În popor i se mai spune şi florar, frunzar, pratar, luna ierburilor.
Sunt foarte interesante, în acest sens, practicile agricole ale acestei luni şi obligaţiile pe care le au oamenii faţă de natură. Iată ce citim în vechile calendare sau cărţi populare ale românilor, date astăzi uitării:
* În mai se seamănă a doua oară in, ca oamenii să fie siguri că, din două semănături, cel puţin una va fi rodnică.
* Cânepa se seamănă întotdeauna după 13 mai, hrişca în preajma datei de 19, tot cam pe atunci şi meiul. Aceste date sunt probabil legate de calendarul agricol pe stil vechi, data de 13 corespunzând, în stilul nou, zilei de 1 mai din stilul vechi.
* Acum se tund pomii deoarece, frunza fiind ieşită bine, se văd crengile care sunt uscate sau deja năpădite de gândaci sau omizi; acum se proptesc cu pari pomii tineri, acum se taie crengile de salcie. Altoii se udă cât mai des şi, la cei prinşi, se slăbeşte puţin legătura. Pe timp liniştit de afumă pomii năpădiţi de omizi, folosind pucioasă presărată pe jeratic.
* În luna mai se seamănă ridichile de lună, castraveţii, fasolea şi cicoarea.
* Cucuruzul (porumbul) se sapă când e în patru frunze. Ziua de Armindeni este ultima în care se mai poate semăna, dacă până acum el nu a fost semănat deloc.
* Lucerna se coseşte înainte de înflorire, dar mai de sus, ca să nu se piardă prea mut din ea.
* De la cartofii vechi care se dau la animale, trebuie îndepărtat colţul care a dat din ei, fiindcă este otrăvitor.
Se spune că roua de seară şi răcoarea lunii mai prind bine fânului, iar luna este bună pentru a se bea pelin. În unele locuri chiar se practică spălatul cu rouă, ca formă de purificare şi întinerire a fiinţei, iar în alte locuri se consideră că spălatul cu rouă fereşte de friguri. În ceea ce priveşte pelinul, avem de-a face cu o formă de terapeutică populară, deoarece, primăvara, ficatul se încarcă energetic cu energii benefice din Macrocosm. Pe de altă parte, pelinul are proprietăţi terapeutice purificatoare certe, acţionând benefic atât la nivelul organelor-pereche ficat-vezică biliară, dar şi la nivelul sângelui. Pelinul se mai poartă în sân, la brâu, sau legat la cofele cu apă.
O sărbătoare foarte importantă a lunii mai este Armindenul (începătorul verii). Porţile se împodobesc cu verdeaţă, iar creanga de armindeni este păstrată uneori până la începutul secerişului, ambele acţiuni simbolizând atât triumful renaşterii naturii în toată splendoarea sa vitală, dar şi triumful fertilităţii manifestat în rodirea spornică a pământului. Creanga de armindeni se foloseşte la arderea cuptorului în care se va coace pâinea nouă, imediat după seceriş.
Denumirea de armindeni se pare că vine de la Armin, Irmin den – ziua profetului Irimia, care aduce rodul şi belşugul, şi ţine casele îndestulate şi pline cu bunătăţi. Oamenii se strâng şi petrec împreună Armindenul sau Maiul, ca să fie veseli şi sănătoşi peste an.