Motto: ”Dar eu vă spun, să nu omorâţi nici oameni, nici animale şi nici măcar hrana care intră în gura voastră. Daca mâncaţi hrană vie, asta vă va însufleţi, dar dacă omorâţi hrana, atunci hrana moartă vă va omorâ la rândul ei. Pentru că viaţa vine numai din viaţă, iar din moarte vine numai moartea. Tot ce omoară hrana voastră omoară şi trupurile voastre. Şi tot ce omoară trupurile voastre omoară şi sufletele voastre. Şi trupurile voastre devin ceea ce este hrana voastră, aşa cum sufletele voastre devin ceea ce sunt gândurile voastre. De aceea este bine să nu mâncaţi nici un aliment pe care focul, frigul sau apa l-au distrus. Pentru că întotdeauna hrana arsă, ingheţată sau putrezită vă va arde, va îngheţa şi va putrezi corpurile voastre. Deci mâncaţi întotdeauna de la masa lui Dumnezeu fructele bune ale copacilor, grăunţele comestibile şi ierburile minunate ale câmpului, laptele animalelor şi mierea albinelor.” (Evanghelia Păcii după Ioan)
De ce o alimentaţie lacto-vegetariană? Ne privează acest mod de a ne hrăni de anumite principii nutritive de care are nevoie organismul? Care ar fi motivele pentru care trebui eliminată carnea din alimentaţie?
Vom urmări să răspundem la aceste întrebări în cele ce urmează.
Cu 400 de ani înainte de Christos, Hippocrate afirma: ”Fie ca alimentele să vă devină remedii, iar remediile alimente”, iar medicina tradiţională chineză şi indiană au susţinut de-a lungul timpului importanţa respectării anumitor reguli de conduită alimentară pentru prevenirea şi chiar tratarea bolilor. În prezent, este binecunoscut rolul unei diete echilibrate în creşterea performanţelor fizice şi intelectuale, în îmbunătăţirea rezistenţei la infecţii sau în lupta contra îmbătrânirii. Mai nou, oamenii de ştiinţă au luat în considerare şi acţiunea complexă pe care o exercită hrana asupra psihicului şi a minţii. Activitatea cerebrală poate fi influenţată de ceea ce mâncăm şi aceasta se va reflecta ulterior în calitatea somnului, a memoriei, a capacităţii de a învăţa, a stării emoţionale etc.
De ce o alimentaţie lacto-vegetariană?
Din ce în ce mai multe persoane sunt adepte ale unei alimentaţii din care a fost exclusă complet carnea, iar printre acestea se numără şi personalităţi ale lumii artistice. Dincolo de a fi o modă, alimentaţia lacto-vegetariană este o şansă reală de a restabili sau menţine starea de sănătate, este garanţia unei vieţi echilibrate şi armonioase. Adepţii unei astfel de mod de hrănire au mai puţine probleme cu tensiunea arterială şi un risc mai scăzut de boli cardiace, cancer sau boli degenerative.
O dietă lacto-vegetariană echilibrată respectă recomandările experţilor dieteticieni datorită faptului că este săracă în grăsimi saturate, este bogată în fibre şi carbohidraţi şi presupune un consum crescut de fructe şi legume. Vegetalele conţin toţi nutrienţii esenţiali necesari organismului: vitamine, minerale, proteine, aminoacizi, acizi graşi precum şi o cantitate mare de enzime, coenzime şi precursori vegetali ai unor hormoni, substanţe foarte utile pentru procesele metabolice şi o mai bună funcţionare a organelor. Vegetalele sunt şi o sursă importantă de antioxidanţi cum ar fi vitaminele A, C, E, care joacă un rol major în lupta împotriva cancerului.
Consumate proaspete, legumele şi fructele sunt cel mai uşor de digerat şi nu necesită multă energie în acest scop, nu impurifică organismul, iar prin conţinutul ridicat de apă ( în cazul anumitor fructe ajungând până la 80-90%) uşurează munca organismului de eliminare a reziduurilor toxice.
