Consideraţii psihologice referitoare la sănătate şi boală
Din punct de vedere medical, apelând la o clasificare simplistă, oamenii se împart în trei mari categorii : persoane “perfect” sănătoase, persoane cu probleme sănătate minore sau medii şi persoane pentru care îngrijirea propriei sănătăţii a devenit, odată cu instalarea bolii o prioritate majoră. Această ultimă caregorie de oameni, poate fi întâlnită petrecându-şi marea majoritate a timpului în spital. Orice altă activitate este exclusă din programul personal, şi pe bună dreptate, odată ce semnalele de S.O.S. ale corpului au fost atât de mult timp ignorate, a venit momentul ca toată atenţia să fie orientată în sfârşit către îngrijirea sa.
Care e cauza bolii ? cum de mi se întâmplă chiar mie ?, dar mai făceam puţină mişcare, din când în când, nu înţeleg !, poate că am exagerat un pic cu mâncatul seara, cu munca şi privitul îndelung şi pasiv la televizor, însă acestea sunt lucruri minore, cum de am ajuns în această situaţie ?
Întradevăr, toate acestea sunt întrebări despre lucruri aparent minore, care puse una lângă alta, odată cu trecerea timpului au asupra organismului efecte patologice majore. La toate acestea se mai adaugă un efect psihologic major: ceea ce individul cultivă în mod constant, în orientarea selectivă a comportamentului său, va deveni treptat o barieră autoimpusă greu de dărâmat. Adică omului odată învăţat de-a lungul anilor cu o rutină, fie benefică, fie dăunătoare organismului, îi va fi foarte greu de luptat cu ceea ce se numeşte “dependenţa obişnuinţei”.
Obişnuinţele cotidiene “inamicul sau prietenul” propriei sănătăţi
Mecanismele reglatoare de la nivelul psihicului şi al personalităţii functionează, pentru a menţine stabilitatea întregului organism, astfel încât comportamentele folosite cu precădere de către individ vor fi considerate – fără discernământ de către corp – ca fiind adaptative şi prin urmare vor fi preluate, asimilate şi utilizate în interacţiunea cu mediul exterior. Vor însuşi în acest mod atributele unei obişnuinte, care prin propria-i definiţie presupune condiţionarea şi obţinerea unei anumite satisfacţii prin repetarea respectivei obişnuinţe. De la modul în care drogurile afectează rapid şi puternic, atât corpul cât şi psihicul unui om, şi până la repercursiunile create de obişnuinţe negative, nu este un drum lung. Ca mecanism de instalare drogul, crează dependenţă prin dorinţa repetării experienţei iniţial plăcute, asemenea unei obişnuinţe banale, “minore”, dar nefastă, care prelungită cu perseverenţă în timp ajunge la îmbolnăvirea organismului.
Toată această pledoarie introductivă a avut drept scop conştientizarea cititorului, a dumneavoastră vis-a-vis de pericolul pe care îl ascunde crearea unei “mici şi nevinovate” obişnuinţe care ştiţi că nu vă este benefică. Aceasta, după cum am spus va duce treptat la afecţiuni, care vă vor răpi tot timpul, vă vor da peste cap toate planurile, şi vă vor solicita toată atenţia.
Dacă, din punct de vedere medical, considerăm ca existând aceste trei categorii generale de persoane (sănătoase, aproximativ sănătoase, bolnave), atunci fiecare dintre noi îşi va găsi locul în una din ele. Bun şi ce legătura are asta cu reflexoterapia ? veţi întreba. Asta vă voi arăta în continuare.
Cum este starea mea de sănătăte şi ce fac în continuare
Ca persoană sănătoasă sunteţi conştienţi de faptul că aveţi deja (noi cu toţii avem) create unele din acele mici obişnuinţe, care ştim că în timp favorizează apariţia şi instalarea bolilor (excesul de cafea, fumatul, alimentaţia necorespunzatoare, alternanţa somn-stare de veghe fluctuantă, lipsa unor exerciţii fizice pentru îmbunătăţirea circulaţiei sanguine, “şezutul cu orele la televizor” etc). Ideal, pentru o persoană sănătoasă (şi obligatoriu pentru o persoană bolnavă, sau pe cale de a se îmbolnăvii) ar fi să scape de aceste obişnuinţe, însă acest lucru se face treptat şi cu greu, dar este realizabil. Lucrul cel mai înţelept, pentru o persoană sănătoasă, pe lângă începerea unor demersuri în vederea depăşirii acestor dependenţe, obişnuinţe, este utilizarea unor metode de prevenţie şi profilaxie contra bolilor. Aici intră în acţiune reflexoterapia. Ea vine în întâmpinarea şi suplinirea acestei funcţii. O persoană sănătoasă se poate apăra de afecţiuni prin apelul la şedinţe de reflexoterapie cu regularitate; căci tocmai această regularitate solicitată şi de exerciţiile de mişcare în aer liber, reprezintă cheia (pe lângă altele) prin care reflexoterapia îşi îndeplineşte funcţia profilactică (prevenire a apariţiei bolilor).
