Astăzi am bucuria să vă prezint o carte pe care cu adevarat o iubesc. O carte fără de care lumea ar fi fost mai săracă. O carte care a adus, aduce şi va continua să aducă bucurie, căldură, simplitate, catifelare în sufletul  cititorilor din întreaga lume.
Cartea este scrisă de un om care în lucrarea “Citadela”, carte apărută în condiţii excelente la Editura Rao,  afirma: “Dacă ceea ce primeşti îţi poate fi furat, cine are puterea să-ţi fure ceea ce dăruieşti”. Acest crez  i-a străbătut viaţa şi putem regăsi în lucrările lui o continuă strădanie de a darui cititorilor tot ceea ce este minunat în profunzimile fiinţei umane.
“Înainte de a scrie trebuie să trăieşti… Scrisul este o consecinţă” spunea Saint Exupery prietenilor săi, de aceea, descoperind nestematele din cărţile lui, înţelegem fascinaţia pe care acest om o exercită asupra celor care îl descoperă,  fascinaţie dată de viaţa, opera şi  chiar şi de moartea lui învăluită în mister, având o dimensiune mitică.
În “Curier Sud” se spune despre iubire: “A iubi înseamnă a te naşte”.
O pledoarie pentru iubire, simplitate şi bucuria de a vieţui găsim şi în lucrarea pe care v-o recomand astăzi cu toată căldura de care sunt în  stare: “Micul prinţ”
Orice ediţie a acestei cărţi, în special cele însoţite de ilustraţiile autorului, vă va atinge, mişca şi inspira să deveniţi mai buni, frumoşi, înţelepţi, şi capabili să preţuiţi aşa numitele bucurii mărunte ale vieţii, bucurii mărunte care în ultimă instanţă însumate, dau întreaga noastră viaţă.
Îndrăznesc să spun că acţiunea din carte nu are importanţă în raport cu savoarea dialogurilor şi spre exemplificare vă redau fragmente din celebrul dialog dintre micul prinţ şi vulpe:

„-… ce înseamnă “a domestici”?
-Este un lucru demult uitat, spuse vulpea. Asta înseamnă să “creezi nişte legături…”
-Să creezi legături?
-Desigur, spuse vulpea. Nu eşti pentru mine decât un băieţel la fel cu o sută de mii de băieţei. Şi nu am nevoie de tine. Şi nici tu nu ai nevoie de mine. Nu sunt pentru tine decât o vulpe care este la fel cu o sută de mii de vulpi. Dar dacă mă domesticeşti, vom avea nevoie unul de altul. Vei fi pentru mine unic pe lume. Şi eu voi fi pentru tine unică pe lume…
…………….
– Viaţa mea este atât de monotonă. Vânez găini, oamenii mă vânează. Toate găinile seamănă între ele şi toţi oamenii seamănă între ei. Mă plictisesc puţin. Dar dacă mă domesticeşti, viaţa mea va fi însorită. Voi cunoaşte un zgomot de paşi care va fi diferit de celelalte. Ceilalţi paşi mă vor face să mă ascund sub pământ. Ai tăi mă vor chema din vizuină, ca o muzică. Şi apoi, priveşte! Vezi acolo, câmpurile de grâu? Nu mănânc pâine. Grâul pentru mine este inutil. Câmpurile cu grâu nu-mi trezesc amintiri. Şi asta e trist! Dar tu ai părul de culoarea aurului. Va fi minunat când mă vei fi domesticit! Grâul care este auriu îmi va aminti de tine. Şi voi îndrăgi foşnetul vântului prin lan. Vulpea tăcu şi-l privi îndelung pe micul prinţ:
– Te rog … domesticeşte-mă! spue ea.”

Vă las să descoperiţi cum a domesticit micul prinţ vulpea citind integral această bijuterie a literaturii universale şi închei dorindu-vă să aveţi cât mai mulţi prieteni “domesticiţi” în viaţa voastră.