În ciuda numeroaselor avantaje ale alimentaţiei lacto-vegetariene, multe persoane se tem că în momentul în care ar elimina carnea din alimentaţie, ar putea dezvolta anumite deficite nutriţionale: de proteine, de fier, zinc sau de vitamina B12.
Proteinele sunt molecule complexe alcătuite din aminoacizi, cu rol în sinteza hormonilor, a sistemului de apărare imună, în dezvoltarea sistemului nervos, în sinteza neurotransmiţatorilor etc. Există 23-24 de aminoacizi. Dintre aceştia, 8-9 se numesc esenţiali pentru că nu pot fi sintetizaţi de către organismul uman şi trebuie să se găsească obligatoriu în hrană. Laptele, derivatele lactate şi ouăle aduc, la fel ca şi carnea, proteine superioare de calitatea I, care conţin toţi cei 8-9 aminoacizi esenţiali. Vegetalele, luate fiecare în parte nu îi conţin pe toţi în proporţii adecvate, dar prin combinarea lor în prepararea hranei este depăşit acest inconvenient. Sursele importante de proteine pentru cei lacto-vegetarieni sunt reprezentate de: nuci, alune, migdale, leguminoase, cereale, lapte, produse lactate, ouă.
În ceea ce priveşte fierul, se spune că acesta există în cantitate mare în carne şi nu există în cantitate suficientă în celelalte alimente, iar fierul din carne se absoarbe mai bine şi este mai uşpr de utilizat. În schimb, plantele conţin o mare cantitate de vitamina C, care, de altfel, este absentă în carne, vitamină care facilitează absorbţia şi utilizarea fierului din vegetale. Lacto-vegetarienii trebuie să urmărească să consume alimente bogate în fier: frunze de pătrunjel, spanac, pâine integrală, fructe uscate (piersici, caise, smochine, curmale), linte, seminţe de susan şi să evite zahărul rafinat şi făina albă.
Zincul joacă un rol important în multe acţiuni enzimatice şi în sistemul imunitar. Se găseşte în cantitate mare în brânză, leguminoase, cereale integrale. Carenţa de proteine este asociată cu carenţa de zinc şi, după cum am arătat mai sus, o dietă lacto-vegetariană echilibrată asigură necesarul de proteine.
Tot grupul vitaminelor B, cu excepţia B12, se găsesc în cereale şi leguminoase, nuci şi seminţe, vegetale. În dieta din care a fost exclusă carnea, sursa de B12 este reprezentată de produse lactate şi ouă, de preferinţă crude. Celor cu dietă exclusiv vegetariană (fără produse lactate şi ouă) le recomandăm cura cu drojdie de bere. Se consumă 1-2 linguri pe zi, ca atare, cu miere sau adăugată în preparate de legume, fructe. Dacă se prezintă sub formă solidă, se administrează de 2-3 ori pe zi câte o boabă de mărimea unei alune, ca atare sau topită în apă.
De ce nu carne?
Carnea, spre deosebire de alimentele vegetale, este un aliment mort, care nu conţine practic nici o substanţă vitală, de vreme ce procesul de putrefactie începe imediat după moartea animalului. În Evanghelii ni se spune: “sunteti templul lui Dumnezeu Cel Viu”. Dacă este aşa, de ce să murdărim acest templu divin, care este fiinţa noastră, cu impurităţi şi cadavre? Faptul că omul consumă carne, îl aseamănă mai mult cu un un loc al morţii, un cimitir, decât cu un templu al lui Dumnezeu Cel Viu.
Să vedem în continuare principalele riscuri la care ne expunem în urma consumului de carne.
Carnea este bogată în calorii şi grăsimi, ceea ce predispune în primul rând la obezitate. Celula adipoasă produce estrogeni, ceea ce duce la stimularea creşterii (dezvoltării) tumorilor mamare şi uterine, declanşarea precoce a pubertăţii, sindrom premenstrual, chisturi ovariene, menstruaţii abundente sau fibroame uterine. În general, persoanele supraponderale au o speranţă de viaţă mai scazută şi sunt, în plus, predispuse la diabet şi boli cardiace. Principalele tipuri de grăsimi pe care le aduce carnea în organism sunt cele saturate, care duc la cresterea colesterolului, la rigidizarea pereţilor vaselor de sânge, care va conduce ulterior la o irigare ineficientă a organelor, în special, a inimii şi creierului, cu cresterea riscului de infarct miocardic şi accident vascular cerebral.
