Veche	B1) Pascalia nouă	Metode folosite de Biserica Ortodoxă pentru a afla datele Paştelui ortodox şi catolic.
A2) Metoda Epactelor (iuliene)	B2) Metoda Epactelor (gregoriene)	Metode perfecţionate de autor prin descoperirea unei formule pentru calculul exact a ”vârstei” (sau ”etatea”) Lunii.
	B3) Metoda lui Gauss	O ”capodoperă” matematică prin simplitatea, claritatea şi precizia prin care ”prinţul matematicii mondiale” – cum i se spunea lui Karl Friedeich Gauss – s-a achitat de sarcina primită de la Biserica catolică în sec. al XIX-lea de a descoperi o formulă precisă pentru datarea Paştelui catolic.
	B4) Metoda Efemeridelor	În contextul de mai sus al simplităţii şi exactităţii, am adus o modestă contribuţie – această Metodă a Efemeridelor – prin intermediul căreia pot demonstra foarte rapid (folosindu-mă de efemeridele pentru anul de studiu şi respectiv de hotărârile Congresului de la Niceea) data exactă a Paştelui (catolic şi prin extrapolare a celui ortodox – la o săptămână de primul).

Iertate să-mi fie şi următoarele două constatări, poate puţin maliţioase:

– Efemeridele (tabelul poziţiilor planetare anuale) reprezintă ”materia primă” folosită în astrologia occidentală şi cea vedică, iar determinarea vârstei Lunii (prin Epacte) constituie un pilon principal în Astrologia Egipteană (hermetică). Şi în felul aceasta se poate constata că prin metoda epactelor şi cea a Efemeridelor, astrologia ajută indirect Biserica în studiile sale, chiar dacă ”Biserica nu este de acord cu studiul şi practicarea astrologiei”.

– Cred că înaltul cler dacă ar trece peste nişte idei preconcepute şi ar dovedi mai multă flexibilitate văzând astrologia cu ”alţi ochi” (ştiut fiind faptul că în vechime această ”Ştiinţă a ştiinţelor” a fost sub patronajul Marilor preoţi) ar putea foarte simplu să-şi procure din aceste Efemeride poziţiile Soarelui şi ale Lunii pentru orice an şi ar putea rezolva eficient şi într-un mod, cred, plăcut Domnului Iisus Christos, datarea ”învierii Sale”. De asemenea trebuie să mai spun că una este ca Paştele să fie într-un interval de timp acceptat de Planul Divin, în care această zi excepţională este plină de forţă vibratorie şi în care popoarele îşi pot intensifica credinţă prin Lumina Vie primită de la Biserică şi alta este să fie o zi oarecare, lipsită de această încărcătură.

Explicaţii preliminare

Sărbătoarea Paştelui a fost stabilită de Biserică astfel: ”în luna întâi în ziua a 14-a a lunii se celebrează la o dată anuală mobilă, fiind definită de mişcarea Soarelui şi a Lunii pe bolta cerească, adică de momentul echinocţiului de primăvară şi fazele Lunii”.

Această definire a datei Paştelui trebuie înţeleasă în raport cu anul calendaristic roman care la început avea 10 luni şi începea cu prima zi a primăverii (1 martie). Mai târziu anul a fost împărţit în 12 luni a câte 29,53 zile (aprox. 30 zile) ceea ce nu este întâmplător şi se explică prin faptul că romanii au folosit calendarul lunar, începutul fiecărei luni fiind în momentul apariţiei pe cer a secerii subţiri a Lunii, după faza de Luna Nouă.

În anul 325, la invitaţia împăratului Constantin cel Mare, se aduna la Niceea primul Sinod unde s-a hotărât: ”Paştele este sărbătorit în Duminica ce urmează celei de a 14-a zile a Lunii ce atinge această etate la 21 martie sau imediat după ea”.

Prin ”etate” a Lunii (sau vârsta Lunii) se înţelege numărul întreg de zile scurse de la Luna Nouă, zi ce capătă numărul 1. Întrucât perioada de revoluţie sinodică a Lunii (sau ”Lunaţie”) adică intervalul dintre două conjuncţii ale Soarelui cu Luna este de 29,53 zile, ziua Lunii Pline era aproximată întrecut cu un număr întreg, adică ziua a 15-a lunii. Aceasta explică echivalenţa definiţiei anterioară a datei Paştelui cu următoarea: ”Paştele este sărbătorit Duminica ce urmează după prima Lună Plină care apare în sau după 21 martie”.

Datorită inexistenţei în trecut a instrumentelor necesare unei determinări precise a fenomenelor astronomice, etatea Lunii era exprimată prin numere întregi, aproximaţie care a fost considerată suficientă pentru necesităţile calculului pascal.

Vârsta sau etatea Lunii a fost trecută într-un tabel – Tabelul fazelor mensuale ale Lunii sau Tabelul Epactelor – ţinând seama că din 19 în 19 ani, Luna Nouă nimereşte în aceeaşi zi a anului. Ciclul de 19 ani se numeşte ciclul Lunii. Un alt aspect important este acela în care Soarele din 28 în 28 de ani repetă la aceeaşi dată zilele săptămânilor anului. Ciclul de 28 de ani se mai numeşte ciclul Soarelui.

În anul 1284 de la întemeierea Romei (753 î.Ch.) învăţatul călugăr Dionisie a propus să se numere anii de la naşterea lui Christos, declarând că Domnul Iisus Christos s-a născut cu 532 de ani în urmă astfel încât anul următor trebuia considerat ca anul 533 de la naşterea lui Christos.

