Aceşti îngeri există!
Tot ceea ce se petrece bine şi armonios pe Pământ (în lumea noastră fizică), face să intre instantaneu în acţiune o mulţime de forţe angelice, mai mult sau mai puţin evoluate, care ajută, cel mai adesea nebănuite, la realizarea tuturor acţiunilor noastre divin integrate, benefice, pozitive. Legile fizice ale regnului mineral, forţele fundamentale, fenomenele benefice naturale climatice sau telurice – toate acestea sunt, clipă de clipă, ajutate, asistate, ocrotite sau menţinute de către entităţile angelice creatoare.
Tradiţia angelologică afirmă că, prin însăşi Voinţa Divină Atotputernică, fiecărei forme de viaţă i s-a acordat, încă de la Începuturi, o entitate spirituală elevată care s-o călăuzească şi s-o ajute în momentele importante ale evoluţiei ei spirituale. Absolut orice formă de viaţă, indiferent cărui regn îi aparţine, sau indiferent în ce plan al Manifestării se află (fie el cel fizic, fie el cel subtil) are un înger păzitor.
În lucrarea sa “Sufletul Naturii”, genialul savant Sheldrake confirmă într-un mod ştiinţific existenţa unui suflet colectiv caracteristic fiecărei specii animale. În terminologia sa ştiinţifică, acest suflet colectiv este numit “câmp morfematic (energetic) rezonant (care interferează cu energiile divine ale vieţii, fiind capabil să genereze, să susţină şi să eleveze forma specifică de viaţă). La nivelul fiecărei specii de viaţă, acest suflet colectiv (entitatea angelică respectivă) acordă asistenţă permanentă: de exemplu, atunci când animalele nasc, sau atunci când plantele trebuie să-şi “prelungească” specia (să facă seminţe) sau atunci când cristalele urmează să fie dislocate din geoda care le-a “crescut”. Cunoscând aceasta, putem înţelege de ce respectul pentru orice formă de viaţă şi pentru întreaga Natură este, în realitate, respectul faţă de viaţa şi lumea angelică iar, pe un nivel superior, respectul pentru Dumnezeu care a creat Totul.
Pentru orice fiinţă cu spirit foarte bun de observaţie, viaţa Naturii reprezintă de fapt lecţiile pe care fiinţa umană le are de învăţat de-ea lungul vieţii. De la regnul mineral – fermitatea şi stabilitatea valorilor autentice ale Lumii; de la regnul vegetal – hrănirea afectivă, adaptabilitatea, regenerarea, apartenenţa la arhetipuri. De la regnul animal – abandonarea voinţei individuale în faţa Voinţei Divine şi respectarea ritmurilor vieţii. Toate aceste regnuri trăiesc prin iubire, altfel convieţuirea noastră cu ele nu ar fi posibilă.
Sufletul tainic al cristalelor
După cum se ştie, cristalele (ca exemplu pentru regnul mineral) au ghizi spirituali sau călăuze care le veghează creşterea. Clarvăzătorii susţin că entităţile lor păzitoare se manifestă sub forma unor energii foarte active pe muchiile florilor de mină. Atunci  când creşterea lor s-a încheiat din punct de vedere divin, florile de mină în general şi cristalele în special “pornesc” în căutarea fiinţei umane pe care urmează s-o ajute prin intermediul energiilor sale. Se ştie deja că nu noi ne alegem cristalul, ci cristalul ne alege pe noi. Ori de câte ori inima vă dă ghes să cumpăraţi un astfel de obiect, sau ori de câte ori îl primiţi cadou, să fiţi siguri că acel cristal a făcut un drum inimaginabil de lung până la dvs. De aceea, iubiţi-l şi vorbiţi-i sau rugaţi-l să vă ajute sau să vă inspire ori de câte ori sunteţi singur în faţa unui anumit eveniment. Cu timpul, dacă sufletul dvs. s-a armonizat cu sufletul cristalului (ca parte a Sufletului colectiv al  familiei respective de cristale, integrat, la rândul său, în Sufletul tainic al regnului mineral) chiar veţi putea vedea în mijlocul lui ghidul său spiritual. După ce l-aţi folosit, spălaţi-l într-un jet de apă ca să-l purificaţi. Încărcaţi-l cu energii benefice la Soare, în zilele de vară, la lumina Lunii, întotdeauna cu două zile înainte de faza de Lună Plină, sau ţineţi-l câteva ore bune în apă curgătoare sau în pădure sau într-un lan de grâu – de fapt, peste tot pe unde sunt energii curate, bune, ocrotitoare, vitalizante. Apoi aduceţi-l înapoi acasă şi ţineţi-l mereu aproape de dvs, dăruindu-i iubire.
Sufletul tainic al lumii vegetale
Lumea vegetală este şi ea plină, la rândul ei, de entităţi spirituale minunate, toate aflate în grija directă a Sufletului tainic al Plantelor, expresia Îngerului păzitor al vieţii vegetale care, la rândul său, coordonează Îngerii păzitori de grup ai tuturor speciilor care există. La limita dintre lumea fizică şi lumea subtilă, aceste entităţi sunt ajutate de Spiritele Naturii.