Cei care înlocuiesc carnea roşie (de porc sau de vită) cu cea de pasăre sau chiar de peşte, nu vor reduce nivelul de colesterol şi, prin urmare, nici riscul de boli cardiace. Carnea tot carne rămâne.
Ca aliment, carnea este săracă în acizi graşi esenţiali, care nu pot fi sintetizaţi în organism şi, de aceea, trebuie să se găsească obligatoriu în hrană. Ei sunt necesari pentru formarea majorităţii ţesuturilor din organism. O alimentaţie săracă în aceste substanţe în copilărie (adică bogată în carne şi produse lactate, dar săracă în vegetale), poate fi cauza dezvoltării deficitare a sistemului nervos care astfel este debilitat/slăbit, devenind susceptibil la boli degenerative, cum ar fi scleroza multiplă.
Carnea este bogată în proteine!... Iată argumentul suprem al adepţilor consumului de carne. Totuşi, aceştia trec cu vederea faptul că excesul de proteine este la fel de periculos pentru organism ca şi deficitul lor. Proteinele în exces nu sunt stocate în depozite, aşa cum e cazul pentru lipide şi glucide, fiind necesar ca ele să fie eliminate pe cale hepatică sau renală (de altfel, se ştie că în insuficienţa hepatică şi renală, adică atunci când ficatul sau rinichiul nu îşi mai pot realiza funcţiile, este impusă restricţia proteică).
Proteinele din carne sunt molecule complexe cu lanţuri lungi. Noi nu putem asimila proteinele în forma în care se află ]n alimente, ci ele trebuie descompuse în aminoacizi. Cu cât acestea sunt mai complexe şi cu lanturi mai lungi (aşa cum sunt proteinele din carne), cu atât mai mare este efortul organismului de a le metaboliza şi, implicit, consumul de energie, enzime, micro- şi oligoelemente, vitamine şi alte substanţe necesare metabolizării creşte. Astfel, organismul nostru este suprasolicitat şi foloseşte mare parte din energia sa, energie pe care de altfel ar fi putut-o utiliza în alte scopuri, pentru a încerca să elimine surplusul de proteine sau toxinele rezultate din arderea lor. În cazul unor activităţi fizice grele, să ne gândim că porteinele din carne nu ne cresc forţa ci, prin digestia lor, ne-o epuizează. Un leu, care consumă carne, doarme 20 de ore/zi. Un urangutan, pe de altă parte, care mănâncă numai vegetale, doarme doar 6h/zi. Comparaţi singuri!
Carnea acidifiază sângele, spre deosebire de fructe şi legume, care sunt alcaline, la fel ca şi mediul intern al organismului. Corpul îşi reglează echilibrul acido-bazic cu mare atenţie, pentru că toate reacţiile chimice şi buna funcţionare a celulelor necesită pH relativ stabil. Prin urmare, aciditatea rezultată din alimentaţie trebuie neutralizată, iar acest proces depinde de materialul alcalin care provine de la nivelul oaselor. Perpetuarea unei alimentaţii acidifiante predispune în timp la osteoporoză, dar şi la calculi renali, pentru că o parte din masa osoasă dizolvată se solidifică în sistemul colector al rinichilor.
Acidifierea sângelui determină tulburări ale microcirculaţiei şi o oxigenare redusă a ţesuturilor, care nu vor mai funcţiona normal. Unele studii au demonstrat chiar că ţesuturile hipooxigenate şi cu aciditate crescută sunt mult mai vulnerabile şi susceptibile de a dezvolta tumori.