Ca persoană care a început să aibă probleme de sănătate, în primă fază minore, este necesară consultarea unui specialist. Am în vedere aici, stabilirea cauzei simptomelor printr-un diagnostic, fie reflexogen, fie medical. De asemenea în acest moment este bine a se începe un pachet de şedinţe de reflexoterapie focalizate, cu precădere, pe eliminarea cauzei şi dispariţiei simptomelor. În paralel cu aceste şedinţe este bine să eliminaţi din program activităţile dăunătoare, sau după caz să adoptaţi unele benefice sau neutre.
Ca persoană bolnavă lucrul cel mai bun de făcut este acţionarea cât mai rapidă pentru combaterea afecţiunii. Din păcate aceasta este şi greşeala cea mai frecventă şi prin urmare aş zice eu, deja o “obişnuinţă”: “Las’ că va trece!”, această afirmaţie, este din păcate un mecanism psihic de apărare, prin care cel bolnav, neagă existenţa unei boli şi mai mult, fuge de responsabilitatea propriei sănătăţi. Datorită experienţei anterioare a fiecăruia, cu toţii ştim ce travaliu este să te rupi din programul zilnic şi să te duci pe la medic să vezi care-i problema. “Las’ că va trece!” e mult mai la-ndemână decât o mobilizare conştientă şi trecerea la acţiune. Este un mecanism personal, inconştient care spune individului fără ca acesta să conştientieze: “Decât să te duci pe la spital, să aştepţi nu ştiu câte ore pe acolo, să afli cine ştie ce, să ratezi întâlnirea cu X, sau Y, mai bine stai liniştit că va trece”. Nu vă lăsaţi prinşi în această capcană, şi acţionaţi în scopul restabilirii propriei sănătăţi cât mai rapid. Dacă sunteţi bolnav şi vă recunoaşteţi deja în comportamentul de mai sus, nu disperaţi. Eu chiar îmi permit să vă felicit, aţi realizat unul dintre primii şi ei mai importanţi paşi: acceptarea. Când vă felicit fac acest lucru pentru că meritaţi, deoarece la unele persoane mecanismele de apărare sunt atât de puternic înrădăcinate în propriul sistem de evaluare psihică a realităţii, încât vor spune că ei nu acţionează în acest fel.
Neacceptarea şi implicit ignorarea unei probleme când ea apare este cel mai inoportun “cadou” pe care cineva şi-l poate face. Aşadar realizaţi, pe de-o parte eforturi şi luptaţi cu mecanismele proprii de apărare (care doar aparent vă fac un serviciu, în timp ele fac deservicii), dar mai ales acţionaţi în pentru restabilirea propriei sănătăţi.
Reflexoterapia tradiţională chineză şi sănătatea
Când spunem reflexoterapie accentul cade mai întâi asupra primei părţi a cuvântului “reflexo”. Un act reflex desemnează acţiunea realizată într-un loc de pe corp şi care declanşează o reacţie în cu totul alt loc. Cum este acest lucru posibil, mai ales asupra organismului uman ? După cum ştim deja, corpul omului este o capodoperă “ştiinţifică” ce funcţionează cu precizie şi la nivelul căruia se desfăşoară o multitudine de interacţiuni. Cu toate acestea medicina alopată nu a dezvoltat nici un fel de tratament care să se asemene cu reflexoterapia; adică, în care acţionând asupra zonei plantare (talpa piciorului) să se producă nişte efecte în corp la nivelul organelor interne. În spatele acestor lucruri aparent fără răspuns stau principii şi mecanisme la fel de ştiinţifice, precum cele alopate, însă care nu sunt direct perceptibile şi care nu fac obiectul de studiu al medicinii clasice.
Reflexoterapia provine din orientul îndepărtat, zonă unde se întâlneşte o mentalitate diferită de cea europeană şi occidentală, o concepţie care a căutat să perceapă lucrurile dincolo de ceea ce sunt ele în aparenţă. Pe aceste meleaguri în zone precum China, Tibet, India s-a dezvoltat o medicină aparte, complementară, care utilizează alte principii decât observare directă şi amănunţită (la microscop) a realităţii. Această concepţie priveşte omul ca un tot, în dimensiunea sa holistică de apartenenţă la natură, cât şi a laturii sale psiho-sociale şi a nevoilor sale interioare. O astfel de abordare a permis străbunilor acestor meleaguri o percepţie subtilă a corpului uman şi determinarea cauzalităţii interioare ce duce la apariţia bolii.