Aceste spirite sunt adeseori vizibile fiinţei umane, în măsura în care ea are un suflet pur sau o capacitate deosebită de a dărui în mod necondiţionat iubire: gnomii sunt spirite care păzesc comorile din adâncuri şi ajută plantele să aibă rădăcini puternice şi sănătoase; ondinele sunt spirite care ajută plantele să aibă tulpini, frunze şi flori frumoase şi sănătoase; salamandrele sunt spirite care ajută plantele să-şi încheie viaţa fizică înainte să dea frigul şi gerurile aspre ale iernii; elfii sunt spirite care au grijă ca energiile frumuseţii şi rodniciei Naturii să treacă în seminţe, înainte ca viaţa să se retragă în adânc, până la următoarea primăvară. De altfel, elfii rămân ca energii active ale plantei până la fmomentul ultim al vieţii ei, sub forma principiilor active sau hrănitoare. Copiii comunică cel mai uşor cu aceste spirite, în special cu ondinele, aşa cum afirmă şi Edgar Cayce în amintirile sale.
În afara lor, în diversele tradiţii populare, mai există feele, zânele, ielele, manifestări întruchipând Frumuseţea, Eternitatea, Libertatea, Bucuria – toate fiind, în realitate, atribute ale frumuseţii veşnice a Naturii. Datorită spiritelor care le protejează, plantele se apropie de firea umană prin aceea că au sentimente. Locul în care există flori este un loc în care există iubire. Fiinţele în prezenţa cărora florile se usucă sunt fiinţe care nu pot dărui iubire, chiar dacă ele totuşi iubesc.
În afara florei spontane şi a florei decorative, categoria cea mai apropiată nouă este categoria plantelor medicinale. Ele sunt plantele care, în faţa lui Dumnezeu, au ales să se sacrifice pentru sănătatea fiinţei umane. Atunci când noi luăm un “leac” împotriva dezechilibrelor digestive, să spunem, “leacul” (planta şi, prin intermediul ei, principiile ei active, viaţa ei ca atare), interferează, de fapt, cu principiile noastre active, care sunt gânduri, dorinţe, idei, atitudini, şi echilibrează acolo dizarmoniile energetice. Abia aşa, după aceea, se remediază deficienţa şi pe corpul fizic. Practic, remediul terapeutic pe bază de plante este ca un anti-virus. El detectează virusul (cauza reală a bolii) şi vindecă apoi calculatorul (leziunea sau afecţiunea propriu-zisă). De aceea se spune că “nu există boli, ci bolnavi”. De aceea medicina naturistă este o cale de vindecare sigură, în majoritatea situaţiilor, pentru că ea tratează cauza şi nu efectul dezechilibrului. Trebuie doar să avem răbdare şi să credem în puterea de vindecare a plantelor, pentru că această credinţă ne pune instantaneu în legătură directă cu Sufletul lor tainic şi cu Îngerul de grup al plantei care ne va ajuta.
Sufletul tainic al animalelor
Animalele sunt fiinţele cele mai apropiate ca nivel de conştiinţă de fiinţa umană, aşa cum am prezentat şi în introducerea la “Zodiacul animalelor”. Spre deosebire de celelalte două regnuri însă, animalele încep să experimenteze capacitatea de a decide şi de a acţiona şi, în condiţii speciale, chiar liberul arbitru. Întrucât un animal are momente în care decide să se sacrifice, agresiunea comisă împotriva lui este identică agresiunii comise împotriva fiinţei umane. Plantele şi legumele au un ciclu de viaţă mult mai scurt şi decât al oamenilor, şi decât al animalelor. Ele au ales – aşa cum am menţionat deja – să se sacrifice pentru a ne hrăni cu energii curate şi sănătoase (atunci când sunt cultivate şi crescute sănătos, nu obţinute prin hidro-cultură, prin îngrăşăminte chimice şi injectare de antibiotice sau în sere nucleare). Deci noi nu omorâm nici fructele, nici legumele, nici plantele medicinale, aşa cum facem cu animalele, ci le culegem la momentul deplinei lor încărcări energetice, adică după ce s-au copt. Coapte, ele au durată de viaţă încă apreciabilă, fiindcă păstrează nealterate aceste energii, în vreme ce animalele, odată omorâte, nu mai conferă energetic nimic. Dacă punem în pământ o plantă sau o legumă, ele “rodesc”, dau viaţă unui “urmaş”; dacă punem în pământ o bucată de carne dintr-un animal omorât, carnea, asemeni trupului omenesc după ce a fost părăsit de suflet, putrezeşte. Această diferenţă arată clar cu ce fel de energii ne hrănim în alimentaţia pe bază de carne şi în alimentaţia pe bază de legume, fructe, plante, cereale.
Vechii înţelepţi ai lumii afirmă că, ori de câte ori un animal decide să se sacrifice pentru fiinţa pe care o iubeşte (fie ea om sau alt animal), el face un salt evolutiv imens, care va determina ca, în următoarele lui încarnări, să intre deja în regnul uman. Este vorba în cele mai multe cazuri despre animalele domestice, deoarece ele tocmai de aceea se nasc în preajma oamenilor, pentru a începe să se pregătească  pentru viitoarea lor viaţa umană.