Fibrele vegetale, care lipsesc din carne, sunt substanţe nedigerabile, dar care au rolul de a menţine tranzitul intestinal şi de a regla tranzitul alimentelor. Deficitul acestora determină constipaţie, care, la rândul ei, poate cauza hemoroizi, varice la nivelul membrelor inferioare, hernii la nivelul muşchilor slăbiţi sau chiar prolaps uterin, dar şi o intoxicaţie masivă a organismului cu substanţe care ar trebui eliminate, dar care, stagnând in intestin, se reabsorb.
Carbohidraţii sau zaharurile sunt combustibilii de bază pentru toate procesele metabolice din organism. Anumite celule cum ar fi neuronii, globulele roşii şi unele celule din rinichi nu pot folosi alte substanţe în afara glucozei pentru a-şi asigura energia necesară. Consumul de carne nu numai că aduce un aport redus de carbohidraţi, dar îi şi utilizează pe cei din organism pentru procesul metabolic necesar prelucrării proteinelor complexe din carne. Deficitul de carbohidraţi determină o stare de oboseală generală, dar mai ales nervoasă.
Organismul uman nu poate sintetiza vitamina C şi are nevoie să o preia din alimentaţie. Sursele de vitamina C, după cum probabil ştiţi deja, sunt fructele şi legumele, aceasta fiind complet absentă în carne. Deficitul vitaminei C poate provoca căderea dinţilor, hemoragii, fragilitate vasculară, imunitate scazută, anemie.
Foarte multe persoane se confruntă cu efectele deficitului de calciu, în ciuda faptului că necesarul zilnic de calciu este destul de redus. Hipocalcemia se manifestă prin spasme şi crampe musculare, palpitaţii, crampe abdominale, dureri osoase, ameţeli, atonia vezicii biliare (dischinezie biliară), balonări, crize de transpiraţii, dureri de intense cap. În cazuri extreme poate provoca spasme laringiene cu asfixie, convulsii şi chiar stop respirator. La nivel mental provoacă depresie, iritabilitate, melancolie, psihoză, agresivitate, insomnie, angoasă, tulburări de concentrare. Soluţia nu este să luaţi medicamente. În ciuda a ceea ce se crede, deficitul de calciu din organism nu se datorează în principal unui aport deficitar, ci mai ales consumului de calciu pentru compensarea acidităţii induse de carne. Mai mult, carnea nu conţine aproape deloc calciu, cu excepţia oaselor, care nu sunt consumate. Organismul îşi extrage necesarul de calciu din produse lactate, dar mai există şi unele vegetale care au o concentraţie de calciu mult mai mare chiar decât a lactatelor, cum ar fi: seminţele de susan, unele tipuri de fasole, migdale, maceşele, patrunjelul, cresonul.
Carnea este sursă de toxine
- pentru a păstra o aparenţă proaspătă a cărnii şi pentru a împiedica dezvoltarea unor bacterii, ca şi pentru a-i oferi o culoare atrăgătoare, carnea este supusă unor tratamente chimice cu conservanţi, coloranţi şi multe alte substante toxice. Dintre acestea, nitriţii şi nitraţii, folosiţi cu rol de conservanţi, în combinaţie cu anumite substanţe din carne (aminele) formează nişte derivaţi (nitrozamine), care, în timp pot cauza cancer gastrtic. În mezeluri este depăşită frecvent norma impusa de UE. Ca test, dacă aveţi curiozitatea să întrebaţi pe cineva din industria mezelurilor, poate veţi fi foarte surprinşi să aflaţi că nu consumă mezeluri!
- prepararea termică a cărnii produce carcinogeni (substanţe care pot determina producerea unui cancer) şi tot felul de alte substanţe toxice. Studiile au arătat că un astfel de produs este benzopirenul, un carcinogen puternic care a indus la animalele testate limfoame, timoame, leucemie şi cancer de stomac.
