Descriere
Cu flori galbene şi delicate şi cu miros dulceag, îmbătător, ce atrage albinele, viespile şi fluturii, sulfina e în plină floare în luna iulie. O puteţi găsi în locuri însorite, pe dealuri, pajişti şi fâneţe.
Sulfina e originară din bazinul mediteranean, de unde s-a răspândit până în Europa Centrală şi Tibet. Creşte din zonele de câmpie până la altitudini de 1200-1400 m şi e puţin pretenţioasă faţă de sol, vegetând chiar şi în locuri aride şi pietroase; de aici îi provine şi denumirea “iarbă de piatră”. Denumirea ştiinţifică provine din grecescul “meli” care înseamnă “miere”, sulfina fiind una din cele mai cunoscute specii de plante melifere.
Este o plantă erbacee, de obicei bianuală, are rădăcină pivotantă cu nodozităţi, tulpină cilindrică foarte ramificată ce poate ajunge până la 2 m, frunze trifoliate şi flori galbene grupate câte 30-50 pe un lujer ce creşte la subsuoara frunzelor. Seminţele de sulfină sunt foarte rezistente şi pot supravieţui mulţi ani păstrându-şi potenţialul de germinare. Cel mai frecvent se răspândesc în urma ploilor abundente; iniţial au o consistenţă moale, apoi pe măsură ce se deshidratează devin dure şi pot rămâne viabile sub această formă până la 20 de ani. Vor germina atunci când sunt îndeplinite condiţiile de temperatură şi umiditate, de aceea apariţia plantelor variază de la un an la altul, în funcţie de condiţiile create de mediu.
Înfloreşte din iunie până în septembrie, iar în scopuri medicinale se utilizează numai florile şi vârful lujerilor. Se usucă la umbră în strat subţire, în locuri aerisite sau în mediu artificial la 35° Celsius, procesului de uscare trebuind să i se acorde o atenţie deosebită deoarece, dacă planta este uscată necorespunzător şi fermentează, poate genera efecte secundare la administrare (inhibă procesul de coagulare a sângelui şi poate induce hemoragii).
Compoziţie chimică
Sulfina conţine:
- cumarine, cărora le datorează atât mirosul specific, cât şi efectul anticoagulant;
- melilotol - un ulei volatil cu proprietăţi antiseptice;
- substanţe amare,
- taninuri cu efect cicatrizant;
- derivaţi flavonoidici cu proprietăţi diuretice şi antiinflamatorii.
Acţiuni terapeutice
- anticoagulantă (inhibă procesul de coagulare a sângelui prin inhibarea sintezei, la nivelul ficatului, a unor factori ai coagulării. Această acţiune se datorează cumarinelor şi face ca sulfina să fie o plantă foarte utilă în afecţiuni caracterizate de hipercoagulabilitate;
- diuretică, datorită flavonelor;
- favorizează regenerarea ţesutului hepatic;
- anestezică;
- antispastică;
- antiinflamatoare;
- sedativă;
- astringentă;
- cicatrizantă.
Indicaţii terapeutice
Cu administrare internă:
- sulfina este utilizată în special pentru afecţiuni venoase (varice, tromboflebite) datorită efectului anticoagulant şi de creştere a rezistenţei peretelui venos, dar este, de asemenea, indicată şi în arterită;
- inflamaţii ale tubului digestiv (gastrită, enterită, colită);
- afecţiuni hepatice, alături de armurariu şi sunătoare;
- tulburări funcţionale la nivel digestiv (crampe, dureri colicative) datorită efectului antispastic;
- gastrite, enterite datorită efectului antiinflamator şi antiinfecţios;
- insomnie şi stări de agitaţie, datorită efectului sedativ, alături de tei şi talpa gâştei;
- metroanexite (inflamaţii ale uterului şi ovarelor);
- cefalee;
- nevralgii, caz în care este indicat să se facă şi aplicaţii externe cu macerat de sulfină;
- dureri reumatismale, datorită efectului diuretic şi depurativ;
- cistite, datorită efectului diuretic şi antiinflamator, alături de merişor şi colţii babei;
- colică renală, datorită efectului antiinflamator şi antispastic.
Cu administrare externă:
- leziuni ale pielii (răni, ulceraţii, furuncule);
- leziuni ale mucoaselor (afte, gingivite);
- faringite, amigdalite (gargară cu macerat de plantă);
- dureri reumatice;
- nevralgii;
- inflamaţii oculare (conjunctivite): se aplică comprese cu macerat din plantă pe pleoapele închise.
Tradiţional, în medicina populară, florile de sulfină uscate se puneau între haine pentru a alunga moliile; femeile obişnuiau să-şi prindă sub basma flori de sulfină culese în zilele de luni, împotriva durerilor de cap, sau îşi împleteau lujerele de flori în jurul taliei pentru a fi ferite de dureri de mijloc.
Mod de administrare
Intern:
- pulbere sublingual: se râşneşte planta fin, cu o râşniţă electrică curată; se ia câte o linguriţă rasă de plantă de 4 ori pe zi, doar sulfină sau în amestec cu alte plante, cu minim 30 minute înainte de mese. Se ţine sublingual 15-20 minute apoi se înghite cu puţină apă plată
- macerat: se pun 2 linguri pline de sulfină uscată râşnită fin la 1 l apă plată, se lasă la temperatura camerei aproximativ 7 ore (peste noapte) apoi se strecoară. Se bea peste zi, cu înghiţituri mici, între mese.
Extern:
- se prepară un macerat mai concentrat, din 5 linguri pline de plantă la 1 l apă plată, din care se pun cataplasme pe zonele afectate.
Sulfina e în plină floare, pregătită să fie culeasă şi să-şi ofere cu dărnicie calităţile. Nu uitaţi de ea şi vă veţi bucura din plin de proprirtăţile ei tămăduitoare.
| Dr. Andreea Dragomirescu | Medic medicină de familie | Competenţă apifitoterapie |