28X19=532, unde 28=ciclul Soarelui şi 19=ciclul Lunii

Din 532 în 532 de ani sărbătoarea Paştelui, conform calendarului iulian, este aniversată la aceeaşi dată. Numărul 532 a devenit astfel ciclul Pascal.

Întrucât evreii consideră anul 3760 î.Ch. ca bază a calculelor lor şi de aceea data Paştelui evreiesc a putut să fie diferită de cele două definiţii de mai sus, în anul 341 Sinodul de la Antiohia acuza pe toţi aceia ”care cutează să desfiinţeze hotărârea marelui Sinod care s-a adunat la Niceea”.

Ca urmare a acestui fapt, pentru a legifera sărbătoarea Paştelui, Biserica Alexandrină a avut îndatorirea de a comunica tuturor episcopilor data Paştelui. Astfel, între anii 430-440 Sfântul Chiril, episcopul Alexandriei, ca bun cunoscător al astronomiei, calculează Sfintele Paşti pentru mai mulţi ani, fiind primul care s-a ocupat de această problemă.

Observaţie

Primul algoritm sistematic pentru calculul datei Paştelui a fost „canon paschalis” şi este datorat lui Victorius din Aquitania în anul 456 (pe această metodă îşi bazează Biserica ortodoxă calculul datei Paştelui).

REFORMA CALENDARULUI

Datorită diferenţei dintre anul Iulian şi anul Tropic (365,25 respectiv 365,242 zile solare mijlocii) odată cu trecerea timpului, echinocţiul de primăvară rămânea din ce în ce mai în urmă, ceea ce însemna că Paştele urma să cadă din ce în ce mai devreme. Această inadvertenţă cu definirea echinocţiului la 21 martie impunea reforma calendarului. Ea s-a făcut în Italia de către Papa Grigore al XII-lea la 4 octombrie 1582 (stil vechi) zi care a fost urmată de 15 octombrie 1582 (stil nou) prin trecerea de la calendarul Iulian la calendarul Gregorian, al cărui an conţinea 365,2425 zile solare mijlocii. Trecerea la noul sistem calendaristic a fost privită cu scepticism de ortodoxism, ea a avut loc în ţara noastră abia la 31 martie 1919 (stil vechi) zi urmată de 14 aprilie 1919 (stil nou).

Prin trecerea la noul calendar, Biserica Apuseană a modificat formulele de calcul ale datei Paştelui – alcătuind ”Noua Pascalie” – în timp ce Biserica Răsăriteană calculează data Paştelui după formulele raportate la calendarul Iulian (”Vechea Pascalie”) modificând data prin calcul cu diferenţa (în zile) dintre cele două calendare.

În finalul acestor explicaţii mai subliniez încă un aspect major: indiferent că la Congresul de la Niceea a fost aprobată sărbătorirea Paştelui pe stil vechi în intervalul 4 aprilie – 8 mai între anii 1900 şi 2100 (iar Paştele Catolic în perioada 22 martie – 25 aprilie) este o certitudine că ”între 2100-2200 Paştele ortodox se va aniversa între 5 aprilie – 9 mai şi după 2200 odată cu creşterea parametrilor […], formulele de datare a Paştelui ortodox devin inoperante, Paştele urmând să fie spre sfârşitul anului. Aceasta dovedeşte imperfecţiunea vechii Pascalii şi necesitatea trecerii la calculul catolic aflat în acord cu actualul calendar”. Am citat dintr-un articol publicat în ”Anuarul Astronomic” din anul 1995.

CALCULUL EXACT

Am să vă arăt în continuare, folosind Metoda Efemeridelor şi Metoda Epactelor, că în anul 2005 Paştele ortodox ar fi trebuit să fie pe data de 3 aprilie şi nu pe data de 1 mai, nu înainte de a aminti că şi celelalte metode de calcul confirmă aceste date şi concluzii, chiar dacă nu le voi expune pentru acest exemplu.

”Paştele este sărbătorit în Duminica ce urmează celei de a 14-a zile a Lunii ce atinge această etate la 21 martie sau imediat după ea”.

Folosind Metoda Epactelor Iuliene se constată că până în 21 martie, conform calendarului Iulian, Luna Nouă se află pe 26 februarie iar Luna Plină nimereşte pe 12 martie, de aceea trebuie să folosim următoarea poziţie a Lunii Noi şi aceasta va fi pe 28 martie, iar Lună Plină va fi pe 11 aprilie care, în conformitate cu calendarul gregorian, va fi pe 24 aprilie.

Plecând de la această poziţie a Lunii Pline, prima duminică când va fi sărbătorit Paştele ortodox va fi pe 1 mai.

Uitându-ne însă pe efemeride, conform calendarului Gregorian, se constată că de la 21 martie până la 21 mai s-a trecut prin două poziţii ale Lunii Pline: 25 martie şi 24 aprilie. Cea de a doua Lună Plină, cea de 24 aprilie, nu ne interesează pentru calcul deoarece contravine regulilor stabilite la congresul de la Niceea. Rămâne aşadar, ca bază pentru calcul, data de 25 martie ca dată a Lunii Pline iar prima duminică este 27 martie (zi în care de fapt s-a şi sărbătorit Paştele catolic). În concluzie, pentru Paştele ortodox s-ar fi putut folosi ca zi de aniversare 3 aprilie, prima duminică după Paştele catolic.

Bibliografie: Anuarul astronomic 1995 – „Studiul asupra datei Paştelui”