- o parte din substanţele chimice depistate în carne au fost administraţi în mod deliberat de către crescători pentru a obţine un randament mai mare. Hormonii sintetici, substanţele stimulante, antibioticele sunt folosite de rutină pentru a accelera creşterea animalelor. Acestea se depozitează tot în ţesutul adipos şi rămân aici pe termen nelimitat. NU vom resimţi poate imediat efectele acestor substanţe toxice, dar la femeile însărcinate, ele pot ameninta dezvoltarea fetală şi ulterior, dizolvându-se în laptele matern, pot afecta sugarul. Ele au repercursiuni asupra sistemului nervos, ducând la scăderea funcţiei mentale şi la o serie de afecţiuni neurologice cum ar fi: boala Parkinson. De asemenea, ele sunt promotorii în principalele forme de cancer.
- carnea este o sursă importantă, dar nedorită de acid uric, produs toxic care trebuie eliminat din organism şi care, în cantităţi crescute afectează funcţia renală, acumularea lui putând duce la apariţia gutei şi a litiazei urinare. Guta chiar era numită mai demult ”boală boierească”, tocmai pentru că apărea la moşierii care, având averi îşi ”permiteau” să mănânce mai multă carne, fiind absentă la ţăranii la care consumul de carne era evident mai scăzut.
- când sunt omorâte animalele trăiesc o suferinţă cumplită şi o frică intensă. Pe lângă aspectele morale implicate, în acel moment modificărille biochimice survenite în corpul animalului sacrificat fac să apară o mare cantitate de adrenalină cu efeccte devastatoare asupra organismului: creşterea frecvenţei cardiace, palpitaţii, contracţia vaselor de sânge cu hipertensiune arterială. Aceasta din urmă duce în timp la insuficienţă cardiacă şi creşte riscul de infarc cardiac şi accidente vasculare cerebrale.Constricţia care apare la nivelul vaselor periferice duce la scăderea concentraţiei de oxigen (ischemie) şi de substanţe nutritive, precum şi la acumularea de produşi toxici de metabolism, care nu mai pot fi drenaţi. De asemenea, în lipsa oxigenului se formează şi se acumulează acid lactic, produs care creşte aciditatea locală, dar şi pe cea generală a sângelui, cu creşterea riscului de boli degenerative şi cancer.
Consumând carne, ne supunem riscului de a contacta peste 200 de boli infecţioase. Pentru a complica lucrurile, bacteriile care cauzează obişnuit infecţii la om, dezvoltă din ce în ce mai multe rezistenţe la antibiotice, datorită folosirii acestora de către crescătoriile de animale. Cu siguranţă că şi plantele au bacterii, dar datorită diferenţelor între ţesuturile vegetale şi cele animale, rareori, acestea pot afecta organele umane. Produsele periculoase din plante provin din agenţi poluanţi, de cele mai multe ori de origine animală, mai ales excremente, care nu pătrund în profunzime, putând fi îndepărtare prin spălare şi decojire.
Încă nu s-a stins ecoul pe care l-a provocat apariţia maladiei vacii nebune şi iată că o altă molimă a lovit în piaţa de carne: gripa aviară. Vă pot garanta autorităţile că nu se transmite la om? Vreţi să fiţi primul pe care se confirmă transmiterea? Sau veţi gândi: ”pe mine nu mă afectează”? Iar acestea nu sunt singurele boli ce pot fi transmise.
Cum putem scăpa de toxine?
Ţinând cont că majoritatea toxinelor se acumulează în ţesutul adipos, peroanele supraponderale, prin pierderea în greutate pot mobiliza toxinele depozitate, care vor ajunge în sânge de unde vor fi apoi eliminate. Onsumareaunei cantităţi crescute de apă, minim 3 litri pe zi, ajută organismul “să spele” aceste toxine, iar o dietă cu hrană vie (legume şi fructe proaspete) aduce un aport substanţial de enzime, ce vor contribui la neutralizarea acestor compuşi toxici. De asemenea, perioadele de post şi regimurile de detoxifiere, de exemplu regimul Oshawa, facilitează dezintoxicarea. După o astfel de purificare trebuie adoptată o dieta sănătoasă, reluarea vehilor obiceiuri ducând la refacerea depozitelor toxice.
| Dr. Cristina Răduţă | Medic specialist medicină de familie |