Omul nu e doar corp, el e spirit, trăire, afectivitate, etc. şi deţine un câmp energetic, a căruia dinamică nu este direct perceptibilă şi care are o directă legătură cu starea de sănătate fizică şi psihică a omului. Prin păstrarea unui corp energetic, echilibrat, curat, armonios persoana poate influenţa direct starea sa de sănătate. Toate elementele componente ale organismului, fiind în interacţiune se influenţează reciproc. Dacă în plan energetic apare un dezechilibru acesta va afecta corpul fizic şi apoi starea interioară a persoanei. De asemenea, dacă individul menţine o stare psihică negativă, depresivă, anxioasă va sfârşi prin a induce efecte similare în plan somatic (fizic), cât şi energetic.
Reflexoterapia intervine asupra planul fizic, dar are ca finalitate reglarea planului energetic, iar odată ce acesta este echilibrat va acţiona imediat şi asupra sănătăţii fizice.
Principii ale reflexoterapiei
Principiul acţiunii unitare
Unul din principiile care dau acestei terapii rezultatele spectaculoase despre care tot auzim, este principiul acţiunii unitare. Aşa cum o picătură din ocean conţine informaţii despre componenţa chimică întregului ocean, tot aşa acţionarea la nivelul tălpii, sau a mâinii (ca parte componentă a corpului) va declanşa o reacţie la nivelul întregului. Veţi spune “Bine, bine, dar de nu acţionez în zona cotului, de ce neapărat talpă, sau mână?” Într-adevăr există nişte reguli după care se aplică această terapie străveche. Tot aşa cum în ocean, în funcţie caracteristicile componenţiale ale solului (salinitate etc.), unii parametrii pot varia în diverse zone ale acestuia, la nivelul corpului există zone reflexe unde întreg corpul este proiectat. Bineînţeles că acţionând în zona cotului, în locuri unde este corpul e traversat de meridiane energetice, se vor obţine rezultate de-a lungul întregului meridian, însă acţionarea în zone cheie (talpă, mână) unde corpul este proiectat vor induce efecte majore, unitare asupra întregului corp. Aşadar din start reflexoterapia prezintă un avantaj considerabil, pe care medicamentele recomandate de medicina clasică nu-l prevăd: acţiunea asupra corpului de sus până jos, în interior şi în exterior. Pe lângă acest efect, ea este o metoda naturală, deci nu prezintă efecte secundare.
Principiul acţiunii pe meridiane energetice
Să luăm spre exemplu meridianul rinichiului, acesta are ca punct terminus zona din centrul tălpii. Orice şedinţă de reflexo (etapele vor fi discutate pe larg în articolul din numărul viitor al revistei), începe şi se termină cu stimularea acestei zone pentru obţinerea unei optimizări a funcţionării rinichilor şi a unei detoxifierii a organismului pe măsură. Dacă acest meridian nu ar fi trecut prin această zonă efectul nu ar fi la fel de spectaculos. Aşadar prin stimularea punctului terminus se obţine un rezultat exact la nivelul rinichilor, permiţând în acest mod sporirea funcţiei de dezintoxicare de la nivelul acestora.
Principiul proximităţii zonei de acţiune
Acest principiu prin care reflexoterapia lucrează, enunţă faptul că odată influenţată o zonă, prin simpla poziţionarea în apropierea, sau în vecinătate cu această zonă alte organe pot fi stimulate. Cum spuneam în introducere maşinăria extraordinară a noastră, corpul uman prezintă o continuă interacţiune şi interacorelare, atât prin structura sanguină, limfatică, cât şi prin cea energetică. Datorită acestor conexiuni orice intervenţie asupra unei zone nu va rămâne fără ecou la nivelul şi dincolo de extremităţile sale.
Principiul zonei reflexe
Acest principiu are 2 accepţiuni:
- Exercitarea unui stimul cutanat asupra zonei tălpii va determina, prin intermediul meridianului un efect în altă zonă a corpului
- Exercitarea unui presiuni pe talpă va declanşa un efect asupra organului corespondent, chiar dacă nu există un meridian care să le lege direct.
Cum este posibil acest rezultat paradoxal în aparenţă, rămâne în obiectul ştiinţelor de mâine să descopere.
Acestea ar fi o parte infimă din subiectul reprezentat de reflexoterapie. Tema aleasă de mine poate fi desfăşurată într-un volum care să cuprindă toate elementele de detaliu şi fineţe vis-a-vis de acest subiect, iar acest articol vine să vă deschidă o portiţă spre reflexoterapia tradiţională chineză.
